DECIZIE Nr. 39
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3) si ale art. 10
lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia
agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 5 februarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale art. 10 lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Casa Dobrogeană" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 1.920/2006 al
Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.920/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 1 alin. (1) şi (3)
şi ale art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale". Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Casa Dobrogeană" - S.R.L. din Tulcea într-o cauză civilă având
ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor art.
135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora „Statul trebuie să
asigure libertatea comerţului (...)". Astfel, dispoziţiile art. 1
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, prin formularea
„subversivă", lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât acestea
nu menţionează cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi
fiscale. Ca atare, agenţii economici, pentru a nu fi sancţionaţi, emit facturi
fiscale pentru toate livrările, fapt ce, potrivit textului criticat, exclude
obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în timp ce
organele de control financiar îi sancţionează, considerând obligatorie emiterea
de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. De asemenea, şi
prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare „ambiguă şi subversivă, deoarece
dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu precizează care sunt excepţiile de la
obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute
cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepţii la care
face trimitere textul de lege criticat". Cât priveşte dispoziţiile art. 10
lit. b) din ordonanţă, se arată că acestea „nu reflectă gradul de vinovăţie al
agentului economic, iar pedeapsa aplicată nu are nicio logică în actuala
economie de piaţă". Se precizează, totodată, că argumentele formulate în
susţinerea excepţiei nu vizează o problemă de interpretare a legii, ci urmăresc
să demonstreze, pe de o parte, reaua-credinţă a legiuitorului iar, pe de altă
parte, efectul de majorare pe care aceste obligaţii privind utilizarea de
aparate de marcat electronice fiscale îl are asupra preţului final al
produsului comercializat.
Judecătoria Tulcea apreciază
că textele de lege criticate nu contravin principiilor inserate în art. 135
alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale art. 10 lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu sunt de natură să afecteze libertatea
comerţului şi concurenţa loială şi, ca atare, sunt constituţionale. In acest
sens este invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 319/2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale art. 10 lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, modificată prin Ordonanţa Guvernului
nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2006, aprobată prin Legea nr. 266/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2006. Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi (3): „(1) Agenţii economici
care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii
direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice
fiscale. [...]
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt
livrate prin distribuitori autorizaţi. In sensul prezentei ordonanţe de
urgenţă, prin distribuitor autorizat se înţelege agentul economic pe numele
căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul
autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice
fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut
avizul, precum şi obligaţia să asigure service la aceste aparate atât în mod
direct, cât şi prin alţi agenţi economici acreditaţi de către acesta, denumiţi în continuare
unităţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat
nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. In
situaţia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt
obligaţi ca în momentul constatării defecţiunii să anunţe distribuitorul
autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată
a acestui distribuitor autorizat".
- Art. 10 lit. b): „Constituie
contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni: (...) b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se
dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art.
5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1
alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale,
precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative".
In motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că
textele de lege criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie, potrivit cărora „Statul trebuie să asigure libertatea
comerţului (...)".
Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea
Constituţională constată următoarele:
1. In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999, Curtea observă că autorul excepţiei are în vedere conţinutul
normativ al textelor de lege în redactarea anterioară ultimei republicări a
ordonanţei criticate. Acesta invocă neconstituţionalitatea alin. (1) al art. 1,
întrucât textul legal nu conţine precizări cu privire la „cazurile în care nu
este obligatorie emiterea de facturi fiscale de către agenţii economici care
efectuează livrări de bunuri direct către populaţie", ceea ce, în opinia
sa, încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Intr-adevăr, în urma republicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţiile alin. (1) ale art. 1
prevedeau că: „Agenţii economici care efectuează livrări de bunuri sau
prestări de servicii direct către populaţie, pentru care nu este obligatorie
emiterea de facturi fiscale, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat
electronice fiscale". Prin art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004
privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor
măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 au
fost însă modificate, în sensul înlăturării oricărei excepţii de la obligaţia
utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale. Ca atare, dispoziţiile
art. 1 alin. (1), astfel cum au fost modificate prin legea amintită şi
preluate, ulterior, în ultima republicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 75 din 21 ianuarie 2005, nu mai conţin aspectele
criticate ca fiind neconstituţionale. Intrucât, în temeiul art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra unor
dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, rezultă că susţinerile de
neconstituţionalitate ce vizează dispoziţii care nu se mai regăsesc în conţinutul
actual al actului normativ nu pot fi examinate de instanţa de contencios
constituţional, critica de neconstituţionalitate fiind, în acest caz, fără
obiect.
O situaţie similară se constată şi în cazul criticii de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din acelaşi act
normativ. Din conţinutul acestora, rezultă că autorul are în vedere
dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 în forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţii ce
au fost, însă, abrogate prin Legea nr. 116/2004. In actuala redactare,
introdusă prin art. X din
Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004, şi ulterior modificată prin art. IX pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.
28/2006, alin. (3) al art. 1 se referă la condiţiile în care aparatele de
marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi, şi nu la
obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale, respectiv facturi
fiscale pentru bunuri vândute cu amănuntul, respectiv pentru vânzările cu ridicata. Ca atare, critica de
neconstituţionalitate este, şi în acest caz, fără obiect.
2. Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 28/1999 faţă de prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea
comerţului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Textul de lege atacat
stabileşte doar caracterul de contravenţie al unor fapte privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, ceea ce
reflectă opţiunea legiuitorului în materie şi concretizarea preocupării
statului ca, prin mijloace specifice, să preîntâmpine fapte de natură a avea
impact negativ asupra economiei naţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale art. 10 lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Casa Dobrogeană" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 1.920/2006
al Judecătoriei Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi