Decizia Nr.509 din 30.06.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 03 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona Maya-Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 16.037/180/2013 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 403D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că Vasile Botomei a depus la dosar înscrisuri şi note în susţinerea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, referitor la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora sintagma „folosirea fără drept“ cuprinsă în art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, contravine dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, reprezentantul Ministerului Public menţionează că folosirea fără drept a denumirilor şi însemnelor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat înseamnă folosirea acestora fără respectarea regulilor expres stabilite prin Legea nr. 51/1995, care este o lege ce stabileşte exercitarea în condiţii legale şi de coerenţă a unei profesii liberale. Ca atare, stabilirea unor reguli într-o materie reprezintă ordine publică, iar aceasta constituie unul din criteriile de restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, aşa încât critica astfel formulată nu este întemeiată.5. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 44 din Constituţie, arată că înregistrarea unui nume de domeniu (web) nu conferă titularului acestuia un drept de proprietate, ci eventual un drept de folosinţă asupra acestuia, astfel încât invocarea acestor dispoziţii constituţionale nu este pertinentă.6. De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerile privind încălcarea drepturilor constituţionale referitoare la dreptul la informaţie, învăţătură, conştiinţă şi cultură, reprezentantul Ministerului Public apreciază că toate aceste drepturi pot fi exercitate în condiţiile în care nu încalcă drepturile şi libertăţile altor persoane, astfel încât invocarea acestora nu are legătură cu infracţiunea reglementată de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată.7. În fine, reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciind ca fiind neîntemeiate şi criticile formulate din această perspectivă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:8. Prin Încheierea din 19 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 16.037/180/2013, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Botomei cu ocazia judecării cauzei penale având ca obiect infracţiunea de înşelăciune.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că în anul 2009 a dobândit dreptul de proprietate pentru domeniile www.unbr.info şi www.baroulbacau.ro, „dobândite cu titlu valabil prin cumpărare de Cabinetul Decan Avocat Doctor Botomei Vasile, în calitate de persoană fizică autorizată“, precizând că „scopul folosirii domeniilor în cauză este pentru aplicaţia tezei de doctorat, rezultatul fiind atins prin Atestatul de doctorat, motiv pentru care textul art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 înfruntă toate reglementările invocate“. Arată că „niciuna din denumirile reglementate de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, nu au făcut obiectul unei mărci înregistrate (...) pentru a i se opune titularului proprietar Botomei Vasile“, iar „în lipsa unor reglementări din care să rezulte la cine se referă art. 60 alin. (6) din lege, fără a distinge între cine este cu drept şi cine nu este cu drept spre a folosi denumirile reglementate“, textul de lege criticat în prezenta cauză face „în continuare obiectul altor judecăţi, exact pe motivul discriminării titularilor proprietăţilor“. Susţine că „temeiul de drept prevăzut de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, nu are fundamentare constituţională pentru menţinerea sa în vigoare, cu atât mai mult cu cât profesia de avocat este reglementată fără discriminare între persoane fizice autorizate care, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti de interzicere a exercitării profesiei, nu poate fi concepută nici interzicerea folosirii denumirilor sub care titularul este înregistrat.“ Întrucât „prevederile textului art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, nu disting între condiţiile când sunt folosite denumirile cu drept, faţă de când sunt folosite fără drept, prin aplicare discriminatorie între persoane fizice şi persoane juridice înregistrate cu scop şi obiect de activitate identic“, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi „înfrâng constituţionalitatea art. 45 din Constituţie, privind accesul liber al persoanei fizice autorizate în calitate de agent economic la activitatea economică, libera iniţiativă şi exercitarea acesteia în condiţiile legii prin care a fost înregistrată“.10. Apreciază că prin „aplicarea sancţiunii textului art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată“„ sunt încălcate şi principiile constituţionale reglementate de art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Constituţie, privind libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi dreptul la informaţie, deoarece „titularul dreptului de proprietate intelectuală din teza de doctorat deţine dreptul de a publica orice informaţie de interes public în legătură cu rezultatele aplicaţiilor tezei“, iar „dreptul de a publica opinii, exprimate ştiinţific ca doctor în drept (...), nu poate fi îngrădit sub nicio formă.“11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, înfrânge şi principiul universalităţii, deoarece expresia „folosirea fără drept“ din cuprinsul textului criticat dă naştere unor interpretări neconstituţionale, cu caracter retroactiv, „care au adus atingere dreptului legitim al autorului dr. av. Botomei Vasile de a beneficia de folosinţa dreptului legitim câştigat, atât prin rezultatele ştiinţifice publicate în drept comparat, cât şi drepturilor legitime câştigate prin hotărâri judecătoreşti definitive în penal, prin care a mai fost cercetat şi declarat nevinovat de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, uzurpare de calităţi oficiale, exercitare a profesiei de avocat fără drept, înşelăciune, toate aflate în legătură cu actele efectuate în exercitarea activităţii profesionale pentru care este înregistrat cu Cabinet Decan Avocat Doctor Botomei Vasile.“12. Judecătoria Bacău - Secţia penală apreciază că prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, sunt în concordanţă cu normele constituţionale şi dispoziţiile convenţionale invocate. Instanţa de judecată arată că, „potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţia României, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru aceasta.“13. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.14. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, sunt constituţionale. În esenţă, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca fiind neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu modificările ulterioare, prevederi potrivit cărora „Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“18. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 29 alin. (1) - Libertatea conştiinţei, art. 31 alin. (1) - Dreptul la informaţie, art. 32 alin. (1) - Dreptul la învăţătură, art. 33 - Accesul la cultură, art. 44 alin. (1)-(4), (6), (8)-(9) - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat aduce atingere unor dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume: art. 6 paragraful 1 (dreptul la un proces echitabil), art. 14 (interzicerea discriminării), art. 17 (interzicerea abuzului de drept), art. 53 (apărarea drepturilor omului recunoscute) , art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (protecţia proprietăţii), art. 2 din Protocolul nr. 2 (dreptul la instruire), art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori), şi art. 1 din Protocolul nr. 12 (interzicerea generală a discriminării).19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în fapt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Vasile Botomei pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din vechiul Cod penal, a infracţiunii prevăzute de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, respectiv exercitarea fără drept a unei profesii, infracţiune prevăzută de art. 281 din vechiul Cod penal raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995, republicată. Potrivit notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea reţine că acesta a fost condamnat, în temeiul art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, pentru folosirea fără drept a denumirilor de Cabinet Avocat Doctor Botomei Vasile - Baroul Bacău - Uniunea Naţională a Barourilor din România, reprezentat prin titular Dr. av. Botomei Vasile; Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, reprezentat prin Decan Avocat Doctor Botomei Vasile; şi Uniunea Naţională a Barourilor din România - UNBR, reprezentată prin Preşedinte Dr. Av. Botomei Vasile.20. Referitor la prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, criticate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 155 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, prin care Curtea a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta.21. Prin Decizia nr. 339 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2012, Curtea a reţinut că incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activităţi, pentru care se cere o anumită pregătire şi, în consecinţă, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanţă deosebită, inclusiv viaţa şi integritatea fizică şi psihică ale persoanei, precum şi interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare şi fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinată de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului.22. Aşa fiind, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995, republicată, profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R., constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. fiind interzisă, iar actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. De asemenea, potrivit art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ, exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.23. În acest sens, prin Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2014, Curtea a reţinut că organizarea avocaţilor în barouri şi a barourilor în Uniunea Avocaţilor din România nu contravine normelor din Constituţie. Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activităţi ce prezintă interes pentru societate, este firească şi necesară, în vederea stabilirii competenţei, a mijloacelor şi a modului în care se poate exercita această profesie, precum şi a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale. De asemenea, prin Decizia nr. 233 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004, Curtea a reţinut că „legiuitorul are libertatea de a reglementa condiţiile în care pot fi constituite, organizate şi în care funcţionează diferite tipuri şi forme de asociaţie, inclusiv să dispună constituirea obligatorie a unor asociaţii pentru exercitarea unor profesii ori îndeplinirea unor atribuţii de interes public. Această libertate se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 teza întâi din Constituţie, republicată, potrivit cărora «Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii.» Barourile şi Uniunea Avocaţilor, precum şi camerele notarilor publici sunt asociaţii profesionale cu un specific deosebit. Întreaga activitate desfăşurată de aceste asociaţii şi de membrii lor este una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare, chiar şi în ceea ce priveşte calităţile membrilor, condiţiile de organizare şi funcţionare, nedemnităţile, incompatibilităţile, răspunderea disciplinară şi altele.“24. Ca atare, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi, fără suport legal (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 129 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014).25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză.26. În acest context, Curtea reţine că prevederile de lege criticate din Legea nr. 51/1995, republicată, au fost edictate de legiuitor cu scopul de a proteja relaţiile sociale referitoare la exercitarea unei profesii liberale, respectiv profesia de avocat, astfel încât aceasta, ca de altfel şi alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei. Aşa fiind, Curtea constată că niciuna dintre prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu este încălcată prin prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată.27. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 16.037/180/2013 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi constată că prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora