DECIZIE Nr.
478 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si ale art. 278 1 alin.
8 lit. a) din Codul de procedura penala si ale art. 281 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 411 din 2 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi ale art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din
Codul penal, excepţie ridicată de Istvan Kiss în Dosarul nr. 10/322/2006 al
Tribunalului Covasna - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 10/322/2006, Tribunalul Covasna - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171
alin. 2 şi ale art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din
Codul penal.
Excepţia a fost ridicată de Istvan Kiss, cu ocazia
soluţionării recursului privind o sentinţă penală referitoare la plângerea
împotriva unei ordonanţe prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală
pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat,
infracţiune prevăzută de art. 281 din Codul penal, raportat la art. 25 din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 171 alin. 2 din Codul de procedură
penală, care prevede că asistenţa juridică este obligatorie în cazul în care
organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul
nu şi-ar putea face singur apărarea, încalcă prevederile constituţionale ale
art. 24 privind dreptul la apărare, întrucât, în situaţia în care Uniunea
Naţională a Barourilor din România este parte în procesul penal, „este evident
că avocatul desemnat din oficiu nu îl va apăra pe inculpat împotriva
uniunii", având în vedere că toţi avocaţii din România fac parte din
respectiva uniune. Astfel, „textul de lege criticat permite magistraţilor să îi
numească inculpatului un avocat din oficiu, care, în unele cazuri, să nu îi
susţină cauza în mod corect".
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei
consideră că respectivele prevederi, întrucât suprimă dreptul la cercetarea judecătorească, încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti,
precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil. Totodată, arată că soluţia legislativă criticată este contrară
hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Marii Britanii (1975).
De asemenea, autorul excepţiei susţine că sintagma
„legea specială" cuprinsă în art. 281 din Codul penal este
neconstituţională în raport cu prevederile constituţionale ale art. 73 alin.
(1) privind categoriile de legi şi ale art. 115 alin. (1) referitor la
delegarea legislativă. Arată că Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat nu poate fi legea specială la care face
referire art. 281 din Codul penal, întrucât „Parlamentul nu poate adopta decât
o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite
ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".
Tribunalul Covasna -
Secţia penală apreciază ca fiind neîntemeiate
criticile de neconstituţionalitate. Astfel, consideră că exercitarea profesiei
de avocat este guvernată de reguli deontologice clare, care asigură respectarea
dreptului la apărare, inclusiv în situaţia în care Uniunea Naţională a
Barourilor din România este parte în procesul penal, iar învinuitului sau
inculpatului i se desemnează apărător din oficiu în baza dispoziţiilor art. 171
alin. 2 din Codul de procedură penală. In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, instanţa apreciază
că nu este încălcat dreptul la un proces echitabil. In fine, consideră că
folosirea sintagmei „legea specială" în cuprinsul art. 281 din Codul penal
este constituţională în raport cu prevederile art. 73 alin. (1) şi ale art. 115
alin. (1) din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, face
trimitere la Decizia nr. 533 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005. Referitor la critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură
penală, consideră că nu este încălcat dreptul la un proces echitabil. De
asemenea, arată că sintagma „lege specială" din cuprinsul art. 281 din
Codul penal se referă la alte legi organice care prevăd fapte penale, fără a fi
în contradicţie cu prevederile art. 73 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1) din
Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
dispoziţiile din Codul de procedură penală criticate nu încalcă dreptul la
apărare şi la un proces
echitabil, întrucât legea procesual penală garantează dreptul la apărare al
învinuitului sau inculpatului indiferent dacă asistenţa juridică este
obligatorie sau facultativă, respectiv asigură accesul la justiţie şi
soluţionarea echitabilă a procesului de către o instanţă independentă şi
imparţială în cauzele în care procurorul a emis acte de netrimitere în
judecată. In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 281 din Codul penal, apreciază că prevederile constituţionale ale art. 73
alin. (1) nu sunt încălcate, art. 115 alin. (1) din Constituţie nefiind
incident în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 171 alin. 2 şi ale art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală, astfel cum aceste texte legale au fost modificate prin Legea
nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi
dispoziţiile art. 281 din Codul penal. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 171 (cu denumirea marginală „Asistenţa
învinuitului sau a inculpatului") alin. 2 din Codul de procedură
penală: „Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul
este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical
educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de
acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea
la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală
sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur
apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege.";
- Art. 2781 (cu
denumirea marginală „Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor
sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată") alin. 8
lit. a) din Codul de procedură penală: „Judecătorul pronunţă una dintre
următoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă
ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;";
- Art. 281 din Codul penal, având denumirea marginală „Exercitarea
fără drept a unei profesii": „Exercitarea fără drept a unei profesii sau a
oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea
acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că
săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.".
In opinia autorului excepţiei, art. 171 alin. 2 din
Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 24 din Constituţie
referitoare la dreptul la apărare, art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil,
ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti, precum şi
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, iar art. 281 din Codul
penal contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1)
referitoare la categoriile de legi şi ale art. 115 alin. (1) privind delegarea
legislativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Autorul excepţiei nu
formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la
dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, ci doar supoziţii
legate de posibila nerespectare a legii de către avocaţii desemnaţi să asigure
asistenţa juridică din oficiu în condiţiile în care organul de urmărire penală
sau instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur
apărarea, iar Uniunea Naţională a Barourilor din România este şi ea parte în
procesul penal. Referitor la sintagma „lege specială" din cuprinsul art.
281 al Codului penal, autorul excepţiei critică, în realitate, modul de
interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a textului de lege
menţionat. Or, aceste aspecte nu intră sub incidenţa controlului de
constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de
judecată învestite cu soluţionarea litigiului.
II. In ceea ce priveşte
critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit.
a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceste prevederi legale au
mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin
raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în
prezenta cauză şi cu motivări similare, Curtea stabilind conformitatea
dispoziţiilor legale criticate cu prevederile constituţionale şi convenţionale
invocate. Astfel, prin Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea Constituţională a reţinut că, în
cazul în care, potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea
plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţă la rândul ei o
hotărâre prin care menţine această soluţie, nu are loc o împiedicare a
accesului la justiţie, respectiv o încălcare a dreptului la un proces
echitabil, dat fiind că hotărârea aparţine în acest caz înseşi justiţiei, iar
partea nemulţumită are deschise, tot în justiţie, căile de atac prevăzute de
lege. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că invocarea de către autorul
excepţiei a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Cauzei Golder împotriva Marii Britanii (1975), nu are relevanţă în aprecierea neconstituţionalităţii prevederilor
cuprinse în art. 2781 din Codul de procedură penală, întrucât în speţa respectivă Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a decis încălcarea prevederilor art. 6 paragraful
1 şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, constatându-se refuzul de a se permite consultarea
unui avocat pentru acţionarea în justiţie, astfel încât persoana în cauză a
fost împiedicată să se adreseze unui tribunal. Or,
textul art. 2781 din Codul de procedură
penală recunoaşte expres dreptul persoanei ale cărei interese legitime au fost
vătămate (inclusiv persoana faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală) de a se adresa justiţiei.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin.
2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie
ridicată de Istvan Kiss în
Dosarul nr. 10/322/2006 al Tribunalului Covasna - Secţia penală.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică