Decizia Nr.405 din 28.05.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua şi art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 518 din 13 iulie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Afrodita Laura Tutunaru	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua şi art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doina Buţiu în Dosarul nr. 1.874/246/2014/a1 al Judecătoriei Ineu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.256D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, deoarece dispoziţiile legale astfel criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 29 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.874/246/2014/a1, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua şi art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doina Buţiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu permit nicio cale de atac împotriva încheierii pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.6. Cât priveşte prevederile art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece, deşi a solicitat recuzarea unui judecător într-un proces civil, în revizuire, acelaşi judecător a soluţionat calea extraordinară de atac.7. Judecătoria Ineu opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, dar nu şi-a exprimat punctul de vedere şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 alin. (1) teza a doua cu denumirea marginală Cererea de strămutare şi efectele acesteia şi art. 341 alin. (8) cu denumirea marginală Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

– Art. 72 alin. (1): „[...] În cursul procedurii de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare.“

– Art. 341 alin. (8): „(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.“13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 139 din 12 martie 2015, paragrafele 15 şi 16, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, s-a statuat că „stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului“. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.15. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, se constată că obiectul dosarului în care a fost invocată îl reprezintă soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror şi, prin urmare, nu are în vedere procedura camerei preliminare la care fac trimitere dispoziţiile legale contestate, respectiv art. 342-348 din Codul de procedură penală. Totodată, aşa cum rezultă din documentele ataşate încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, autorul excepţiei nu a formulat in termins vreo cerere de strămutare, dar a apreciat că ar putea fi posibilă o astfel de cerere în măsura în care judecătorul care s-a pronunţat anterior - într-o cauză civilă având ca obiect obligarea membrilor comisiei locale de fond funciar să întocmească şi să înainteze comisiei judeţene documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate - nu s-ar abţine (dacă i-ar fi repartizat dosarul) de la judecarea plângerii penale formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror cu privire la membrii celor două comisii de fond funciar. Aşa fiind, ţinând seama de exigenţele dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional decide asupra dispoziţiilor legale „care au legătură cu soluţionarea cauzei“, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doina Buţiu în Dosarul nr. 1.874/246/2014/a1 al Judecătoriei Ineu.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Ineu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru