DECIZIE   Nr. 47 din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) si (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 149 din 27 februarie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Valentina Bărbăţeanu            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vigroup" - S.A. în Dosarul nr. 3.543/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 12 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.543/105/2007, Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vigroup" - S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unei autorizaţii de construire.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dreptului la un proces echitabil şi principiului egalităţii în drepturi, întrucât nu sunt aplicate - aşa cum stabileşte art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevederile corespunzătoare din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea cererilor de suspendare. Se arată că dispoziţiile legale criticate nesocotesc şi dreptul de proprietate privată, garantat la nivel constituţional, în măsura în care legea recunoaşte posibilitatea terţilor de a solicita suspendarea efectelor unei autorizaţii de construire, fără să impună şi plata unei cauţiuni menite să acopere eventualele prejudicii suferite de titularul actului administrativ ca urmare a suspendării acestuia.

Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios   administrativ   II   apreciază   că   excepţia   de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, menţionează că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispune cu privire la condiţiile suspendării executării actului administrativ, acestea fiind norme de procedură care, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc de legiuitor. Sunt invocate şi unele decizii ale Curţii Constituţionale în această materie.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că acestea conţin norme de procedură a căror adoptare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, neaducând atingere nici dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 14 alin.(1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, soluţia legislativă iniţială nefiind afectată în substanţa sa. Textele, astfel cum au fost modificate, au următoarea redactare:

-Art. 14 alin. (1) şi (4): „(1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. [...]

(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată, în primul rând, că autorul excepţiei îşi axează critica de neconstituţionalitate pe modalitatea de aplicare la speţă a legii. Aşa cum însuşi autorul excepţiei observă, potrivit art. 28 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Codul de procedură civilă reprezintă dreptul comun în materie, ceea ce înseamnă că prevederile acestuia le vor completa pe cele ale Legii nr. 554/2004, „în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte". Judecătorul fondului este singurul îndreptăţit să stabilească în ce măsură va face aplicarea dispoziţiilor procedural civile în materia contenciosului administrativ. Curtea nu are competenţe în ceea ce priveşte aspectele legate de aplicarea legii, întrucât altminteri ar nesocoti principiul separaţiei puterilor în stat, intervenind în mod neconstituţional în atribuţiile puterii judecătoreşti.

Nu este încălcat, aşa cum susţine autorul excepţiei, dreptul la un proces echitabil, concretizat, în acest caz, în lipsa posibilităţii de a administra probe în etapa procesuală vizată de textul de lege criticat. Fraza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 262/2007, a reglementat obligaţia persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nicio formalitate. Aşadar, în eventualitatea soluţionării pe fond a litigiului, în care va fi cenzurată legalitatea actului administrativ contestat, părţile vor putea administra toate probele pe care le consideră necesare, în condiţiile unui proces care întruneşte toate garanţiile care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil.

In ceea ce priveşte susţinerea autorului cu privire la lipsa din textele de lege criticate a unei reglementări care să impună persoanei pretins vătămate ca, la momentul introducerii cererii de suspendare a executării actului administrativ, să depună o cauţiune, Curtea constată că aceasta nu poate reprezenta altceva decât o propunere de modificare a textului de lege, căreia instanţa de contencios constituţional, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1997, nu îi poate da curs. Curtea observă că, în măsura în care beneficiarul actului administrativ suspendat apreciază că a suferit prejudicii ca urmare a acestei suspendări, are deschisă calea dreptului comun pentru recuperarea acestora, astfel că nu se poate reţine că textele de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat prin prevederile art. 44 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vigroup" - S.A. în Dosarul nr. 3.543/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu