DECIZIE Nr.
390 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (7) si art. 100 alin. (2)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (7) şi art.
100 alin. (2) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Z.R.C. Invest" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 685/2005 al
Tribunalului comercial Mureş-Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textele de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 685/2005, Tribunalul
comercial Mureş - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (7) şi art. 100
alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Z.R.C.
Invest" - S.R.L. din Craiova în cadrul procedurii insolvenţei deschise
împotriva debitoarei Societatea Comercială „Romvelo" - Ş.A. din Luduş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
încalcă dreptul de liber acces la justiţie şi dreptul de proprietate, întrucât
nu recunoaşte posibilitatea acţionarilor debitorului şi a altor persoane
interesate de a ataca în justiţie hotărârea adunării creditorilor. Aceleaşi
drepturi constituţionale consideră că sunt îngrădite şi din cauza faptului că
atacarea unor astfel de hotărâri este condiţionată de cererea creditorilor care
au votat împotriva hotărârii, ori de cererea creditorilor care au lipsit
motivat de la şedinţa adunării creditorilor. In sfârşit, arată că art. 100
alin. (2) din aceeaşi lege lezează dreptul de proprietate al acţionarilor
debitorului, întrucât îi exclude de la dreptul de vot asupra planului de
reorganizare.
Tribunalul comercial Mureş - Judecătorul-sindic apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
deoarece nerecunoaşterea dreptului acţionarilor de a ataca hotărârea adunării
creditorilor apare ca o sancţiune tocmai datorită stării de insolvenţă a
debitorului. In acelaşi timp, arată că debitorul are la dispoziţie mai multe
drepturi şi garanţii pentru a i se asigura accesul la justiţie, aşa cum este
posibilitatea de a formula contestaţie privind starea de insolvenţă a
debitoarei ori contestaţie cu privire la declaraţiile de creanţă, dar şi
dreptul de a propune un plan de reorganizare. De asemenea, judecătorul-sindic
consideră că excluderea acţionarilor de la votul asupra planului de
reorganizare nu lezează dreptul lor de proprietate, având în vedere că
debitorul şi, implicit, acţionarii săi sunt cei care propun planul de
reorganizare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate şi nici nu aduc
atingere accesului liber la justiţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 14 alin. (7) şi ale art. 100 alin. (2) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359
din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 14 alin. (7): „Hotărârea
adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru
ne/egalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii
respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării,
precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura
insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.
";
- Art. 100 alin. (2): „Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul
acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa
respectivă."
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 şi ale art. 44 din
Constituţie referitoare la dreptul de acces liber la justiţie, respectiv la
dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 prevede dreptul
judecătorului-sindic de a desfiinţa hotărârea nelegală a adunării creditorilor
la cererea creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii respective
şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum şi
la cererea creditorilor care au lipsit justificat de la adunare.
Hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc
realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea
recuperării creanţelor lor. In aceste condiţii, acţionarii debitorului nu au
nicio justificare pentru a cere desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor.
De altfel, acţionarii respectivi nu sunt participanţi în nume propriu în
procedura insolvenţei, participant fiind debitorul persoană juridică, direct
ori reprezentat de administratorul sau de lichidatorul judiciar.
In ceea ce priveşte art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2006,
Curtea constată că acest text de lege prevede procedura de votare de către
creditori a planului de reorganizare, stabilind că fiecare creanţă dă dreptul
la un vot. Aşa fiind, nu ar avea nicio justificare participarea la acest vot a
acţionarilor debitorului, de vreme ce planul de reorganizare este propus şi
susţinut de debitor şi în numele tuturor acţionarilor săi.
Prin urmare, Curtea reţine că
dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu îngrădesc
dreptul niciunei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi nu aduc nicio atingere dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (7) şi art. 100 alin. (2)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Z.R.C. Invest" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr.
685/2005 al Tribunalului Comercial Mureş - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea