Decizia Nr.387 din 26.06.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2213 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 2213 alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 538 din 21 iulie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221³ alin. (3) lit. a) cu referire la art. 221³ alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agripina Prosper Impex“ - S.R.L. din comuna Izvoarele, judeţul Giurgiu, în Dosarul nr. 3.390/236/2013 al Judecătoriei Giurgiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 260D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, doamna avocat Angelica David din Baroul Giurgiu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, se arată faptul că organele fiscale nu au comunicat apariţia ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală şi că societatea comercială şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege privind plata taxelor şi impozitelor prevăzute de lege. Sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale criticate şi aplicată este disproporţionată faţă de fapta comisă, fiind chiar mai drastică decât sancţiunile aplicate în materie penală. Lipsa unui simplu certificat ar trebui să fie sancţionată altfel, nu cu această sancţiune ce poate conduce la declanşarea procedurii falimentului societăţii sancţionate.4. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 272 din 22 martie 2012, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 19 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.390/236/2013, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221³ alin. (3) lit. a) cu referire la art. 221³ alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.6. Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Agripina Prosper Impex“ - S.R.L. din comuna Izvoarele, judeţul Giurgiu, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de dispoziţiile legale criticate.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei arată, în esenţă, că sancţiunea prevăzută de lege pentru lipsa atestatului pentru vânzarea de produse energetice este disproporţionată, având în vedere că şi-a plătit toate taxele şi impozitele la timp. Autoarea mai arată că în urma acestei sancţiuni se află în situaţia de a intra în insolvenţă. De asemenea se arată că statul român a încasat de la ea toate taxele pentru această operaţiune, respectiv taxă pe valoare adăugată, impozit, cheltuieli cu manopera (salarii, impozit pe salarii, cote privind asigurările sociale, ajutor şomaj etc.) şi cheltuielile de transport.8. Judecătoria Giurgiu şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că nu se poate susţine că unei persoane juridice de drept privat, care desfăşoară activitatea de comercializare a produselor energetice în sistem en détail sau angro în condiţiile legii îi este îngrădit accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligaţia să respecte acest drept, iar nu obligaţia de a menţine în viaţa economică o societate comercială, prin eforturi publice, atâta vreme cât aceasta nesocoteşte dispoziţiile legale. În mod similar, desfăşurarea activităţii economice nu se poate face decât cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, astfel încât sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestei activităţi.9. Instanţa arată că, în legătură cu acest aspect, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generate. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. În ceea ce priveşte problema confiscării sumelor rezultate din desfăşurarea unor activităţi de comercializare fără respectarea obligaţiilor legale, prin Decizia nr. 1.230 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut, făcând referire la jurisprudenţa sa, că proprietatea privată poate face obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată“, ceea ce presupune per a contrario că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi, deci, este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Sumele rezultate din vânzarea produselor se confiscă pe toată perioada cât activitatea de comercializare s-a desfăşurat fără respectarea condiţiilor de atestare, deci în afara legii.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 221³ alin. (3) lit. a) cu referire la art. 221³ alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Prevederile legale criticate au următorul conţinut:

– Art. 221³ alin. (2) lit. ş): „(2) Următoarele fapte constituie contravenţii: [...] ş) desfăşurarea activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu.“;

– Art. 221³ alin. (3) lit. a): „(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: a) confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ş), t), ţ), u) şi w);“.14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că acest text de lege aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu au mai format obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, însă probleme similare celor invocate în prezenta cauză au mai fost supuse analizei sale. Astfel, prin Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea a statuat că dispoziţiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera iniţiativă şi de a exercita aceste drepturi „în condiţiile legii“. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. A se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010. 16. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate instituie un regim sancţionatoriu pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege pentru operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat. Aceste texte legale fac, aşadar, referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia doresc comercializarea unor atare produse. 17. În ceea ce priveşte dispoziţiile care prevedeau sancţiunea nerespectării obligaţiei de către operatorii economici, care intenţionau să comercializeze în sistem en détail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală, Curtea a reţinut că, în contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. A se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007. 18. De asemenea, prin Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, Curtea a reţinut că stabilirea unor contravenţii şi a unor sancţiuni corespunzătoare reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Astfel, reglementarea unor contravenţii este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu respectă prevederile legale. 19. De asemenea, în acelaşi context, Curtea a constatat că reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru operatorii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând acestora. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie calificarea sumelor respective ca având provenienţă ilegală şi confiscarea acestora. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (9) în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii“, fiind deci în deplină concordanţă cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 21. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Agripina Prosper Impex“ - S.R.L. din comuna Izvoarele, judeţul Giurgiu în Dosarul nr. 3.390/236/2013 al Judecătoriei Giurgiu şi constată că dispoziţiile art. 221³ alin. (3) lit. a) cu referire la art. 221³ alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae