DECIZIE   Nr. 508 din 18 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1135 din  1 decembrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marilena Minca        - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata, din oficiu, de Tribunalul Galati - Sectia penala in Dosarul nr. 221/P/2004.
    La apelul nominal raspunde Ioan Babusanu, care arata ca lasa solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate la aprecierea instantei de contencios constitutional.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 221/P/2004, Tribunalul Galati - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata, din oficiu, de instanta de judecata cu prilejul solutionarii plangerii impotriva unei rezolutii a procurorului de netrimitere in judecata.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta sustine, in esenta, ca art. 278^1 din Codul de procedura penala contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 care consacra accesul liber la justitie. In acest sens arata ca, in cazul admiterii plangerii formulate impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata si a existentei la dosar a unor probe suficiente pentru judecarea cauzei, instanta va retine cauza spre judecata. Aceasta perspectiva l-ar putea determina pe cel fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala sa renunte la a se mai adresa justitiei in virtutea art. 278^1 din Codul de procedura penala, deoarece si-ar putea agrava situatia prin propria cale de atac, dobandind calitatea de inculpat.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constitutionale invocate. Astfel, arata ca posibilitatea partii interesate de a face plangere in fata instantei de judecata impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului "constituie o garantie suplimentara a dreptului de acces liber la justitie si un mod de verificare si de control a acestor acte, ceea ce, din punct de vedere procesual, este in concordanta cu Constitutia". De asemenea, apreciaza ca "o alta interpretare a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala nu reprezinta un atribut al Curtii Constitutionale, intrucat aceasta se pronunta asupra problemelor de drept, nu asupra modului de aplicare a legii".
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Argumentand acest punct de vedere, arata ca plangerea prevazuta de art. 278^1 din Codul de procedura penala reprezinta o cale de control judecatoresc care se supune principiului de aplicare generala non reformatio in pejus, "indiferent daca acest principiu este sau nu prevazut in mod expres de lege".
    Avocatul Poporului apreciaza ca, atata vreme cat textul de lege criticat reglementeaza tocmai posibilitatea de a sesiza instanta de judecata cu plangerea impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, argumentele invocate pentru a demonstra neconstitutionalitatea art. 278^1 din Codul de procedura penala sunt neintemeiate.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, dispozitii ce au fost introduse prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.
    Acest text de lege are urmatoarea redactare: "Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
    In cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile prevazut in art. 277, termenul de 20 de zile prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii termenului de 20 de zile.
    Dosarul va fi trimis de parchet instantei in termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
    Persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi, precum si persoana care a facut plangerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu impiedica solutionarea cauzei. Cand instanta considera ca este absolut necesara prezenta persoanei lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia.
    La judecarea plangerii prezenta procurorului este obligatorie.
    La termenul fixat pentru judecarea plangerii, instanta da cuvantul persoanei care a facut plangerea, persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi si apoi procurorului.
    Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate.
    Instanta pronunta una dintre urmatoarele solutii:
    a) respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia din rezolutia sau ordonanta atacata;
    b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale, dupa caz. Dispozitiile art. 333 alin. 2 se aplica in mod corespunzator;
    c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea in prima instanta si caile de atac, aplicandu-se in mod corespunzator.
    In cazul prevazut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei, ca prima instanta, il constituie plangerea persoanei la care se refera alin. 1.
    Hotararea instantei pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice persoane ale caror interese legitime sunt vatamate.
    In situatia prevazuta in alin. 8 lit. a) persoana in privinta careia instanta, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala, nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul dintre cazurile prevazute in art. 10.
    Instanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2), potrivit carora: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, in opinia instantei de judecata, textul de lege criticat reprezinta, pentru cel fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, o piedica de a se adresa instantei, atat timp cat exista posibilitatea ca, prin propria cale de atac, sa-si agraveze situatia, dobandind calitatea de inculpat.
    Analizand dispozitiile legale criticate, Curtea retine ca acestea reprezinta un raspuns la necesitatea consacrarii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instantei de judecata competente, atunci cand este nemultumita de solutia data plangerii sale contra actelor procurorului, aspect retinut, de altfel, si de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 486/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Astfel, legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca actul procurorului de netrimitere in judecata, urmarind, dupa caz, inceperea sau redeschiderea urmaririi penale ori desfiintarea actului procurorului si retinerea spre judecare a cauzei. De asemenea, cel fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, dorind pastrarea solutiei de netrimitere in judecata, poate cere instantei schimbarea temeiului acesteia. In aceasta ultima ipoteza, instanta nu poate proceda la retinerea cauzei spre judecare, chiar daca probele existente la dosar ar fi suficiente pentru aceasta. Astfel, plangerea prevazuta de art. 278^1 reprezinta, intr-un sens larg, o cale de atac, care se supune principiului de generala aplicabilitate in dreptul penal, non reformatio in pejus. Intr-adevar, desi legea nu prevede in mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul solutionarii plangerii impotriva actelor procurorului, ratiuni identice cu cele care determina extinderea aplicabilitatii acestui principiu si in alte situatii decat cele prevazute in art. 372, art. 385^8 sau art. 414^1 alin. 1 din Codul de procedura penala justifica luarea sa in considerare si in cazul procedurii reglementate de art 278^1. Astfel, daca se pastreaza rationamentul textului de lege criticat, solutia pronuntata cu prilejul solutionarii plangerii poate duce la agravarea situatiei celui care a sesizat-o. Cunoscand acest lucru, persoana fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala are motive rezonabile sa se abtina de la a se adresa instantei judecatoresti pentru a nu-si agrava propria situatie. Asa fiind, accesul la justitie ar fi obstructionat daca nu s-ar lua in considerare principiul non reformatio in pejus.
    Aceste argumente au in vedere si faptul ca, in situatia in care instanta retine cauza spre judecare, actul de sesizare a instantei il constituie, potrivit dispozitiilor art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedura penala, chiar plangerea persoanei interesate. Consecinta este aceea ca, daca nu se ia in considerare principiul non reformatio in pejus, in situatia in care autorul plangerii este persoana fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, actiunea penala ar fi declansata de insasi plangerea celui impotriva caruia se indreapta procesul penal.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata, din oficiu, de Tribunalul Galati - Sectia penala in Dosarul nr. 221/P/2004.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman