DECIZIE   Nr. 4 din 27 septembrie 1999

ACT EMIS DE: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 636 din 27 decembrie 1999

    Sub presedintia vicepresedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, referitoare la solutionarea cererii de suspendare a actului administrativ.
    Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    Reprezentantul Ministerului Public a sustinut recursul in interesul legii, solicitand sa se decida in sensul ca hotararea prin care se solutioneaza cererea de suspendare a actului administrativ poate fi atacata cu recurs numai daca este formulata separat de cererea principala privind anularea acelui act.

    SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
    In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu exercitarea caii de atac a recursului impotriva hotararii prin care s-a solutionat cererea de suspendare a actului administrativ, reglementata prin dispozitiile art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
    Astfel, unele instante au considerat ca hotararea prin care se solutioneaza, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, cererea de suspendare a actului administrativ atacat in justitie (conform art. 1 din lege) nu poate fi atacata (separat) cu recurs decat o data cu hotararea data asupra fondului procesului.
    Instantele si-au fundamentat solutia pe dispozitiile art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora "impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul ...", precum si pe prevederile art. 316 din acelasi cod, conform carora "dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse" in capitolul referitor la calea de atac a recursului.
    Alte instante au statuat ca, in cazul in care cererea de suspendare a actului administrativ a fost formulata distinct de actiunea prin care a fost atacat actul, hotararea pronuntata poate fi atacata cu recurs.
    Se constata asadar ca aceeasi chestiune de drept a primit solutii diferite in raport cu imprejurarea daca cererea de suspendare a actului administrativ a fost formulata o data cu actiunea prin care a fost atacat in justitie actul administrativ sau a fost introdusa separat de aceasta, ceea ce este inadmisibil in drept.
    Pentru motivele care se vor arata in continuare instanta suprema considera ca in ambele situatii hotararea data asupra cererii de suspendare a actului administrativ atacat in justitie, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, poate fi atacata cu recurs conform art. 299 din Codul de procedura civila.
    Ca o chestiune prealabila este de remarcat ca in materia contenciosului administrativ, potrivit art. 14 din Legea nr. 29/1990, hotararea instantei, prin care a fost solutionata o astfel de actiune, poate fi atacata numai cu recurs, apelul fiind suprimat.
    In problema in discutie este de retinut, in primul rand, ca incheierea prin care a fost solutionata cererea de suspendare a actului administrativ, atunci cand aceasta a fost formulata in cadrul procesului in care se judeca actiunea prin care a fost atacat in justitie, nu este o incheiere premergatoare in sensul dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila.
    Incheierile premergatoare sunt cele luate in cursul judecatii, care pregatesc intr-un fel sau altul hotararea ce urmeaza sa se dea in cauza (art. 255 alin. 2 din Codul de procedura civila), cum ar fi cele prin care se admit ori se resping anumite probe, se acorda un termen etc.
    Or, incheierea prin care a fost solutionata cererea de suspendare a actului administrativ nu are caracterul unei incheieri premergatoare, pentru ca o astfel de cerere apare ca un capat de cerere distinct de cadrul procesului in care a fost atacat in substanta sa actul administrativ; nu o astfel de incheiere pregateste hotararea ce urmeaza sa se dea in cauza in legatura cu statuarea asupra legalitatii actului administrativ.
    De aceea o atare hotarare, ca orice hotarare data intr-o cauza, poate fi atacata cu recurs potrivit art. 299 din Codul de procedura civila, indiferent daca a fost pronuntata in procesul in care se solutioneaza ori s-a solutionat actiunea prin care, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, a fost atacat actul administrativ sau a fost data intr-o cauza distincta de cea in care se examineaza legalitatea actului administrativ, pe baza unei cereri formulate separat de aceasta.
    Sub acest aspect nu are nici o relevanta juridica imprejurarea daca cererea prin care s-a solicitat suspendarea actului administrativ a fost formulata in cadrul procesului in care a fost atacat actul administrativ ori a fost introdusa separat, distinct de acest proces.
    Fata de continutul art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit caruia "... pentru a se preveni producerea unei pagube iminente" instanta poate dispune, la cerere, "suspendarea executarii actului administrativ pana la solutionarea actiunii", se constata ca hotararea data priveste o situatie speciala invederata de prevenirea unui prejudiciu pentru una dintre parti.
    Prin urmare, in astfel de situatii instanta pronunta hotarari provizorii al caror efect este vremelnic, durand in timp atat cat este necesar. Hotararea poate fi modificata ori revocata in cursul procesului, iar la sfarsitul procesului, in raport cu hotararea data in cauza, masura dispusa prin hotararea provizorie poate fi mentinuta, modificata sau desfiintata.
    Hotararile provizorii insa, fiind independente de fondul procesului, sunt susceptibile de a fi atacate pe caile legale de atac, separat si inainte de hotararea finala.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca este susceptibila de a fi atacata cu recurs atat hotararea prin care se solutioneaza cererea de suspendare a executarii actului administrativ, formulata in cadrul actiunii principale, cat si hotararea prin care o atare cerere este solutionata separat.

    PENTRU ACESTE MOTIVE
    IN NUMELE LEGII
    DECIDE:

    Admite recursul in interesul legii, in sensul urmator:
    In aplicarea dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 stabileste ca este susceptibila de a fi atacata cu recurs atat hotararea prin care se solutioneaza cererea de suspendare a executarii actului administrativ, formulata in cadrul actiunii principale, avand ca obiect anularea acelui act, cat si hotararea prin care o atare cerere este solutionata separat.
    Pronuntata in sedinta publica la data de 27 septembrie 1999.

          Vicepresedintele Curtii Supreme de Justitie,
                         Paul Florea

                              Prim magistrat asistent,
                              Ioan Raileanu