DECIZIE   Nr. 39 din 19 ianuarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 188 din 28 februarie 2006

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu        - judecător

Aspazia Cojocaru            - judecător

Constantin Doldur           - judecător

Acsinte Gaspar                - judecător

Kozsokar Gabor               - judecător

Petre Ninosu                     - judecător

Ion Predescu                    - judecător

Antonia Constantin          - procuror

Mihai Paul Cotta             - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom Aviation" - S.A. în Dosarul nr. 1.419/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat, şi Consiliul Concurenţei, prin consilier juridic.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. Se arată că natura juridică a înscrisului la care se referă art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 nu se regăseşte în enumerarea prevăzută la art. 28 din lege. Astfel, înscrisul respectiv nu constituie un act administrativ sau un act administrativ-jurisdicţional care să poată fi supus controlului exercitat de instanţa de judecată, iar textul legal criticat nu prevede instanţa competentă să exercite acest control. Textul de lege criticat este în contradicţie şi cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, care a statuat că accesul la structurile judecătoreşti se face cu respectarea regulilor de competenţa stabilite de lege. Se apreciază că art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 încalcă art. 21 din Constituţie şi sub aspectul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De altfel, nici în legislaţia comunitară în materie de concurenţă nu se prevede o astfel de modalitate de soluţionare a unei plângeri.

Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicită respingerea excepţiei pentru motivele cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, considerând că excepţia de neconstituţionalitate vizează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, iar nu de constituţionalitatea textului criticat. De altfel, se arată în continuare, înscrisul la care se referă dispoziţiile legale criticate poate fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ, fiind astfel respectat principiul accesului liber la justiţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 24 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.419/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom Aviation" - S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii acesteia împotriva răspunsului Consiliului Concurenţei, formulat în baza art. 46 alin. (3) din Legea concurenţei devenit art. 40 alin. (3) în urma republicării.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că din interpretarea art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 rezultă că „este reglementată expres numai modalitatea de atacare în faţa instanţei de judecată a deciziilor, iar în ceea ce priveşte înscrisul remis petentului, legea nu prevede o astfel de cale de atac", textul încălcând astfel dispoziţiile art. 21  din Constituţie.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, deşi plângerea adresată unui organ cu atribuţii jurisdictionale stabilite prin lege este soluţionată printr-un act administrativ-jurisdicţional care va fi supus întotdeauna controlului instanţelor judecătoreşti, Consiliul Concurenţei poate hotărî „ca un număr de plângeri să fie soluţionate în modalitatea răspunsului printr-un înscris, apreciind că respectivele plângeri/cereri nu cad sub incidenţa legii concurenţei. O astfel de soluţie rămâne la latitudinea Consiliului Concurenţei şi poate fi dată în cazul oricărei cereri, cunoscând faptul că nu va fi cenzurată de instanţa judecătorească."

Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate ar trebui înlăturate din lege, „întrucât dau naştere la serioase dezbateri cu privire la legalitatea soluţionării plângerii în modalitatea emiterii unui înscris şi vatămă un drept fundamental consacrat de Constituţie, [iar] în legislaţia europeană în materie de concurenţă nu există o prevedere similară".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 21 din Constituţie, „susţinerea reclamantei în argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată fiind rodul propriei interpretări".

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale ce fac obiectul controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Se susţine că Legea concurenţei nr. 21/1996 nu prevede o procedură specială cu privire la modul de soluţionare a cererilor/plângerilor adresate Consiliului Concurenţei în conformitate cu art. 40 alin. (3) din lege, dar nici nu interzice „petentului care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim să se adreseze instanţei potrivit dreptului comun".

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, întrucât dispoziţiile legale criticate „nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie art. 46 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, în baza art. III din Legea nr. 538/2004, Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, textul de lege criticat devenind art. 40 alin. (3).

In consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, care au următorul cuprins: „(3) In cazul în care cererea sau plângerea înaintată nu cade sub incidenţa prezentei legi, Consiliul Concurenţei va răspunde, în scris, în termenele prevăzute prin legi speciale."

Critica de neconstituţionalitate are la bază, în esenţă, susţinerea potrivit căreia acest text de lege încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, deoarece, aşa cum susţine autorul excepţiei, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor criticate cu celelalte texte din lege ar rezulta că actul prin care Consiliul Concurenţei răspunde în scris petentului în condiţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 nu poate fi atacat în justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Existenţa procedurii instituite prin dispoziţiile legale criticate, şi anume obligaţia Consiliului Concurenţei de a răspunde în scris petentului în cazul în care cererea sau plângerea sa nu cade sub incidenţa Legii nr. 21/1996, nu conduce la concluzia că actul respectiv nu poate fi contestat în faţa instanţelor judecătoreşti. Alin. (2) al art. 21 din Constituţie prevede că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie, or, este evident că reglementarea legală a procedurii respective nu îngrădeşte, şi cu atât mai mult nu interzice, sub nici o formă, exercitarea acestui drept constituţional. De asemenea, faptul că legea concurenţei nu prevede o cale de atac împotriva înscrisului comunicat în conformitate cu art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 nu semnifică interzicerea sau limitarea posibilităţilor pe care persoana interesată le are la îndemână de a se adresa instanţei de judecată împotriva unui astfel de înscris. In cuprinsul legii nu se stabileşte natura juridică a actului prin care Consiliul Concurenţei răspunde în scris în baza prevederilor legale criticate, persoana nemulţumită de răspuns având acces la instanţele de contencios administrativ în cazul în care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim. De altfel, Curtea observă că autorul excepţiei s-a adresat instanţei de judecată împotriva răspunsului Consiliului Concurenţei formulat în baza art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, prilej cu care a ridicat excepţia de neconstitutionalitate.

In legătură cu susţinerile referitoare la omisiunea legiuitorului de a reglementa prin acelaşi text de lege - art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 - o cale de atac împotriva răspunsului emis de către Consiliul Concurenţei, Curtea constată că nu poate primi o asemenea critică, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom Aviation" - S.A. în Dosarul nr. 1.419/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta