DECIZIE Nr.
520 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 403 din 29 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Omco" - SRL în Dosarul nr. 6.735/121/2007 al
Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
286D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
de Nicoleta Mălăescu în Dosarul nr. 8.905/233/2007 al Judecătoriei Galaţi -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 286D/2008 la Dosarul nr.
274D/2008, care este primul înregistrat.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu încalcă niciunul
dintre textele constituţionale invocate în susţinerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 6 februarie 2008 şi 28 ianuarie
2008, pronunţate în dosarele nr. 6.735/121/2007 şi nr. 8.905/233/2007, Tribunalul
Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ
şi fiscal, precum şi Judecătoria Galaţi - Secţia civilă au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Omco" - SRL si Nicoleta Mălăescu în cauze ce au ca obiect judecarea plângerilor contravenţionale
formulate de autorii excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 15-19 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor art. 16, 20, 21 şi 24 din
Constituţie, întrucât din interpretarea textelor legale criticate rezultă că,
până la proba contrarie, vinovat de săvârşirea contravenţiei este
contravenientul. Se susţine că, practic, agentul constatator este cel care
trebuie să administreze probe prin care să se constate săvârşirea
contravenţiei, iar nu persoana care a fost sancţionată contravenţional.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi Judecătoria Galaţi -
Secţia civilă apreciază că excepţia este
neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile
invocate din Constituţie. Persoana sancţionată de agentul constatator se poate
adresa cu plângere instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie a fost
săvârşită contravenţia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât conţin
suficiente garanţii care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal,
fără participarea contravenientului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
Textele art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
fac parte din cap. II al
ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei", şi reglementează
aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul
procesului-verbal de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21
referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
Dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii
sau discriminări, deoarece atât stabilirea contravenţiei, a conţinutului
procesului-verbal de contravenţie, cât şi condiţiile de întocmire a acestuia
sunt reglementate fără nicio discriminare pentru toate persoanele care au
săvârşit contravenţii.
In legătură cu invocarea în susţinerea excepţiei a
dipoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este
neîntemeiată. Astfel, alin. (1) al art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
stabileşte, fără distincţii, că instanţa competentă să soluţioneze plângerea
verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, îl ascultă pe cel care a
făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din
ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe
prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din
ordonanţă prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea
poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. De asemenea, pe tot
parcursul soluţionării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în
recurs, contravenientul poate să îşi exercite fără nicio restricţie dreptul la
apărare.
Totodată, instanţa competentă să soluţioneze plângerea
îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina
probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a
întocmit procesul-verbal de contravenţie.
Referitor la invocarea în susţinerea
excepţiei a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu
sunt incidente în cauză, deoarece autorul excepţiei nu a făcut referire la
niciun tratat internaţional privind drepturile omului.
Textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de
exemplu, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 425
din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), ale art. 17, 18 şi ale art. 19 alin. (1)
ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că „utilizarea de către legiuitor a
noţiunii de contravenient [...] nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de
nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie". De
asemenea, Curtea a statuat că „din procedura de soluţionare a plângerii
împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu
rezultă răsturnarea sarcinii probei, [...] ci, mai degrabă, exercitarea
dreptului la apărare".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin.(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Omco" - SRL şi Nicoleta Mălăescu în dosarele nr. 6.735/121/2007 şi nr.
8.905/233/2007 ale Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv, al Judecătoriei
Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta