Decizia Nr.474 din 17.09.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Pavel Văluşescu în Dosarul nr. 427/64/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 945D/2017.2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal şi asistat de domnul avocat Victor Ilie, membru al Baroului Braşov, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a transmis note scrise, prin care îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând că printr-o decizie interpretativă Curtea Constituţională ar trebui să constate că textul se aplică tuturor formelor de reorganizare prevăzute de Codul civil, nu doar situaţiei reorganizării prin reducerea posturilor, cuprinsă în art. 3 lit. e) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Susţine, în esenţă, că scopul prevederilor criticate este asigurarea stabilităţii funcţiei publice şi prevenirea abuzului din partea elementului politic asupra personalului administrativ, respectiv funcţionarii publici. Nu există nicio justificare pentru aplicarea unui tratament diferit pentru situaţia în care se reduce numărul de posturi şi cea în care o instituţie publică este trecută în subordinea altei instituţii sau în care două instituţii fuzionează şi este creată o nouă instituţie. Arată că se încalcă şi dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii. Invocă, în acest sens, cele reţinute în una dintre opiniile separate exprimate la Decizia Curţii Constituţionale nr. 366 din 25 iunie 2014.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât se solicită Curţii Constituţionale o interpretare extensivă a textului de lege criticat, astfel încât acesta să fie aplicabil şi în situaţia în care instituţia publică îşi pierde personalitatea juridică în urma reorganizării. Consideră că pronunţarea unei astfel de decizii interpretative ar presupune adăugarea unor elemente noi, ceea ce ar implica o legiferare pozitivă, care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 1 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 427/64/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Pavel Văluşescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reintegrare a acestuia în funcţia de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei Regionale Antifraudă Sibiu.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate nu trebuie interpretate în sens restrictiv, respectiv că acestea îşi găsesc aplicabilitatea numai în cazul reorganizării activităţii autorităţii ori a instituţiei publice prin reducerea posturilor pentru că s-ar încălca principiul stabilităţii funcţiilor publice, putând fi eludată interdicţia de înfiinţare a unor posturi similare cu cele desfiinţate pentru o perioadă de un an de la reorganizare. Se referă la situaţia reorganizării ca urmare a fuziunii prin absorbţie, caz în care, în interpretarea restrictivă, instituţia absorbantă nu va mai fi ţinută de restricţia prevăzută de art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 şi va putea să înfiinţeze posturi noi, identice cu cele existente anterior. Apreciază că acest mecanism reprezintă, în realitate, o modalitate de eliberare din funcţie a unor persoane şi de angajare a altora în locul acestora, de natură a afecta dreptul la muncă. Arată, de asemenea, că se creează instabilitate în ceea ce priveşte statutul funcţionarilor publici, garanţiile de ordin constituţional şi legal ale funcţiei publice devenind simbolice, iar nu efective. Astfel, se face o diferenţiere nejustificată între cei disponibilizaţi ca urmare a reorganizării activităţii prin reducerea posturilor şi cei disponibilizaţi ca urmare a reorganizării persoanei juridice în urma fuziunii. Precizează, în acest sens, că Autoritatea Naţională a Vămilor a fost reorganizată prin procedura fuziunii prin absorbţie, fiind absorbită de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împreună cu salariaţii acesteia. Garda Financiară a fost însă desfiinţată, iar salariaţii acesteia şi-au pierdut locul de muncă. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a înfiinţat însă posturi similare, cvasiidentice cu cele ale foştilor comisari ai Gărzii Financiare.8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –- Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, petentul urmărind, în realitate, ca instanţa constituţională să procedeze la o interpretare în sensul dorit de acesta a dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile de lege criticate se aplică pentru toţi funcţionarii publici care se regăsesc în ipoteza normei şi reprezintă o măsură de protecţie a acestora pentru situaţia în care desfiinţarea posturilor pe care le ocupă ar fi fictivă şi ar avea ca scop eliberarea acestora din funcţie, iar nu o reorganizare propriu-zisă a autorităţii respective. Consideră, totodată, că motivarea criticii are la bază aspecte referitoare la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor legale.11. Avocatul Poporului opinează în sensul că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu îngrădesc dreptul la alegerea profesiei sau a locului de muncă, ci reprezintă o măsură de protecţie a funcţionarilor publici împotriva unor eventuale abuzuri ale angajatorului care ar putea dispune, în mod discreţionar, eliberări din funcţie prin reducerea unor posturi, pentru ca ulterior să fie scoase la concurs posturi similare celor desfiinţate. Totodată, arată că dispoziţiile legale ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se aplică tuturor persoanelor aflate într-o situaţie similară, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. Deşi ulterior sesizării Curţii Constituţionale Legea nr. 188/1999 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, iar soluţia legislativă se regăseşte într-o redactare asemănătoare în cuprinsul art. 518 alin. (7) din aceasta, Curtea, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, va analiza excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, aplicabile în litigiul aflat pe rolul instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Acestea au următorul cuprins: „(5) În cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării."15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice şi în art. 41 care garantează dreptul la muncă.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că ipoteza normei criticate o constituie situaţia reorganizării activităţii unei instituţii sau autorităţi publice prin reducerea posturilor, pentru care legiuitorul a înţeles să instituie interdicţia înfiinţării unor posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării. Curtea reţine că această soluţie legislativă urmăreşte să evite riscul transformării evenimentului juridic menţionat într-o modalitate mascată de înlăturare a unor funcţionari publici din funcţiile deţinute şi înlocuirea lor cu alte persoane. Reducerea posturilor este o măsură ce nu poate fi luată decât în urma unei analize aprofundate a activităţii instituţiei sau autorităţii publice, care să confirme necesitatea şi utilitatea acesteia. Or, eventuala înfiinţare într-un interval mai scurt de un an a unor noi posturi în locul celor desfiinţate iniţial ar contrazice aceste exigenţe şi nu ar putea să denote decât intenţia de modificare a compoziţiei corpului funcţionarilor publici angajaţi în respectiva instituţie, de natură să ridice suspiciuni cu privire la onestitatea unui asemenea demers. 17. Textul de lege ce formează obiect al excepţiei reprezintă, aşadar, o garanţie a stabilităţii funcţiei publice, prin intermediul căreia se îndepărtează posibilitatea fragilizării acesteia. Conţinutul său normativ este însă circumscris exclusiv ipotezei enunţate, respectiv a reorganizării activităţii unei instituţii sau autorităţi publice prin reducerea posturilor. Or, autorul excepţiei urmăreşte ca dispoziţia normei să fie aplicabilă şi unei alte modalităţi de reorganizare a instituţiilor sau autorităţilor publice, anume aceea a fuziunii prin absorbţie, nu doar celei a reorganizării prin reducerea posturilor. 18. Ca atare, Curtea constată că, în realitate, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează completarea conţinutului normativ al prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 cu o nouă situaţie în care să opereze interdicţia menţionată. Or, extinderea câmpului de aplicare a prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate astfel încât acestea să fie incidente şi în cazul în care reorganizarea se realizează prin fuziune prin absorbţia instituţiei publice de o altă instituţie care, la rândul său, să nu aibă posibilitatea de a înfiinţa posturi similare celor existente în instituţia absorbită, desfiinţate ca urmare a acestui proces, intră în marja de apreciere a legiuitorului, excedând competenţei instanţei de contencios constituţional. În consecinţă, din perspectiva învederată de autorul excepţiei, aceasta este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare.19. De altfel, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a examinat critici similare celor formulate de autorul prezentei excepţii, dar care vizau dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, prin care s-a dispus reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca urmare a fuziunii prin absorbţie, preluarea de către aceasta a activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi a activităţii Gărzii Financiare, precum şi desfiinţarea acestei din urmă instituţii publice, eliberarea din funcţie a personalului său, cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal, şi înfiinţarea Direcţiei generale antifraudă fiscală, iar în cadrul acesteia, a Direcţiei de combatere a fraudelor. Astfel, prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea Constituţională a constatat conformitatea cu prevederile art. 16 şi art. 41 din Legea fundamentală a actului normativ menţionat. Curtea a reţinut în esenţă (paragrafele 54-57) că între categoria de funcţionari care a fost preluată de noile structuri create în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi cea a personalului Gărzii Financiare există însă o diferenţă semnificativă, astfel că se justifică tratamentul juridic diferit. Totodată, Curtea a constatat (paragraful 58) că măsura eliberării din funcţie a personalului Gărzii Financiare nu nesocoteşte dreptul la muncă, deoarece cadrul legal oferă foştilor angajaţi ai acesteia dreptul de a opta pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înfiinţate în urma preluării activităţii Gărzii Financiare de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Pavel Văluşescu în Dosarul nr. 427/64/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu