Decizia Nr.388 din 26.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Carmen St. Marinescu şi George Cătălin Triandafil în Dosarul nr. 7.666/62/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.297D/2011.La apelul nominal răspunde pentru partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale - S.A. avocatul Artur Iovan, cu delegaţie depusă la dosar, care, în prealabil, a depus note scrise prin care solicita respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 29/2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.666/62/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.Excepţia a fost ridicată de Carmen St. Marinescu şi George Cătălin Triandafil într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate de statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi, respectiv, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că raportarea despăgubirii la data efectuării expertizei înfrânge dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3), precum şi cele ale art. 1 teza întâi şi a doua din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât permit statului luarea unor măsuri ce conduc la exproprierea de facto a bunului cu mult timp înainte de acordarea despăgubirilor, ceea ce conduce, pe de o parte, la înfrângerea caracterului prealabil al despăgubirilor, iar pe de altă parte, la diminuarea considerabilă a despăgubirilor ce se acordă efectiv.Autorii excepţiei apreciază că despăgubirea trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, să fie prealabilă, adică să fie plătită proprietarului înainte de deposedarea sa, o dreaptă despăgubire fiind cea acordată în raport cu valoarea terenului la momentul exproprierii, şi nu la momentul întocmirii raportului de expertiză, în cursul procesului de judecată, iar caracterul just al exproprierii exclude orice plafonare a despăgubirii.Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate reglementează cadrul legal pentru calcularea despăgubirilor în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât reglementarea legală criticată conţine suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, cât şi dreptul de proprietate al titularilor. Aşa fiind, apreciază că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ar contraveni art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie sau art. 1 teza întâi şi a doua din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, cu următorul conţinut: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.“Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3) referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor art. 1 teza întâi şi a doua din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012, prin care Curtea a constatat că art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru o cauză de utilitate publică.Astfel, prin această decizie, Curtea a constatat că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 reglementează criteriile pe care le au în vedere instanţa de judecată, precum şi comisia de experţi constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, şi anume aprecierea valorii de piaţă a imobilelor respective, precum şi a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptăţite.Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabileşte cuantumul despăgubirii propuse, instanţa îl va compara cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile expropriatului, va hotărî asupra exproprierii şi a cuantumului despăgubirii. Aşadar, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului operează ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor. În acest sens, art. 28 din Legea nr. 33/1994 statuează, în mod expres, că momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligaţiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească, iar, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ, eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanţei care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea.De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 conţin suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuşi procedurii de expropriere.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru aceleaşi argumente evocate mai sus, Curtea apreciază că reglementarea criticată nu contravine nici dispoziţiilor art. 1 teza întâi şi a doua din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Carmen St. Marinescu şi George Cătălin Triandafil în Dosarul nr. 7.666/62/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora