DECIZIE Nr.
508 din 15 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 590 din 7 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie
ridicată de Gheorghe Petrache în Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004) al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal răspund autorul excepţiei, asistat de
avocat Ion Ilie-Iordăchescu, precum şi partea Paraschiv Cepan. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită
admiterea excepţiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată,
susţinând că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile Legii fundamentale
cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 124 alin. (3) privind
independenţa judecătorilor.
Partea Paraschiv Cepan solicită respingerea excepţiei
de neconstitutionalitate ca neîntemeiată şi depune la dosarul cauzei concluzii
scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004), Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul
penal, excepţie ridicată de Gheorghe Petrache în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, aşa cum a
fost formulată în faţa instanţei de judecată, se susţine că textul de lege
criticat este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
privind accesul liber la justiţie, respectiv cu cele ale art. 53 alin. (1)
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se arată
în acest sens că „limitarea dreptului inculpatului de a avea acces la o
modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei pe criterii de
politică penală constituie o restrângere a drepturilor, libertăţilor şi
intereselor sale legitime". In concluziile orale formulate de apărătorul
autorului excepţiei, art. 81 alin. 3 din Codul penal este criticat şi în raport
cu art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, privind independenţa
judecătorilor.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. In opinia Guvernului,
faptul că persoana în cauză nu îndeplineşte condiţia obiectivă cu privire la
aplicarea suspendării condiţionate nu trebuie interpretat în sensul că i se
îngrădeşte accesul liber la justiţie. De asemenea, limitarea stabilită de
legiuitor în aplicarea măsurii de suspendare condiţionată a executării pedepsei
este impusă de realizarea unei politici represive mai ferme, fapt care
excedează însă sferei de reglementare a art. 53 alin. (1) din Legea
fundamentală, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă liberul acces la justiţie şi, de asemenea, nu pune în
discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie art. 81 alin. 3 din Codul penal, având următorul cuprins: „Suspendarea
condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor
intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani,
precum şi în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 182, art. 183, art. 197
alin. 1 şi 2 şi art. 2671 alin. 1 şi 2."
Autorul excepţiei susţine că acest text de lege încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul
acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 alin. (1)
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale
art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor.
Examinând excepţia astfel cum a fost ridicată, Curtea
reţine următoarele:
Criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe
dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Judecătorii
sunt independenţi şi se supun numai legii" nu
pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior
sesizării instanţei de contencios constituţional, or, potrivit art. 29 din
Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe numai
în limitele sesizării. In acest sens Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de
exemplu prin Decizia nr. 281 din 29 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 720
din 10 august 2004, că extinderea temeiurilor constituţionale faţă de cele
invocate în faţa instanţei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a
controlului de constituţionalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională
decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de
arbitraj comercial [...]." Aşa fiind, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea textului
de lege criticat doar în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecată.
Astfel, Curtea constată că suspendarea condiţionată a
executării pedepsei este reglementată de legiuitor şi pusă la dispoziţia
instanţei ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei. Fiind o
creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai
condiţiile, dar şi sfera de incidenţă a măsurii, respectiv să excludă de la
aceasta persoanele care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave sau
infracţiuni de violenţă care vădesc o periculozitate aparte a infractorului.
Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească,
pronunţată ca urmare a finalizării procesului penal, nu poate fi primită
susţinerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere liberului
acces la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, întrucât suspendarea condiţionată a
executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de
individualizare a executării pedepsei care oferă inculpatului numai o vocaţie,
iar nu un drept de a beneficia de această măsură, nu poate fi reţinută nici
critica art. 81 alin. 3 din Codul penal, în raport cu dispoziţiile art. 53
alin. (1) din Legea fundamentală, privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
De altfel, asupra constituţionalităţii art. 81 alin. 3
din Codul penal, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii,
de exemplu: Decizia nr. 240 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, Decizia
nr. 116 din 15 iunie 2000, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 iulie 2000, şi Decizia nr. 166 din 21 octombrie
1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999,
constatând că acest text de lege nu încalcă dispoziţiile sau principiile
Constituţiei. Intrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice
schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi
păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Petrache în
Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004) al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15
iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta