DECIZIE Nr.
441 din 30 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 555 din 27 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al
Tribunalului Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc liberul acces
la justiţie şi nici dreptul la apărare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23
februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.464/2004, Tribunalul Satu Mare a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu-ţionalitate a
prevederilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Adrian Almăşan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea
unei cauze penale aflate în calea de atac a apelului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate extind noţiunea constituţională de control
ierarhic până la identificarea totală cu subordonarea ierarhică, revenindu-se
la status-quo-ul anterior anului 1989. O eventuală injoncţiune între controlul
ierarhic şi subordonarea ierarhică este incompatibilă cu exigenţele
fundamentale consacrate de art. 132 alin. (1) din Constituţie. De asemenea,
cele trei prerogative de putere atribuite procurorului ierarhic superior de a
îndeplini, de a infirma şi de a prelua se aplică discreţionar, deoarece unii
procurori (cum ar fi cei din cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie), neavând o unitate de parchet superioară, sunt mai
autonomi decât cei din subordine.
In plus, textul criticat implică transformarea
magistratului procuror într-un simplu funcţionar public care, indiferent de
propria conştiinţă, se conformează ordinelor dispuse, fie că i se preiau dosarele,
fie că este obligat să dispună măsuri (infirmări) în a căror justeţe nu crede.
Impotriva actelor ori măsurilor de urmărire penală nu este reglementată o cale
de atac, aşa cum nici împotriva deciziei conducătorului Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există o asemenea posibilitate, nici
măcar în interiorul Ministerului Public. De aceea, sustragerea de la control a
acestui tip de decizie, dispusă în temeiul textului legal criticat, contravine
principiului constituţional al controlului ierarhic.
In sfârşit, dispoziţia procurorului ierarhic superior
poate viza actele şi măsurile contrare legii. Per a
contrario, acestea nu pot fi infirmate pe motive de
netemeinicie, ci doar pe motive de nelegalitate,
situaţie care, în opinia autorului, este de natură să îngrădească magistratului
procuror libertatea de apreciere referitoare la pericolul social concret,
evaluarea probelor etc. având drept consecinţă vătămarea dreptului părţilor la
un proces echitabil.
Tribunalul Satu Mare opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
prevederile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală se respectă întocmai
principiile constituţionale referitoare la legalitate, imparţialitate şi
control ierarhic. Mai mult, textul criticat se constituie într-o normă
permisiva şi nu într-una imperativă, sens în care nu subzistă aprecierile
privind vătămarea dreptului la un proces echitabil.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu conţin nici un fel de reglementare de natură a aduce
atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. De asemenea,
cât priveşte susţinerea potrivit căreia, prin posibilitatea procurorului din
cadrul parchetului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuţiile
procurorului din subordine, s-ar aduce atingere principiilor legalităţii,
imparţialităţii şi controlului ierarhic, Guvernul consideră că, dimpotrivă,
această posibilitate reprezintă tocmai o modalitate concretă de aplicare a
textului constituţional invocat.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
dispoziţiile legale criticate sunt instituite mijloace juridice eficiente, prin
care procurorii pot acţiona cu maximă urgenţă în scopul tragerii la răspundere
penală. In plus, dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală
sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie,
în conformitate cu care „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit
principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic
[...]".
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc
sub nici un aspect accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare şi nu
împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti sau de a se
prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează procesul echitabil.
Art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor
persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe
considerente arbitrare.
Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate în
susţinerea excepţiei nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală cu
denumirea marginală Competenţa procurorului în faza urmăririi penale, cu
următorul conţinut:
„Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic
superioare pot îndeplini oricare dintre atribuţiile
procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, pot infirma actele şi măsurile
acestora, dacă sunt contrare legii, şi pot prelua, în vederea efectuării
urmăririi penale, cauze de competenţa acestora, din dispoziţia conducătorului
parchetului ierarhic superior."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 alin.
(2) referitoare la integrarea în dreptul intern a tratatelor ratificate de
Parlament, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile şi obligaţiile de
care beneficiază şi care sunt opozabile cetăţenilor, ale art. 16 alin. (1) şi
(2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, ale art. 24
referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 1 alin. (5) referitoare la supremaţia Constituţiei şi a
legilor, ale art. 53 privind Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, ale art. 131 referitoare la Rolul
Ministerului Public, ale art. 132 privind Statutul procurorilor, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, care
instituie pentru procurorul ierarhic superior posibilitatea de a îndeplini, în
faza de urmărire penală, oricare dintre atribuţiile procurorilor din subordine,
de a infirma, pentru nelegalitate, actele şi măsurile acestora şi de a prelua,
în vederea definitivării urmăririi penale, cauze de competenţa acestora, nu
conţin niciun fel de reglementare de natură a aduce atingere drepturilor
consacrate de art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, 24 şi 53 din Constituţie şi de
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cât priveşte prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art.
11 alin. (2), art. 15 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea fundamentală, Curtea
arată că acestea nu au incidenţă în cauză.
Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile art.
209 alin. 6 din Codul de procedură penală aduc atingere prevederilor
constituţionale referitoare la Rolul Ministerului
Public şi ale celor referitoare la Statutul procurorilor, Curtea constată
că, dimpotrivă, textul legal atacat dă expresie principiilor referitoare la
legalitatea, imparţialitatea şi controlul ierarhic, potrivit cărora procurorii
îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, este de precizat că principiul
controlului ierarhic vizează raporturile interne dintre diferitele structuri
ale Ministerului Public, şi nu pe cele existente între Ministerul Public şi
justitiabili. De aceea, nu se poate reţine că textul legal criticat ar fi de natură
să contravină vreunui drept al părţilor dintr-un proces penal. In plus, în
situaţia în care, în prima fază a procesului, organul de urmărire penală ar
îndeplini un act de natură să lezeze interesele legitime ale unei părţi,
aceasta are la dispoziţie posibilitatea de a-l contesta potrivit art. 275-2781 din Codul de procedură penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu Mare.
Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30
mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru