DECIZIE   Nr. 508 din 15 iunie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 590 din 7 iulie 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu               -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Acsinte Gaspar                      -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu            -  judecător

Marinela Mincă                     -  procuror

Marieta Safta                         -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Petrache în Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004) al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, asistat de avocat Ion Ilie-Iordăchescu, precum şi partea Paraschiv Cepan. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, susţinând că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile Legii fundamentale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor.

Partea Paraschiv Cepan solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată şi depune la dosarul cauzei concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004), Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Petrache în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, aşa cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, se susţine că textul de lege criticat este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, respectiv cu cele ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se arată în acest sens că „limitarea dreptului inculpatului de a avea acces la o modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei pe criterii de politică penală constituie o restrângere a drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime". In concluziile orale formulate de apărătorul autorului excepţiei, art. 81 alin. 3 din Codul penal este criticat şi în raport cu art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, privind independenţa judecătorilor.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. In opinia Guvernului, faptul că persoana în cauză nu îndeplineşte condiţia obiectivă cu privire la aplicarea suspendării condiţionate nu trebuie interpretat în sensul că i se îngrădeşte accesul liber la justiţie. De asemenea, limitarea stabilită de legiuitor în aplicarea măsurii de suspendare condiţionată a executării pedepsei este impusă de realizarea unei politici represive mai ferme, fapt care excedează însă sferei de reglementare a art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiţie şi, de asemenea, nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,  dispoziţiile  legale  criticate,   raportate  la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 81 alin. 3 din Codul penal, având următorul cuprins: „Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 şi 2 şi art. 2671 alin. 1 şi 2."

Autorul excepţiei susţine că acest text de lege încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor.

Examinând excepţia astfel cum a fost ridicată, Curtea reţine următoarele:

Criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii" nu pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, or, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării. In acest sens Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 281 din 29 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 10 august 2004, că extinderea temeiurilor constituţionale faţă de cele invocate în faţa instanţei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constituţionalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial [...]." Aşa fiind, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea textului de lege criticat doar în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecată.

Astfel, Curtea constată că suspendarea condiţionată a executării pedepsei este reglementată de legiuitor şi pusă la dispoziţia instanţei ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condiţiile, dar şi sfera de incidenţă a măsurii, respectiv să excludă de la aceasta persoanele care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave sau infracţiuni de violenţă care vădesc o periculozitate aparte a infractorului. Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească, pronunţată ca urmare a finalizării procesului penal, nu poate fi primită susţinerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere liberului acces la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, întrucât suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei care oferă inculpatului numai o vocaţie, iar nu un drept de a beneficia de această măsură, nu poate fi reţinută nici critica art. 81 alin. 3 din Codul penal, în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

De altfel, asupra constituţionalităţii art. 81 alin. 3 din Codul penal, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu: Decizia nr. 240 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, Decizia nr. 116 din 15 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 iulie 2000, şi Decizia nr. 166 din 21 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, constatând că acest text de lege nu încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Intrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81  alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Petrache în Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004) al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta