DECIZIE   Nr. 45 din 23 martie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 222 din 20 mai 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 265 din 30 octombrie 1997, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Agrofil" - S.A. Filiasi in Dosarul nr. 2.106/C/1998 al Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ, privind pe autoarea exceptiei in contradictoriu cu parata Societatea Comerciala "Comcereal" - S.A. Craiova.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 23 martie 1999, in prezenta reprezentantului Societatii Comerciale "Comcereal" - S.A. Craiova si in lipsa celeilalte parti, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei. Se sustine ca prevederile criticate sunt constitutionale, deoarece conditiile prevazute la art. 24 din Legea nr. 64/1995 se refera numai la creditorii care solicita declansarea procedurii de reorganizare si a falimentului. Totodata aceste dispozitii se completeaza cu reglementarile din Codul de procedura civila, ceea ce permite partii sa beneficieze de caile legale de atac.
    Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei invocate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin Incheierea din 8 decembrie 1998 a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Agrofil" - S.A. Filiasi intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea actiunii de pretentii formulate de autoarea exceptiei impotriva Societatii Comerciale "Comcereal" - S.A. Craiova.
    In motivarea exceptiei se sustine ca art. 7, 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 contravin art. 21, 41 si 128 din Constitutie, deoarece este ingradit accesul liber la justitie, se incalca protectia proprietatii private si se aduce atingere dreptului de folosire a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    In acest sens autorul exceptiei arata urmatoarele:
    1. Art. 7 din Legea nr. 64/1995, modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, potrivit caruia "Hotararile tribunalului sunt definitive si executorii. In conditiile legii, ele pot fi atacate cu recurs", nu da posibilitatea creditorului de a beneficia de toate gradele de jurisdictie, cu consecinta ca nu se inscrie pe lista cuprinzand creditorii.
    2. Deoarece art. 24 din Legea nr. 64/1995 impune necesitatea existentei unei creante certe, lichide si exigibile, prin aplicarea art. 31 din Legea nr. 64/1995 creditorul este impiedicat sa prezinte o asemenea creanta.
    3. Este neconstitutional si art. 32 din aceeasi lege, deoarece, daca s-ar relua judecarea cauzei, dupa incheierea procedurii falimentului, in aceeasi situatie, debitoarea nu ar mai avea active, iar creditoarea nu si-ar mai putea realiza drepturile.
    4. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 64/1995, exista o inegalitate in comparatie cu societatile bancare care se bucura de un tratament privilegiat, acestea beneficiind de dobanzi actualizate la zi pana in momentul stingerii obligatiilor debitoarei. Acest fapt insa contravine dispozitiilor art. 41 din Constitutie. O asemenea situatie preferentiala o are si statul, ale carui creante bugetare se realizeaza prin penalizari sau prin alte mijloace specifice.
    5. Dispozitiile art. 7, 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 sunt neconstitutionale si pentru ca aceasta nu face trimitere la dispozitiile dreptului comun, respectiv la Codul de procedura civila, in vederea aplicarii acestuia.
    6. Art. 7 din Legea nr. 64/1995 este neconstitutional, deoarece impotriva hotararii de suspendare, reglementata de art. 31 din lege, nu exista cai de atac, asa cum sunt cele din dreptul comun.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 are un caracter judiciar, astfel incat si autoarea exceptiei avea posibilitatea sa se supuna acestor prevederi. Se apreciaza ca nu toti creditorii trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila, ci doar aceia care solicita declansarea procedurii. Este gresita si interpretarea in sensul ca, dupa inchiderea procedurii prevazute la art. 32 din Legea nr. 64/1995, debitoarea nu ar mai avea active, deoarece exista posibilitatea recuperarii creantelor chiar prin procedura de lichidare. Nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 41 din Constitutie, deoarece orice creditor poate sa isi garanteze creanta, iar daca nu a facut-o, este culpa lui.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, deoarece hotararile date de tribunal in cadrul procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995 sunt definitive si executorii si pot fi atacate cu recurs in conditiile dreptului comun. Autoarea exceptiei afirma ca este obligata sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila, cerinta care trebuie indeplinita insa numai de creditorii care solicita declansarea procedurii de lichidare. Ulterior, ceilalti creditori pot face o cerere care va cuprinde elementele prevazute la art. 85 din lege, creantele lor fiind apoi inregistrate si inscrise in tabelul de creante, chiar daca nu indeplinesc aceste conditii. Prin urmare, aplicarea art. 31 din Legea nr. 64/1995 nu incalca nici o prevedere constitutionala. Dispozitiile art. 32 din Legea nr. 64/1995 se refera la suspendarea termenelor de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 31 din lege si nu la reluarea actiunii dupa termenul de 30 de zile de la inchiderea procedurii, astfel cum sustine, eronat, autoarea exceptiei. In aceasta situatie creditorii au posibilitatea sa isi recupereze creantele chiar prin procedura falimentului, fara sa se incalce prevederile art. 41 din Constitutie. In legatura cu sustinerea autorului exceptiei ca acelasi text constitutional este incalcat, intrucat societatile bancare carora li se acorda dobanzi actualizate sunt privilegiate, Guvernul arata ca, in realitate, toate creantele garantate sunt onorate cu penalitatile si dobanzile la zi, in conditiile in care fiecare creditor are posibilitatea sa isi garanteze creanta.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si ale partii prezente la dezbateri, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Din incheierea de sesizare si din sustinerile autorului exceptiei rezulta ca textele criticate sunt cele ale art. 7, 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, care prevad:
    - Art. 7: "Hotararile tribunalului sunt definitive si executorii. In conditiile legii, ele pot fi atacate cu recurs";
    - Art. 31: "De la data inregistrarii cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea de catre debitor a cererii creditorilor ori de la data respingerii contestatiei debitorului impotriva acestei cereri se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive";
    - Art. 32: "Inregistrarea cererii debitorului sau expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de catre debitor ori respingerea contestatiei debitorului impotriva acestei cereri suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 31. Termenele vor reincepe sa curga dupa 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la inchiderea procedurii."
    1. Autorul exceptiei considera ca prevederile art. 7 din Legea nr. 64/1995 contravin dispozitiilor art. 21 si 128 din Constitutie, deoarece este restrans accesul liber la justitie. Se apreciaza ca in aceste conditii nu se poate beneficia de toate gradele de jurisdictie, fapt care influenteaza procedura falimentului.
    Din examinarea acestor reglementari Curtea constata ca prevederile criticate sunt constitutionale. Exercitarea accesului liber la justitie presupune posibilitatea juridica a persoanei de a avea acces atat la structurile sale, cat si la mijloacele procedurale de infaptuire a acesteia. Potrivit art. 128 din Constitutie, legiuitorul este acela care stabileste atat caile de atac, cat si modalitatea folosirii acestora. Aceasta inseamna ca existenta unor proceduri speciale poate determina si instituirea unor reglementari corespunzatoare, care sa atribuie caracter definitiv unor hotarari judecatoresti ori sa limiteze intr-un fel sau altul exercitarea cailor de atac.
    Jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat constant in acest sens. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum si prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea Constitutionala a stabilit ca este de competenta exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti si modalitatea de exercitare a cailor de atac, iar principiul accesului liber la justitie presupune tocmai posibilitatea celor interesati de a le exercita.
    In procedura reorganizarii judiciare si a falimentului legiuitorul a stabilit ca hotararile tribunalului sunt definitive si executorii, deoarece este o procedura de executare silita, cu caracter judiciar si consensual, care justifica o anumita celeritate. Aceste hotarari pot fi atacate cu recurs in conditiile legii. Deoarece Legea nr. 64/1995 nu cuprinde nici o astfel de conditie, iar art. 127 prevede expres ca dispozitiile legii se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, este evident ca in aceasta situatie se vor aplica dispozitiile din dreptul comun. Cei care recurg la aceasta cale de atac nu sunt prejudiciati, deoarece art. 304^1 din Codul de procedura civila, pentru a asigura un control judiciar deplin al hotararii atacate, stabileste ca, in cazurile in care hotararea nu poate fi atacata cu apel, recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 304 din Codul de procedura civila, situatie in care instanta de recurs are posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele.
    2. Autorul exceptiei sustine ca, prin aplicarea art. 31 din Legea nr. 64/1995, nu isi poate exercita dreptul sau de a avea o creanta certa, lichida si exigibila, astfel cum stabileste art. 24.
    Curtea constata insa ca, potrivit art. 31 si 24 din Legea nr. 64/1995, cererile privind continuarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se refera numai la acei creditori care, conform art. 87, au creante stabilite pe un temei legal. Creditorii care solicita declansarea acestor proceduri sunt obligati sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 24, si anume sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila. Ceilalti creditori care vor sa participe la masa pasiva pot cere si ei, in conditiile art. 85 din lege, inregistrarea si inscrierea creantelor lor in tabelul de creante, chiar daca acestea nu indeplinesc cerintele prevazute la art. 24 din lege, in sensul ca nu sunt scadente ori sunt fie sub conditie, fie negarantate sau necalculate in masa monetara.
    In legatura cu actele juridice ale debitorului privind activitatea sa comerciala efectuata anterior datei cererii introductive, Curtea retine ca acestea sunt supuse unui alt regim, cel al creantelor aflate in curs de executare sau reziliate, prevazute la art. 46 si 47 din lege. Creditorul aflat in una dintre aceste situatii se poate adresa judecatorului-sindic, iar in cazul respingerii cererii, poate formula contestatie la tribunal.
    In cazurile prevazute la art. 31 din lege, in care se suspenda actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra bunurilor debitorului, anterior cererii introductive, suspendarea nu afecteaza drepturile celui care a formulat o asemenea actiune, intrucat, potrivit art. 32 din lege, se suspenda orice termen de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 31 din lege.
    Critica formulata de autoarea exceptiei cu referire la inexistenta cailor de atac in cazul prevazut la art. 31 din lege este, de asemenea, neintemeiata, deoarece incheierile prin care s-a suspendat ori s-a intrerupt cursul judecatii pot sa fie atacate cu apel sau recurs, potrivit dreptului comun, dupa cum si hotararea ce urmeaza a se pronunta poate fi atacata cu apel, altfel existand calea de atac a recursului prevazuta la art. 299 din Codul de procedura civila.
    Potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1995, termenele de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 31 vor reincepe sa curga dupa 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la inchiderea procedurii. In aceste situatii insa creditorii care au manifestat diligenta au posibilitatea recuperarii creantelor chiar in cadrul procedurii falimentului.
    Aceste sustineri formulate de autoarea exceptiei privind reglementarile art. 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 nu constituie insa o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si aplicare a legii, fiind de competenta instantelor judecatoresti.
    3. O alta critica sustinuta de autoarea exceptiei se refera la inegalitatea de tratament dintre creditorii participanti la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, in raport cu societatile bancare si creantele bugetare, acestea din urma beneficiind de un regim privilegiat, ca urmare a perceperii de dobanzi actualizate pana in momentul stingerii obligatiilor debitorului. In felul acesta se considera ca sunt incalcate dispozitiile art. 41 din Constitutie, care instituie principiul ocrotirii egale a proprietatii private.
    Din examinarea prevederilor art. 87 si 104 din Legea nr. 64/1995 rezulta ca toate creantele garantate beneficiaza, in egala masura, de dobanzi actualizate la zi si de penalitati, fiecare creditor avand posibilitatea sa si le garanteze in conditiile legii.
    In consecinta, intre cele doua categorii de creante - creantele bancare si cele bugetare, constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume care reprezinta venituri publice si, respectiv, creantele garantate prin ipoteci sau prin alte garantii reale asupra bunurilor debitorului - existente in cadrul raporturilor juridice de participare la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului nu exista nici o discriminare care sa contravina dispozitiilor art. 16 si 41 din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Agrofil" - S.A. Filiasi in Dosarul nr. 2.106/C/1998 al Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 1999.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                      LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                                Mihai Paul Cota