Decizia Nr.513 din 07.07.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (16) şi (17) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 septembrie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 1.054/55/2008* al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 68D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 189D/2015, nr. 190D/2015 şi nr. 587D/2015 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (16) şi (17) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 20.948/55/2014, nr. 18.956/55/2014 şi nr. 2.022/55/2015 ale aceleiaşi instanţe.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 68D/2015, nr. 189D/2015, nr. 190D/2015 şi nr. 587D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 189D/2015, nr. 190D/2015 şi nr. 587D/2015 la Dosarul nr. 68D/2015, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin încheierile din 16 decembrie 2014, 20 ianuarie 2015 şi 13 martie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.054/55/2008*, nr. 20.948/55/2014, nr. 18.956/55/2014 şi nr. 2.022/55/2015, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (16) şi (17) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în dosarele cu numerele de mai sus, având ca obiect soluţionarea de contestaţii formulate împotriva încheierilor judecătorului delegat cu executarea pedepselor, respectiv judecătorului de supraveghere a privării de libertate.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost consemnat şi în încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, prin împiedicarea sa de a avea acces la dosar şi de a se apăra personal în faţa instanţei, precum şi de a beneficia de un apărător din oficiu.9. Judecătoria Arad - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Faptul că la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierilor în discuţie prezenţa inculpatului nu este obligatorie, fiind lăsată la latitudinea instanţei, nu este de natură să încalce dreptul constituţional la un proces echitabil şi la egalitatea de mijloace de apărare pe care le are petentul în raport cu ceilalţi participanţi la proces. Dreptul la apărare în faţa instanţei este garantat conform reglementărilor noului Cod de procedură penală, în sensul că petentul poate formula cereri, ridica excepţii şi depune concluzii scrise, având dreptul la apărător ales, existând şi posibilitatea ca instanţa să dispună prezenţa şi audierea acestuia în cazul în care consideră că este necesar. De asemenea, şi dreptul petentului de a fi audiat nemijlocit în faţa unui judecător este asigurat prin audierea obligatorie a acestuia de către judecătorul de supraveghere a măsurilor privative de libertate, în condiţiile specifice reglementate de Legea nr. 254/2013. Acest judecător este imparţial şi independent, fiind numit de Curtea de Apel şi neavând nicio legătură administrativă cu penitenciarul unde funcţionează, cu rolul de supraveghere şi control privind asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/363/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 935 din 17 februarie 2015, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că procedura de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate nu poate fi considerată o procedură în care se aduce o „acuzaţie în materie penală“ conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care legiuitorul a optat pentru ascultarea obligatorie a persoanei condamnate doar în cazul contestaţiei încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate privind hotărârea comisiei de disciplină din penitenciar, hotărâre asimilată acuzaţiei în materie penală. Prin urmare, faptul că la soluţionarea contestaţiei împotriva încheierii date de judecătorul de supraveghere a privării de libertate în procedura de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate prezenţa persoanei condamnate nu este obligatorie, nu este de natură să încalce acestuia accesul la justiţie sau dreptul la apărare. De altfel, Legea nr. 254/2013 prevede garanţii pentru petent cum ar fi: contestaţia se judecă în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate, aceasta poate depune memorii şi concluzii scrise, iar atunci când instanţa solicită aducerea sa, persoana condamnată va fi audiată.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 alin. (16) şi (17) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conţinut: (16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanţei, în acest caz fiind audiată. (17) Asistenţa juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului participă la judecată, aceştia pun concluzii. 15. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt următoarele: art. 1 referitor la Statul român, art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 din perspectiva unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. În considerentele acestei decizii, Curtea s-a referit şi la aspectul privind dreptul contestatorului de a se apăra în faţa instanţei de judecată.17. Astfel, cu privire la constituţionalitatea art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013, s-a arătat că acesta „vizează faza executării pedepsei, care este ce-a de-a treia fază a procesului penal, reglementând cu privire la asistenţa juridică în procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Aşa fiind, aspectul criticat de autorul excepţiei, respectiv lipsa asistenţei juridice obligatorii pe parcursul procedurii anterior arătate, excedează procedurii penale speciale, ce reglementează numai faza urmăririi penale şi a judecăţii, situaţia juridică a condamnatului nefiind identică cu cea a făptuitorului, a suspectului sau a inculpatului“ (paragraful 13). Totodată, „Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu şi pe cel la asistenţă juridică obligatorie“, iar „stabilirea cazurilor în care asistenţa juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care, conform art. 126 din Constituţie, are deplină libertate de a reglementa“ (paragraful 14). De asemenea, s-a mai reţinut că „persoana condamnată nu este împiedicată să îşi angajeze un avocat pentru aspectele care ţin de faza executării pedepsei, beneficiind astfel de dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituţie“ (paragraful 15).18. În plus, raportându-se la dispoziţiile legale referitoare la stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, Curtea a statuat în decizia citată, la paragrafele 17-19, că persoana condamnată, care este nemulţumită de decizia de stabilire a regimului de executare a pedepsei pronunţate de Comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituită, conform art. 32 din Legea nr. 254/2013, la nivelul penitenciarului, poate, în temeiul art. 39 alin. (3) din aceeaşi lege, să formuleze o plângere împotriva acesteia la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data comunicării. Plângerea este soluţionată prin încheiere executorie de către judecătorul de supraveghere în termen de 10 zile de la data primirii, iar împotriva încheierii persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. Potrivit alin. (14) şi (15) ale aceluiaşi art. 39, contestaţia se judecă, în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate şi a administraţiei penitenciarului, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului putând depune memorii şi concluzii scrise.19. Aşa fiind, faptul că persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată, după ce plângerea sa a fost examinată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, este citată, putând depune memorii şi concluzii scrise, consacră caracterul neîntemeiat al criticilor formulată cu privire la art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013, cu atât mai mult cu cât procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului beneficiază de aceleaşi drepturi procesuale. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că garanţiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora dreptul la apărare este o componentă a dreptului la un proces echitabil, nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 23 septembrie 2004 pronunţată în Cauza Pilla împotriva Italiei, Hotărârea din 27 iunie 2006, pronunţată în Cauza Szabo împotriva Suediei, şi Hotărârea din 23 octombrie 2012, pronunţată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33 (a se vedea Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014, paragraful 16).20. Cu privire la o excepţie de neconstituţionalitate identică, având ca obiect prevederile art. 39 alin. (16) şi (17) din Legea nr. 254/2013, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 368 din 14 mai 2015¹⁾, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, respingând excepţia ca neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.__¹⁾Decizia Curţii Constituţionale nr. 368 din 14 mai 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015.21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Faur Nistor Isai în dosarele nr. 1.054/55/2008*, nr. 20.948/55/2014, nr. 18.956/55/2014 şi nr. 2.022/55/2015 ale Judecătoriei Arad - Secţia penală şi constată că prevederile art. 39 alin. (16) şi (17) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 iulie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta