HOTARARE Nr.
1527 din 12 decembrie 2007
pentru aprobarea Tezelor
prealabile ale proiectului Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 27 decembrie 2007
In temeiul art. 108 din Constituţia Românei,
republicată, şi al art. 27 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se aprobă Tezele prealabile ale
proiectului Codului de procedură civilă, prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul justiţiei,
Tudor-Alexandru Chiuariu
ANEXĂ
TEZE PREALABILE
ale proiectului Codului de procedură civilă
I. Necesitatea elaborării
unei noi legislaţii procesual-civile
Actualul sistem procedural reglementat de Codul de
procedură civilă, supus unor frecvente intervenţii legislative asupra
diferitelor instituţii, a condus la o aplicare şi interpretare neunitară,
lipsită de coerenţă, a legii de procedură civilă, cu repercusiuni asupra
duratei, eficienţei şi finalităţii actului de justiţie.
A apărut astfel necesitatea gândirii unui sistem
procedural civil modern care să răspundă imperativelor funcţionării unei
justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, si să ducă la creşterea
calităţii activităţii acestui serviciu public. In acest scop, concepţia noului
Cod de procedură civilă trebuie să plece de la deziderate actuale, precum
accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale simple şi accesibile
şi accelerarea procedurii judiciare. Aceasta întrucât administrarea serviciului
public al justiţiei presupune nu doar ca justiţiabilii să beneficieze de un
tratament egal şi nediscriminatoriu, ci şi asigurarea respectului faţă de
aceştia.
In activitatea de elaborare a proiectului noului cod se
impune a fi avute în vedere concepţiile moderne privind desfăşurarea procesului
civil, rolul si atribuţiile participanţilor la acest proces, în centrul
atenţiei situându-se, desigur, preocuparea pentru recunoaşterea şi
clarificarea, într-un termen optim şi previzibil, a drepturilor şi intereselor
legitime deduse judecăţii.
II. Soluţii
legislative preconizate pentru noul Cod de procedură civilă
A. Reglementarea principiilor generale ale procesului
civil
Noul Cod de procedură civilă va reglementa pentru prima
dată, în mod expres, principiile fundamentale ce trebuie să guverneze desfăşurarea
procesului civil, care îşi au sorgintea în dispoziţiile Constituţiei României, republicată, şi ale unor
acte internaţionale la care România este parte, cea mai importantă fiind
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Până în prezent, principiile procesului civil erau în
mare parte deduse din reglementarea constituţională, din interpretarea unor
texte aflate în diverse părţi ale Codului de procedură civilă, fiind mai curând
o creaţie doctrinară, sancţionată jurisprudenţial, decât un act de voinţă
expres al legiuitorului.
Aceste principii ale procesului civil vor fi
următoarele: principiul liberului acces la justiţie; principiul dreptului la un
proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil; principiul legalităţii;
principiul egalităţii; principiul disponibilităţii; principiul bunei-credinţe;
principiul dreptului la apărare; principiul contradictorialităţii; principiul
oralităţii; principiul nemijlocirii; principiul publicităţii; principiul
respectului cuvenit justiţiei; principiul continuităţii; funcţionarea justiţiei
ca serviciu public; principiul rolului activ al judecătorului, în strânsă
interdependenţă cu exercitarea dreptului de dispoziţie al părţilor şi cu
responsabilizarea acestora şi a apărătorilor lor.
B. Redefinirea
competenţei materiale
Proiectul propune reaşezarea competenţei materiale,
astfel încât:
- judecătoriile să judece
cauzele de valoare mică şi/sau de complexitate redusă, dar de o mare frecvenţă
în practică (în acest scop vor fi introduse prevederi care să asigure o
modalitate unitară de a evalua obiectul cererii, astfel încât stabilirea
competenţei după valoare să capete o soluţionare raţională şi unitară);
- tribunalele să devină instanţe cu plenitudine de
competenţă pentru judecata în primă instanţă;
- curţile de apel să judece în principal apelurile;
- Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie să devină
instanţă de recurs de drept comun şi să îşi îndeplinească rolul constituţional
de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii la nivel naţional.
Vor fi introduse prevederi care să asigure o modalitate
unitară de a evalua obiectul cererii, astfel încât stabilirea competenţei după
valoare să primească o soluţionare raţională şi unitară.
C. Procedura de
citare şi comunicare a actelor
Prin proiect se va propune eficientizarea procedurii de
citare şi comunicare a actelor, adaptarea ei la noile realităţi, în scopul
asigurării soluţionării într-un termen optim şi previzibil a cauzelor, cu
respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil:
contradictorialitatea şi dreptul la apărare. In afara modalităţilor
„clasice" de comunicare prin agenţi procedurali sau alţi salariaţi ai
instanţei ori prin poştă, va fi posibilă, la cererea părţii interesate şi pe
cheltuiala acesteia, şi comunicarea prin executori judecătoreşti sau prin
servicii de curierat rapid. De asemenea, citaţiile şi comunicarea altor acte de
procedură se vor putea face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă
electronică sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea textului şi
confirmarea primirii acestuia.
D. Procedura
contencioasă
D.1. Sesizarea instanţei
Cartea a II-a a Codului de
procedură civilă, dedicată procedurii contencioase, în faţa primei instanţe şi
în căile de atac, va fi regândită astfel încât să crească eficienţa activităţii
de judecată şi să se reducă durata procesului civil, cu asigurarea tuturor
garanţiilor procesuale.
Astfel, declanşarea propriu-zisă a procesului civil,
marcată prin fixarea primului termen de judecată, va fi condiţionată de
existenţa unei cereri de chemare în judecată care îndeplineşte toate condiţiile
de formă şi de fond prevăzute de lege. Inainte de a se stabili primul termen de
judecată - ce va deveni momentul de referinţă în declanşarea procesului - şi de
a fi comunicată pârâtului, cererea de chemare în judecată este supusă unui
control „administrativ" al completului, aleatoriu stabilit, şi unei
proceduri de completare şi corectare a lipsurilor cererii, în interiorul unui
termen stabilit de instanţă. In acest fel, se vor evita comunicarea către
partea adversă a unor cereri informe, cu cheltuielile aferente angajării unui
avocat, precum şi introducerea în circuitul procesual al instanţelor a unor
asemenea cereri. Această fază premergătoare, presupunând corespondenţa scrisă
numai cu autorul cererii de chemare în judecată, se va finaliza:
- fie prin conformarea la cerinţele stabilite conform
legii de instanţă şi fixarea primului termen de judecată, cu citarea pârâtului;
- fie, în cazul în care obligaţiile privind
completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite, prin anularea cererii,
printr-o încheiere dată în camera de consiliu. Desigur, în acest caz, ca o
garanţie a respectării legii, reclamantul va avea la îndemână posibilitatea de
a solicita reexaminarea încheierii de anulare.
D.2. Judecata. Cercetarea procesului
In ceea ce priveşte judecata, proiectul va prevedea
regula cercetării procesului în camera de consiliu, în timp ce dezbaterea
procesului rămâne preponderent în şedinţă publică. Totuşi, pentru a da expresie
respectului la viaţa privată sau ordinii publice ori pentru ocrotirea unor
categorii speciale de subiecte de drept, precum şi în cazul în care părţile
solicită acest lucru, proiectul va prevedea posibilitatea desfăşurării în
întregime a procesului fără prezenţa publicului.
Proiectul va prevedea expres regula continuităţii
membrilor completului pe tot parcursul judecăţii. Este un mijloc de a asigura
continuitatea şi coerenţa în cercetarea procesului, de responsabilizare a
judecătorilor pentru modul de administrare a dosarului şi de soluţionare a
cauzei şi de sporire a încrederii în actul de justiţie.
In ceea ce priveşte cercetarea procesului sunt de
menţionat noutăţile în materia probelor: realizarea unei unificări de
reglementare, în sensul de fi cuprinse în viitorul Cod de procedură civilă nu
numai prevederile referitoare la administrarea mijloacelor de probă, ci şi cele
care privesc admisibilitatea acestora, aspecte care în prezent sunt
reglementate în Codul civil. De asemenea, alături de mijloacele de probă
reglementate de lege lata în Codul de procedură civilă, în Codul civil şi în Codul comercial,
se propun unele dispoziţii ce vizează înscrisurile pe suport informatic
(electronic), copii pe microfilme, contractele standardizate, formularele
tipizate, biletele, tichetele şi altele asemenea documente, imprimate sau
neimprimate, utilizate la încheierea unor contracte şi care vor avea regimul
înscrisului sub semnătură privată.
D.3. Reguli pentru a asigura soluţionarea cu
celeritate a procesului
Urmărind desfăşurarea cu celeritate a procesului,
proiectul va prevedea câteva reguli care să prevină încercările de
tergiversare. Astfel, pe lângă o procedură specială, de sine stătătoare,
îndreptată împotriva încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen
optim şi previzibil, proiectul va pune accentul pe caracterul excepţional al
amânărilor pe care le poate acorda instanţa de judecată, fie prin învoiala
părţilor, fie pentru lipsa de apărare. De asemenea, vor fi prevăzute reguli
riguroase privind strămutarea cauzelor şi recuzarea judecătorilor, instrumente
procesuale folosite cel mai adesea pentru tergiversarea proceselor.
In ceea ce priveşte viitoarea
nouă procedură a contestaţiei privind tergiversarea procesului - conformă cu
deciziile CEDO care au sancţionat lipsa mijloacelor legale de a acţiona în
cazul depăşirii termenului rezonabil -, partea care consideră că pricina este
tergiversată va putea solicita luarea măsurilor legale pentru ca această
situaţie să fie înlăturată. Procedura va avea caracter incidental şi se va
desfăşura în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, care se va
pronunţa prin încheiere; împotriva încheierii se va putea introduce o cale de
atac la instanţa superioară. In soluţionarea acesteia, instanţa ierarhic
superioară nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de
drept care să anticipeze modul de soluţionare a cauzei sau care să aducă
atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî în cauza dedusă judecăţii.
Pentru a nu exista riscul ca o astfel de procedură să devină ea însăşi un
mijloc de tergiversare a procesului, abuzul în exercitarea acestei căi
procedurale va fi sancţionat.
Tot în scopul evitării amânărilor repetate şi punând
accent pe responsabilizarea justiţiabililor pentru propriile lor procese, dând
expresie totodată principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil,
se va da un nou sens noţiunii de termen în cunoştinţă. Astfel, în afara
situaţiilor în care, de lege lata, se consideră termenul dat în cunoştinţă - cum ar fi situaţia în
care partea s-a prezentat personal sau prin mandatar - va fi considerată a avea
termenul cunoscut şi partea căreia, personal sau prin reprezentant, i s-a
înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că ea cunoaşte şi
termenele de judecată ulterioare. In acest fel, costurile procesului vor scădea
prin evitarea citării la fiecare termen a tuturor părţilor, iar durata
procesului se va reduce odată cu eliminarea termenelor în care, în prezent,
procedura nu este îndeplinită, cu toate că partea citată la termenele
anterioare are cunoştinţă despre existenţa procesului. Această modificare se va
corela cu propunerile din proiect
referitoare la extinderea modalităţilor de comunicare a actelor de procedură.
E. Căile de atac
E.1. Regimul general al căilor de atac
In ceea ce priveşte căile de atac, în proiectul noului
Cod de procedură civilă este necesară introducerea unor noi reglementări cu
caracter general referitoare la căile de atac, care să includă enumerarea
acestora, precum şi clasificarea lor în căi ordinare şi extraordinare.
De asemenea, se impune reglementarea expresă a
principiului legalităţii căilor de atac, în sensul că hotărârea este supusă
numai căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, se preconizează reglementarea
expresă a subiectelor căilor de atac, care pot fi numai părţile aflate în
proces şi care justifică un interes, cu excepţiile expres prevăzute de lege.
Se are în vedere consacrarea legislativă a regulilor
ierarhiei şi unicităţii căilor de atac - recunoscute deja în doctrină şi
jurisprudenţă -, fapt ce va avea drept consecinţă imposibilitatea exercitării
unei căi extraordinare de atac înainte de exercitarea apelului. In cazul în
care părţile vor conveni expres, hotărârea susceptibilă de apel va putea fi
atacată cu recurs, dar numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor
de drept material.
De asemenea, se impun reglementarea posibilităţii de a
se lua act de înţelegere a şi de achiesare chiar şi în căile de atac, precum şi
precizarea că măsurile administrative ale autorităţii judiciare nu vor putea
face obiectul căilor de atac.
E.2. Apelul
In proiectul noului Cod de procedură civilă apelul este
singura cale de atac ordinară. Se propune reglementarea unor aspecte noi,
precum mărirea duratei termenului de apel, ca regulă generală, de la 15 la 30
de zile, pentru a permite redactarea în bune condiţii a cererii de exercitare a
apelului, consacrarea posibilităţii regularizării cererii de apel,
obligativitatea întâmpinării, precum şi obligativitatea apelantului de a
răspunde la întâmpinare. De asemenea, proiectul vizează modificarea
reglementării de lege lata cu privire la apelul incident şi apelul provocat, propunându-se
instituirea unei distincţii clare între apelul principal, apelul incident şi
apelul provocat - înlăturându-se noţiunea inadecvată de „aderare la apel"
- şi stabilindu-se astfel încă de la prima instanţă cadrul procesual în care va
avea loc judecata în apel.
Se preconizează precizarea mai exactă a efectului
devolutiv al apelului şi a limitelor sale, precum şi a soluţiilor pe care le
poate pronunţa instanţa de apel, propunându-se în acest sens reglementarea
posibilităţii evocării fondului de către această instanţă, dacă părţile consimt
expres, pentru ipoteza în care prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului
ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar apelul
a fost admis şi hotărârea atacată a fost anulată.
E.3. Recursul
In proiectul noului Cod de procedură civilă urmează să
se aducă îmbunătăţiri de substanţă în materia recursului, care va deveni o cale
extraordinară de atac exercitată esenţialmente doar în cazuri excepţionale în
care legalitatea a fost înfrântă.
Astfel, ca regulă, în noua reglementare recursul va
urmări să supună Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile
legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile în
concret, aceasta fiind una dintre modalităţile prin care se asigură o practică
judiciară unitară la nivelul întregii ţări. Totodată, vor fi prevăzute expres
hotărârile care pot fi atacate cu recurs, cele care nu pot face obiectul
acestei căi de atac, precum
şi cazurile de excepţie în care recursul se va judeca de instanţa ierarhic
superioară.
Se va reglementa, de asemenea, posibilitatea
suspendării executării hotărârii în cazul în care aceasta este atacată cu
recurs, cu reconsiderarea condiţiilor în care se poate dispune suspendarea la
cererea părţii interesate. Astfel, suspendarea executării hotărârii atacate la
cererea părţii interesate se va face numai de completul de judecată, nu de
preşedintele instanţei sau secţiei.
Se propune mărirea duratei termenului de recurs, ca
regulă generală, de la 15 la 30 de zile. Se va avea în vedere, de asemenea,
regândirea motivelor de exercitare a căii de atac a recursului, prin reducerea
acestora şi impunerea unor condiţii stricte de exercitare, astfel încât acestea
să vizeze exclusiv legalitatea hotărârii şi nu fondul acesteia, cu precizarea
că aceste motive pot fi primite numai dacă nu au putut fi invocate pe calea
apelului sau în cursul judecării apelului.
Alte măsuri preconizate vizează instituirea
obligativităţii pregătirii dosarului pentru instanţa de recurs, ca şi în cazul
apelului, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi reglementarea, ca şi
în cazul apelului, a recursului incident şi a recursului provocat.
Ca element de noutate, se propune ca redactarea cererii
de recurs, precum şi exercitarea şi susţinerea recursului să se realizeze numai
prin avocat sau consilier juridic, datorită specificului acestei căi de atac,
care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, încercându-se astfel evitarea
introducerii unor recursuri în mod abuziv, în scop de şicană.
Totodată, se preconizează reintroducerea procedurii de
filtrare a recursurilor, ca principală modalitate în care în statele membre ale
Uniunii Europene, precum şi în alte state se încearcă degrevarea instanţei
supreme.
Cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa
instanţa de recurs, se preconizează eliminarea soluţiei modificării hotărârii
în caz de admitere a recursului, care a dus la numeroase nemulţumiri ale
justiţiabililor, fiind preferabil să se păstreze numai soluţia casării
hotărârii şi a rejudecării procesului în cazul în care s-au săvârşit
nelegalităţi.
Referitor la efectele casării, se va reglementa expres
procedura rejudecării în fond după casare, precum şi principiul non reformatio in peius. Astfel, se
propune ca instanţa de casare să poată constata, din oficiu, prin dispozitivul
hotărârii de casare, desfiinţarea actelor de executare sau de asigurare făcute
în puterea unei hotărâri casate.
E.4. Contestaţia în anulare şi revizuirea
Proiectul va menţine reglementarea actuală privitoare
la contestaţia în anulare şi revizuirea, cu clarificarea unor aspecte
terminologice şi valorificarea unor principii dezvoltate de jurisprudenţă şi
doctrină.
Cu titlu de noutate, se are în vedere reglementarea
posibilităţii exercitării revizuirii în cazul în care, după ce hotărârea
judecătorească a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat
asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauză, declarând
neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii. Acest nou
caz de revizuire va veni în completarea reglementării procedurii de soluţionare
a excepţiilor de neconstituţionalitate în ipoteza în care cauza aflată pe rolul
instanţei judecătoreşti nu va mai fi suspendată pe perioada soluţionării
acestei excepţii.
Se va reglementa posibilitatea
exercitării revizuirii şi în cazul hotărârilor judecătoreşti care nu evocă
fondul, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege. Va fi
reconsiderat termenul de introducere a cererii de revizuire, în scopul
acordării părţilor a
posibilităţii reale de a obţine desfiinţarea unei hotărâri definitive prin
intermediul acestei căi de atac, dar şi al disciplinării activităţii
participanţilor la procesul civil.
Referitor la calea de atac ce se poate exercita
împotriva hotărârilor date în urma judecării cererii de revizuire, se propune
reconsiderarea soluţiei de lege lata. Astfel, în cazul în care cererea de revizuire a fost soluţionată de
una din secţiile Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se va institui
posibilitatea atacării acestor hotărâri în faţa completului de 9 judecători din
cadrul acestei instanţe.
E.5. Recursul în interesul legii
Fără a-şi propune schimbarea conceptului de recurs în
interesul legii, proiectul va eficientiza reglementarea acestei instituţii, pe
de o parte, prin lărgirea categoriei de persoane care pot sesiza Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie (de exemplu, dobândeşte calitate procesuală activă
Colegiul de conducere al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), iar pe de altă
parte, prin instituirea unor reglementări care detaliază procedura de
soluţionare a acestuia, aducând un plus de consistenţă acestui mecanism de unificare
a practicii judecătoreşti, cum sunt cele privind: desemnarea
judecătorilor-raportori, consultarea jurisprudenţei şi a doctrinei, solicitarea
opiniei unor specialişti în materie, întocmirea raportului şi a proiectului
soluţiei ce se propune a fi dată în recursul în interesul legii, comunicarea în
timp util a raportului către judecătorii Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
motivarea deciziei în termen scurt, publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Astfel, proiectul va propune întocmirea unui raport de
către 3 judecători specializaţi în materie - raport ce oferă judecătorilor care
urmează a soluţiona cauza toate elementele necesare în vederea pronunţării
hotărârii, precum şi propunerea unei soluţii motivate.
Ţinând seama de rolul deosebit de important pe care
recursul în interesul legii îl are pentru crearea unei practici unitare, prin
proiect se vor stabili cvorumul şi numărul de voturi necesare pentru
soluţionarea acestuia, un termen de soluţionare, precum şi un termen de
redactare a hotărârii.
F. Procedura pentru unificarea practicii judiciare
Lipsa de unitate a practicii judiciare
este unul dintre aspectele negative ale activităţii instanţelor judecătoreşti,
fiind dăunătoare pentru interesele celor care apelează la un serviciu public al
cărui răspuns este imprevizibil, pentru mediul economic şi cel al
investiţiilor, ca şi pentru funcţionarea sistemului, în general.
Pe lângă procedura clasică a recursului în interesul
legii, proiectul va propune şi un nou mecanism pentru unificarea practicii
judiciare, care să contribuie la transformarea jurisprudenţei româneşti
într-una predictibilă, aptă să răspundă aşteptărilor rezonabile ale
justiţiabililor şi, totodată, să conducă la scurtarea procesului, prevenind
parcurgerea tuturor căilor de atac. Această procedură presupune, în linii
generale, solicitarea rezolvării de principiu a unei probleme de drept de care
depinde soluţionarea unei cauze, problemă de drept asupra căreia instanţele
judecătoreşti s-au pronunţat în mod neunitar. Această solicitare se va adresa,
din oficiu sau la cererea părţilor, Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de
către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
Pentru asigurarea eficacităţii acestui nou mecanism, se
va acorda deciziei Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie caracter obligatoriu
atât pentru instanţa ce a adresat solicitarea de dezlegare a problemei de
drept, cât şi pentru toate celelalte instanţe. In acelaşi scop vor fi prevăzute
formalităţi de publicitate care să garanteze accesul instanţelor şi
justiţiabililor la soluţia Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie
G. Arbitrajul
Proiectul noului Cod de
procedură civilă va avea în vedere ca modificările în materia arbitrajului să
transforme această procedură alternativă de soluţionare a litigiilor în una
atractivă, suplă şi modernă, care, prin flexibilitate şi celeritate, să aibă
efecte benefice în sensul reducerii volumului de activitate al instanţelor
judecătoreşti. Pentru a-i determina pe cei ajunşi într-o stare litigioasă să se
adreseze acestei forme de „justiţie privată", dar fără a abandona ideea
asigurării unui cadru procedural riguros, se propun următoarele:
• modificarea criteriilor de delimitare a sferei
litigiilor care pot face obiectul arbitrajului:
- eliminarea referirii la litigiile patrimoniale care a
creat probleme în practică şi menţinerea criteriului „drepturile asupra cărora
se poate face tranzacţie";
- litigiile în care sunt părţi persoanele juridice de
drept public pot fi soluţionate prin arbitraj; soluţia există la nivelul unor acte
normative speciale, dar se impune şi reglementarea ei în proiectul Codului de
procedură civilă;
• prevederea unei instanţe unice - tribunalul de la
locul arbitrajului, competentă să intervină pentru a soluţiona problemele ce se
pot ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului; pentru asigurarea
celerităţii acestor pricini, se va propune ca hotărârea pronunţată de tribunal
să nu fie supusă căilor de atac;
• reglementarea mai flexibilă a formei scrise a
convenţiei arbitrale;
• eliminarea condiţiei cetăţeniei române pentru
arbitri;
• introducerea prevederii potrivit căreia
neregularităţile procedurale neinvocate în termen se acoperă;
• stabilirea competenţei curţii de apel de a judeca
acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale; hotărârea curţii de apel este
definitivă.
H. Executarea silită
Scopul noii reglementări procesual civile în materia
executării silite a viitorului Cod de procedură civilă constă în executarea
promptă şi efectivă a titlurilor executorii obţinute în cadrul procesului de
fond ori, după caz, recunoscute de lege sau consfinţite de instanţa
judecătorească în cadrul procedurii de învestire cu formulă executorie, în
condiţiile respectării stricte a drepturilor procesuale ale părţilor, atât ale
creditorului şi debitorului, cât şi ale oricărei alte persoane interesate.
Faţă de reglementarea actuală a procedurii executării
silite, care a fost substanţial reformată în anul 2000 prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, principalele noutăţi de fond vor fi
următoarele:
H.1. Dispoziţii generale privind executarea silită:
- reglementarea principalelor forme de executare
silită, consacrarea expresă a principiului legalităţii executării, ca aplicaţie
a principiului mai general al legalităţii procesului civil, şi, mai ales,
instituirea caracterului de drept comun în materia executărilor silite de orice
fel al reglementărilor ce vor fi introduse în proiectul noului Cod de procedură
civilă;
- ca temei al executării silite, delimitarea
judicioasă a categoriilor de hotărâri -hotărâri definitive şi hotărâri
executorii-, renunţându-se la categoria hotărârilor „irevocabile", care pe
plan european nu este cunoscută şi este susceptibilă de confuzii în practică,
data când hotărârea devine definitivă fiind percepută de părţi ca fiind
momentul când hotărârea nu mai este susceptibilă de a fi desfiinţată prin
exercitarea vreunei căi de atac, fie ea ordinară sau extraordinară;
- consacrarea, ca regulă, a competenţei generale a
executorului judecătoresc de a efectua executarea silită; dreptul la un proces
echitabil implică, între altele, ca punerea în executare silită să fie făcută
de un organ de executare independent şi imparţial, deoarece executarea silită
reprezintă a doua fază a procesului civil, în care principiile legalităţii,
contradictorialităţii şi respectării dreptului la apărare al tuturor părţilor
implicate în această fază (deci, atât al creditorului, cât şi al debitorului)
trebuie să subziste deopotrivă in integralitatea lor şi să fie totodată
concrete şi efective, iar nu formale şi iluzorii, lăsând pe debitor la
discreţia creditorului; or, pentru a asigura înfăptuirea acestor principii,
sarcina realizării executării silite trebuie atribuită unui organ de executare
care exercită atribuţii de autoritate publică, este independent şi imparţial şi
este totodată aflat sub controlul direct ori indirect al statului, care,
potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg,
este şi rămâne direct răspunzător de executarea promptă şi efectivă a oricărui
titlu executoriu; din aceste motive, nu pot să existe simpli executori privaţi
aflaţi în serviciul sau controlul creditorilor ori altor persoane sau entităţi
nestatale şi care nu oferă garanţiile de independenţă şi imparţialitate în
cadrul procedurii de executare silită, impunându-se de urgenţă punerea de acord
atât a Codului de procedură civilă, cât şi a Legii nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, cu reglementările
constituţionale şi europene în materie (potrivit acestor din urmă reglementări,
funcţia de executor nu este exercitată de simpli salariaţi ai creditorilor, ci
fie de către funcţionari publici aflaţi în subordinea instanţelor
judecătoreşti, fie de către persoane care exercită o funcţie publică autonomă,
concedată în condiţiile legii de către stat, dar aflată sub îndrumarea şi
controlul nemijlocit al acestuia);
- introducerea unor reglementări noi, potrivit cărora
unele dintre măsurile luate de organul de executare vor fi dispuse prin
încheieri executorii. Aceste încheieri vor putea fi atacate cu plângere la
instanţa de executare competentă. Această nouă formalitate prezintă avantajul
că în cazul dat procedura plângerii provoacă controlul judecătoresc prealabil -
de exemplu, asupra încheierii de încuviinţare a executării - şi, implicit,
asupra legalităţii titlului;
- instituirea obligaţiei statului de a asigura
executarea promptă şi efectivă a oricărui titlu, precum şi a răspunderii
acestuia pentru repararea prejudiciului suferit din cauza neîndeplinirii
obligaţiilor ce îi incumbă, ca o garanţie a respectării dreptului la un proces
echitabil, consacrat de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale şi, din 2003, de Constituţia României,
republicată [art. 21 alin. (3)];
- introducerea unor reglementări noi în legătură cu
intervenţia altor creditori în cursul urmăririi silite, care nu trebuie să fie
intempestivă şi să prejudicieze drepturile creditorilor urmăritori, astfel
încât dacă intervenţia este tardivă, creditorii chirografari, chiar dacă au un
titlu executoriu, nu pot participa decât la distribuirea sumei rămase după
îndestularea creditorilor urmăritori, dar ei au, desigur, dreptul să pornească
urmărirea silită asupra altor bunuri urmăribile ale debitorului;
- mărirea duratei termenului general de prescripţie a
dreptului de a obţine executarea silită de la 3 la 5 ani. Implinirea termenului
de prescripţie va avea ca efecte pierderea puterii executorii a titlului
executoriu şi stingerea dreptului de a obţine executarea silită. In cazul
hotărârilor judecătoreşti, dacă dreptul material la acţiune este
imprescriptibil, creditorul va putea obţine un nou titlu executoriu, pe calea
unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.
H.2. Urmărirea silită mobiliară:
- reglementarea riguroasă a modalităţilor de
valorificare a bunurilor mobile supuse executării silite: vânzarea amiabilă
făcută de debitor cu acordul creditorului, vânzarea directă săvârşită de
executor fără licitaţie publică, vânzarea titlurilor de valoare negociabile şi
a unor bunuri cu regim de circulaţie special;
- reintroducerea dispoziţiilor privind urmărirea
veniturilor generale ale imobilului, ţinându-se seama de noul sistem de
publicitate imobiliară, bazat pe cartea funciară, şi de faptul că din motive
economice vânzarea imobilului nu ar fi eficientă, deoarece existenţa unor
contracte de închiriere sau arendare de lungă durată ar face să scadă preţul de
vânzare şi interesul pentru cumpărare.
H.3. Urmărirea silită imobiliară:
- instituirea unor reguli noi privind notarea începerii
urmăririi silite şi atunci când dreptul de proprietate nu este intabulat pe
numele debitorului, ci numai înscris provizoriu, însă condiţionat de
justificarea înscrierii provizorii făcute în favoarea debitorului sau, după
caz, de radierea înscrierii provizorii făcute în folosul unei terţe persoane,
precum şi referitoare la vânzarea în întregime a imobilului aflat în
indiviziune, chiar dacă este urmărit numai în parte, la
cererea tuturor coproprietarilor;
- licitaţia propriu-zisă şi adjudecarea nu vor
asigura dobândirea imediată a imobilului, ci numai o dobândire provizorie în
folosul adjudecatarului, pentru a da posibilitatea debitorului, terţului
deţinător şi oricărei alte persoane interesate de a ataca, pe cale de
contestaţie la executare, actul de adjudecare, în cazul în care vânzarea le-ar
fi prejudiciabilă, dar, odată adjudecarea rămasă definitivă, adjudecatarul
dobândeşte un drept real inatacabil, care nu mai poate fi contestat pe nicio
altă cale.
H.4. Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate:
- instituirea unei proceduri specifice privind
distribuirea acestor sume, constând în fixarea unui termen pentru depunerea
creanţelor, urmat de întocmirea de către executor a proiectului de distribuire
a sumelor, care este supus formalităţilor de publicitate în vederea formulării
eventualelor contestaţii. In cazul în care nu se vor formula contestaţii sau
acestea vor fi respinse, proiectul de distribuire va deveni definitiv, iar
executorul judecătoresc va proceda la eliberare, ţinând seama de specificul
anumitor creanţe, respectiv după cum acestea sunt sau nu afectate de termen,
condiţionale, garantate ori periodice;
- în cazul în care vor exista obiecţiuni cu privire la
proiectul de distribuire, se propune instituirea unei proceduri noi în vederea
concilierii părţilor interesate. Dacă se ajunge la un acord al părţilor,
executorul va lua act de acest acord şi va proceda la repartizarea sumelor
potrivit înţelegerii părţilor. Cel nemulţumit de proiectul de distribuire va
putea introduce contestaţie la instanţa de executare, care se va soluţiona
potrivit unei proceduri speciale, pentru preîntâmpinarea întârzierii în
îndeplinirea executării silite.
H.5. Executarea silită directă:
- se preconizează ca efectuarea executării silite să se
facă atât în contra debitorului, cât şi împotriva tuturor persoanelor care
ocupă imobilul în fapt sau fără niciun titlu opozabil creditorului; în caz de
reocupare a imobilului, creditorul va putea cere evacuarea debitorului în
temeiul aceluiaşi titlu executoriu, nemaifiind necesar să pornească o nouă
judecată pentru a obţine un alt titlu executoriu;
- introducerea unor dispoziţii speciale referitoare la
executarea măsurilor de încredinţare a minorului şi a programului de vizitare a
acestuia. Din viitoarea reglementare va rezulta faptul că minorul nu este
obiect al executării, el nu poate fi supus unor acte de executare prin forţă,
asupra lui nu se pot săvârşi acte violente,
traumatizante, iar interesul ocrotirii minorului va
prevala şi va trebui respectat cu prioritate, inclusiv în cazul punerii în
executare a unei hotărâri definitive, dar trebuie să se asigure condiţiile
pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti, chiar şi în astfel de cazuri
extrem de delicate. Nerespectarea unei astfel de hotărâri de către cel ţinut să
permită o măsură privitoare la minor va angaja nu numai o răspundere
patrimonială, dar şi răspunderea penală a debitorului.
I. Procedurile speciale
Vor fi reunite în Codul de
procedură civilă proceduri speciale reglementate actualmente în alte acte
normative: procedura punerii sub interdicţie, divorţul, procedura de declarare
a morţii, ordonanţa de plată. Proiectul va propune clarificarea normativă a
noţiunilor tehnico-juridice prin care se desemnează obiectul materiei
reglementate, identificarea condiţiilor de aplicare a procedurii speciale, instituirea
unor reguli de declanşare a procedurilor şi de soluţionare a cererilor
specifice domeniului reglementat.
In privinţa ordonanţei preşedinţiale, proiectul va
aduce o serie de noutăţi legislative: consacrarea normativă a condiţiei
„aparenţei de drept" în admiterea ordonanţei preşedinţiale, condiţie
admisă unanim de jurisprudenţă; precizarea duratei maxime a măsurii dispuse
prin ordonanţă preşedinţială (dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind
durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile
dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului;
transformarea cererii de ordonanţă preşedinţială într-o cerere de drept comun;
citarea părţilor conform procedurii specifice în pricinile urgente va constitui
regula.
Impărţeala judiciară, în reglementarea noului cod, va
promova principiul soluţionării litigiului pe baza înţelegerii părţilor.
Astfel, vor dobândi caracter normativ interpretări dezvoltate în practica
judiciară şi în doctrină privitoare la procedura împărţelii judiciare şi reguli
consacrate de practica vânzării prin bună învoială a bunurilor la licitaţie şi
va fi prevăzută tranzacţia parţială (cu privire numai la o parte dintre
bunurile supuse împărţelii şi chiar numai la unii dintre copartajanţi, urmând
ca procedura să continue numai cu privire la aspectele necuprinse în tranzacţie
ori cu privire la părţile nesemnatare). Vor fi menţionate expres principiile de
suportare a cheltuielilor în cazul partajului judiciar (proporţional cu căderea
în pretenţii). Va fi precizat efectul partajului încheiat voluntar printr-o
tranzacţie judiciară: efectul hotărârii ce ar finaliza litigiul, dacă nu s-ar
fi încheiat tranzacţia (autoritate de lucru judecat).
Proiectul va menţine parţial reglementarea actuală a
procedurii punerii sub interdicţie, care va fi completată cu o procedură
prealabilă, ce presupune conlucrarea instanţei cu autorităţi, medici şi
instituţii specializate în ocrotirea persoanelor cu maladii ce afectează
sănătatea mintală. De asemenea, se va reglementa distinct procedura ridicării
interdicţiei.
Noul Cod de procedură civilă va conserva principiile
reglementării existente a procedurii divorţului, cu simplificarea aspectelor
referitoare la divorţul prin acordul părţilor. Astfel, va fi introdusă
procedura divorţului pe baza cererii acceptate de pârât, va fi reglementat
divorţul pentru despărţirea îndelungată în fapt, pentru detenţie îndelungată şi
pentru motive care ţin de starea sănătăţii unuia dintre soţi, căpătând
relevanţă în plan procedural progresele realizate de proiectul Codului civil în
reglementarea instituţiei desfacerii căsătoriei.
Se va propune includerea în proiectul Codului de procedură civilă a prevederilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, act normativ ce
transpune în dreptul românesc Directiva Consiliului Uniunii Europene şi a
Parlamentului European 2000/35/CE privind combaterea întârzierii plăţilor în
tranzacţiile comerciale.
J. Procesul civil
internaţional
Referitor la procesele cu elemente de extraneitate,
întrucât tendinţa modernă în legislaţia comparată promovează un corpus de norme
dând soluţii proprii la problemele specifice domeniului, plasându-l ca
diviziune finală fie în legea de drept internaţional, fie în Codul de procedură
civilă, s-a optat pentru includerea acestui corpus de norme în Codul de
procedură civilă, având în vedere că reglementarea de
lege lata în domeniul dreptului internaţional
privat (Legea nr. 105/1992) este propusă spre reglementare în proiectul Codului
civil în privinţa normelor de drept substanţial referitoare la raporturile cu elemente de extraneitate.
Registrul tematic al normelor menţionate cuprinde
preponderent aspectele privitoare la competenţa instanţelor româneşti în
litigiile cu elemente de extraneitate şi problematica recunoaşterii şi
executării în România a hotărârilor judecătoreşti străine, acestora fiindu-le
asimilate şi sentinţele arbitrale străine, fie ele pronunţate în arbitraje
interne sau internaţionale. Soluţiile reţinute se înscriu în orientările
consacrate, neevidenţiindu-se nevoia vreunor inovaţii, iar în privinţa
exegtvaftvr-ului se menţine tradiţia legiuitorului şi doctrinei române,
neprocedându-se la examinarea pe fond a hotărârii.
III. Surse de documentare avute în vedere la
elaborarea Tezelor prealabile privind proiectul
Codului de procedură civilă, precum şi la elaborarea proiectului noului Cod de
procedură civilă
La elaborarea soluţiilor legislative ale noului Cod de
procedură civilă al României vor fi avute în vedere instrumente normative
naţionale şi internaţionale, dintre care amintim următoarele:
- Constituţia României, republicată;
- Codul de procedură civilă al României în vigoare;
- Codul de procedură civilă din anul 1940 („Carol al
II-lea");
- Codul de procedură civilă al provinciei Quebec
(Canada);
- Codul de procedură civilă francez; Legea nr. 91-650
din 9 iulie 1991 pentru reforma procedurilor civile de execuţie; Decretul nr.
2006-936 din 27 iulie 2006 relativ la procedurile de urmărire imobiliară şi de
distribuire a preţului unui imobil;
- Codul de procedură civilă italian;
- Codul de procedură civilă
elveţian;
- Codul de procedură civilă german;
- Codul de procedură civilă finlandez;
- Codul de procedură civilă olandez;
- Codul de executare al Republicii Moldova;
- Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale;
- Directiva 2000/35/CE privind combaterea întârzierii
la plată în tranzacţiile comerciale;
- Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui
titlu executoriu european pentru creanţele necontestate;
- Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 44/2001 privind competenţa, recunoaşterea
şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială;
- Regulamentul Parlamentului European şi al
Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire
la cererile cu valoare redusă;
- Regulamentul Parlamentului European şi al
Consiliului nr. 1.896/2006 privind instituirea procedurii europene a somaţiei
de plată;
- Lucrările comisiei constituite la nivelul Uniunii
Europene pentru redactarea unui cod judiciar european;
- Codul de procedură civilă model pentru America de
Sud, elaborat de Institutul Sud-American de Drept Procesual.
- Principiile Procedurii civile transnaţionale
elaborate sub auspiciile Institutului American de Drept şi UNIDROIT