DECIZIE Nr.
420 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 145 alin. 2 3 si art. 145
1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145 alin. 23 şi art. 1451 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Constantin Muntean în Dosarul nr. 1.087/64/2008 al Curţii
de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că se
critică omisiuni de reglementare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.087/64/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 1451 şi art. 145 alin. 23 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Constantin Muntean.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţă, următoarele:
- art. 141 din Codul de procedură penală nu enumera exhaustiv
soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţe, în faza judecăţii, în privinţa
măsurilor preventive şi stabileşte că anumite încheieri pronunţate în această
materie nu sunt supuse niciunei căi de atac; de asemenea, lipsa din această
reglementare a referirilor la măsura obligării de a nu părăsi ţara încalcă
Legea fundamentală;
- art. 1451 din
Codul de procedură penală este neconstituţional, deoarece nu prevede o durată
maximă a măsurii preventive în faza judecăţii, instituind, în mod injust, un
tratament inegal între persoanele cercetate, ale căror dosare se află în faza
de urmărire penală (pentru care textul criticat reglementează durata maximă) şi
cele ale căror cauze se află în faza de judecată, privându-le, pe acestea din
urmă, de o prevedere legală expresă, privitoare la încetarea de drept a măsurii
restrictive de libertate;
- art. 145 alin. 23
din Codul de procedură penală nu reglementează toate situaţiile ce pot apărea
în perioada aplicării măsurilor preventive neprivative de libertate, nefăcând
referire la încheierile ce sunt pronunţate în legătură cu cererile inculpaţilor
de încuviinţare a suspendării aplicării măsurii preventive.
Curtea de Apel Braşov
- Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată,
arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, invocând
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 141, art. 145 alin. 23 şi art. 1451 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
- Art. 141 (Calea de atac împotriva încheierii
pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive): „Incheierea
dată în prima instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri
preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive,
precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării
preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat,
în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă. Incheierea prin care prima instanţă sau instanţa
de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii
preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen
de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui
dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a
dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat
încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de
executare.";
- Art. 145 (Conţinutul măsurii) alin. 23: „Dacă
pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care
justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor
existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin ordonanţă sau încheiere
motivată. Dispoziţiile alin. 21 şi alin. 22 se aplică în mod corespunzător";
-Art. 1451
(Obligarea de a nu părăsi ţara): „Măsura obligării de a nu părăsi ţara constă în îndatorirea impusa
învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi
penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecăţii, de a nu părăsi ţara
fără încuviinţarea organului care a dispus aceasta măsură.
Dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător
şi în cazul obligării de a nu părăsi ţara."
Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă
prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul
intern, ale art. 20 - Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art.
21 -Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art.
24 - Dreptul la apărare şi art. 25 - Libera circulaţie, cu raportare la art. 6 paragraful 1 şi art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la
un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului acesteia vizează, în
esenţă, omisiuni de reglementare, acesta susţinând că textele de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece nu cuprind fie enumerarea exhaustivă a soluţiilor ce pot fi pronunţate
de instanţe, în faza judecăţii, în privinţa măsurilor preventive (art. 141 din
Codul de procedură penală), fie nu prevăd o durată maximă a măsurii preventive
în faza judecăţii (art. 1451 din Codul de procedură penală), fie nu reglementează toate
situaţiile ce pot apărea în perioada aplicării măsurilor preventive neprivative
de libertate (art. 145 alin. 23 din Codul de procedură penală).
Or, examinarea criticii de neconstituţionalitate având
ca obiect omisiuni sau imperfecţiuni legislative nu intră în competenţa Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a
fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Pentru motivele mai sus arătate,
In temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145 alin. 23 şi art. 1451 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Constantin Muntean în Dosarul nr. 1.087/64/2008 al Curţii
de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta