DECIZIE Nr.
386 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 si ale art. 61 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 463 din 29 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flowtex
Technology" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2.523/2003 al Tribunalului
Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
domnul avocat Diamant Betinio, apărător cu delegaţie la dosar, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei,
în prealabil discutării fondului, solicită restituirea dosarului în cadrul
căruia a ridicat excepţia de neconstitutionalitate pentru ca Tribunalul Sibiu -
Secţia comercială şi de contencios administrativ să-şi motiveze opinia cu
privire la excepţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii, invocând, în sprijinul acestei susţineri, Decizia Curţii
Constituţionale nr. 353 din 29 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005.
Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât, aşa cum
deja a stabilit în jurisprudenta sa, nici măcar „lipsa opiniei instanţei judecătoreşti din încheierile
de sesizare nu poate opri Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse,
deoarece încălcarea de către instanţă a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu
poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor
excepţiei, de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultată din
controlul legii de către Curtea Constituţională" (Decizia nr. 47 din 5
martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998). Or, în prezenta cauză, Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi-a exprimat opinia asupra excepţiei, fără însă să o motiveze.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă
cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită instanţei de
contencios constituţional să pronunţe o decizie prin care să constate că
dispoziţiile de lege sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică
creanţelor născute ulterior încheierii actului pretins fraudulos.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de
neconstitutionalitate. Arată că prin normele criticate legiuitorul nu
sancţionează toate actele încheiate de debitor în interval de 3 ani înainte de
momentul deschiderii procedurii reorganizării
judiciare, ci doar pe cele dovedite ca fiind frauduloase.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9
ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.523/2003, Tribunalul Sibiu - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 44 şi ale art. 45 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi
a falimentului". Excepţia de
neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Flowtex
Technology" - S.A. din Mediaş, într-o cauză comercială având ca obiect
anularea unor acte.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate sunt
neconstituţionale în măsura în care prin actele menţionate în cuprinsul
acestora au fost prejudiciate creanţele născute ulterior încheierii actului
pretins fraudulos. Se consideră că dacă s-ar admite că în temeiul textelor de
lege criticate se pot anula acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii, în vederea întregirii masei patrimoniale şi satisfacerii unor
creanţe născute ulterior actului pretins fraudulos, ar fi nesocotite
dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie şi cele ale art. 1 din
Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată,
în primul rând, că, în urma renumerotării textelor cu prilejul republicării Legii
nr. 64/1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, prevederile art. 44
şi ale art. 45 alin. (1) lit. c) au devenit art. 60, respectiv art. 61 alin.
(1) lit. c). Consideră că textele de lege ce constituie obiect al excepţiei
sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale privind garantarea
dreptului de proprietate, publică sau privată. Aceasta, deoarece prin
dispoziţiile criticate se urmăreşte protecţia egală a dreptului de proprietate,
sancţionându-se numai reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a
drepturilor lor, prin încheierea unor acte juridice frauduloase în dauna
creditorilor. Anularea unor asemenea acte juridice nu are drept efect
confiscarea bunurilor care au făcut obiectul actelor juridice anulate, ci
restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului juridic fraudulos.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, conform încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale,
prevederile „art. 44 şi ale art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului". Din
motivarea excepţiei se observă însă că este vorba de prevederile art. 60 şi ale
art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au
următoarea redactare:
- Art. 60: „Administratorul
sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni
pentru anularea actelor frauduloase Încheiate de
debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii."
- Art. 61: „(1) Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la
judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de
drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a
bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de
debitor prin următoarele acte:[...]
c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii, cu intenţia tuturor părţilor
implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori
sau de a le leza în orice alt fel drepturile;"
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din
Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor
asupra statului, precum şi celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
64/1995, republicată, au conţinutul normativ asemănător cu cel al prevederilor
art. 44 şi ale art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 în forma
anterioară republicării, texte asupra cărora Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 74 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, respingând ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate. S-a reţinut, cu acel prilej, că dispoziţiile legale
criticate constituie o aplicare - în cadrul procedurii falimentului - a
prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, prin care se
stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de
debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975
din Codul civil), şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor
frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi
administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea
Constituţională a reţinut că dispoziţiile legale criticate sancţionează tocmai
reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte
juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părţilor contractante sau
cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit
fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit art.
966 din Codul civil, acesta nu poate avea nici un efect. Aceste considerente, ce
au stat la baza pronunţării soluţiei în decizia amintită, se constituie în
argumente în favoarea concluziei că textele de lege criticate nu contravin
prevederilor constituţionale şi convenţionale privitoare la protecţia
proprietăţii, invocate de autorul prezentei excepţii.
Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei că textele
criticate sunt neconstituţionale
în măsura în care se referă la creanţele născute ulterior încheierii actului
pretins fraudulos, Curtea constată că aceasta reprezintă o problemă de
interpretare şi aplicare a legii, ce excedează competenţei instanţei de
contencios constituţional. Asupra acestei chestiuni, instanţa judecătorească în
faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are competenţa
exclusivă de a se pronunţa. Astfel, în funcţie de circumstanţele concrete ale
speţei urmează să aprecieze asupra bunei sau relei-credinţe a debitorului la încheierea actului şi asupra caracterului
fraudulos sau, dimpotrivă, licit, al acestuia, pentru a aprecia în ce măsură
sunt sau nu aplicabile prevederile de lege ce constituie obiect al excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Flowtex Technology" - S.A. din Mediaş în Dosarul
nr. 2.523/2003 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu