DECIZIE Nr.
369 din 20 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 35 alin. (2) lit.
i) si art. 63 alin. (3) si (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic
al adoptiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 238 din 27 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) şi art. 35 alin. (2)
lit. i) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie
invocată de Teodor Luţă Bura în Dosarul nr. 2.878/30/2007 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
21 februarie 2008, în prezenţa apărătorului părţii Lăcrămioara Camelia Ciuban,
avocatul Claudia Vasu-Kolla, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi în
prezenţa reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în
încheiere. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea
la 28 februarie 2008, la 5 martie 2008, la 11 martie 2008, la 13 martie 2008 şi
la 20 martie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.878/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 15 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 273/2004
privind regimul juridic al adopţiei. Excepţia a fost invocată de recurentul
Teodor Luţă Bura într-o cauză având ca obiect recursul formulat de acesta
împotriva Sentinţei civile nr. 37/PI/CC/04.05.2007, pronunţată de Tribunalul
Timiş - Secţia civilă în Dosarul nr. 2.878/30/2007, în contradictoriu cu
intimata reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului Timiş şi intimata pârâtă Lăcrămioara Camelia Ciuban, privind
încuviinţarea adopţiei interne.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile referitore la exprimarea
consimţământului părinţilor fireşti, atât în faza deschiderii procedurii
adopţiei interne, reglementată prin art. 15 alin. (1) din Legea nr. 273/2004,
cât şi în faza încuviinţării acesteia, potrivit art. 35 alin. (2) lit. i) din
aceeaşi lege, sunt neconstituţionale, fiind contrare atât dispoziţiilor art.
20, art. 26, art. 48 şi art. 49 din Constituţie, cât şi prevederilor art. 8 din
Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, susţine că
lipsa exprimării consimţământului părinţilor fireşti, în faţa instanţei
judecătoreşti, şi în procedura încuviinţării adopţiei produce efecte dintre
cele mai grave atât cu privire la relaţiile dintre copil şi familia sa
naturală, cât şi „cu privire la dezvoltarea sociopsihoculturală a
acestuia". Autorul arată că şi-a stabilit filiaţia faţă de minoră între
data deschiderii procedurii adopţiei interne şi data încuviinţării adopţiei de
către instanţa de fond, fără a-şi putea exprima consimţământul, situaţie
datorată dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. i), criticate pentru
neconstituţionalitate. De asemenea, precizează că, deşi statutul juridic al
copilului faţă de care s-a deschis procedura adopţiei poate suferi modificări,
între data deschiderii procedurii adopţiei şi aceea a încuviinţării acesteia,
legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea exprimării consimţământului
părinţilor fireşti în faţa instanţei de judecată şi în procedura încuviinţării
adopţiei, încălcându-se prin aceasta dreptul persoanelor la viaţa familială.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. In
acest sens, arată că exprimarea consimţământului părinţilor fireşti este
prevăzută de art. 14 din Legea nr. 273/2004 ca o condiţie de fond la adopţia
copilului, consecinţa fiind aceea că, prin adopţie, încetează legăturile de
rudenie firească şi orice relaţie ce caracterizează viaţa de familie. De
asemenea, precizează că procedura adopţiei interne parcurge în actuala
reglementare a Legii nr. 273/2004 trei faze, iar exprimarea consimţământului în
faţa instanţei de judecată este impusă numai la deschiderea procedurii
adopţiei, conform art. 15 din lege. In acest cadru legal, consimţământul la
adopţia copilului este de ordin general, iar nu unul în cunoştinţă de cauză.
Curtea de Apel Timişoara observă că, potrivit art. 5 şi art. 9 din Convenţia
europeană în materia adopţiei pentru copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat pin Legea nr. 15 din 25 martie 1993, existenţa consimţământului părinţilor se analizează
la momentul „pronunţării adopţiei", deci
cel al încuviinţării, şi nu la cel al deschiderii
procedurii acesteia. Face referire şi la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2)
din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală
a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România
prin Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990, potrivit cărora, în cazul separării
copilului de părinţii săi, toate părţile interesate trebuie să aibă
posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute punctele de
vedere. Arată că sunt de observat şi dispoziţiile art. 21 din aceeaşi
Convenţie, potrivit cărora în cazul adopţiei copilului, trebuie să primeze
interesele supreme ale acestuia, sens în care adopţia va fi autorizată numai cu
luarea în considerare a statutului juridic al copilului în raport cu părinţii,
cu rudele şi cu reprezentanţii săi legali şi numai dacă persoanele interesate
şi-au dat consimţământul cu privire la adopţie în cunoştinţă de cauză, în urma unei consilieri
corespunzătoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că ne
aflăm în prezenţa unei situaţii de „vid legislativ" în care judecătorul
este chemat să interpreteze legea şi să îi suplinească lipsurile, astfel încât
aceasta să fie aplicată în conformitate cu scopul pentru care a fost edictată,
sens în care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie
respinsă ca fiind inadmisibilă.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor art. 26, art. 29, art. 48
şi art. 49 din Constituţie, raportate la art. 8 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că ceea ce a
determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate este modul de
interpretare şi de aplicare a legii la o situaţie specifică, acestea fiind
atributul exclusiv al instanţelor de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale autorului,
îl constituie prevederile art. 15 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) lit. i)
din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
557 din 23 iunie 2004, care au următorul conţinut:
- Art. 15 alin. (1): „Consimţământul
părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei
judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii
adopţiei.";
- Art. 35 alin. (2) lit. i): „Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele
acte:
[...]
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea
consimţământului părinţilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunţat
anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei
interne a copilului; dispoziţiile art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 se
aplică în mod corespunzător."
Prevederile art. 12 alin. (3) şi (4) şi ale art. 13 din
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, la care face trimitere
art. 35 alin. (2) lit. i), au următorul conţinut:
- Art. 12 alin. (3) şi (4): „(3) Dacă unul dintre
părinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort
sau dispărut, pus sub interdicţie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate de
a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător.
(4) Consimţământul părinţilor fireşti ai copilului
nu este necesar dacă ambii se găsesc în oricare dintre situaţiile prevăzute la
alin. (3), precum şi în cazul adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3).";
- Art. 13: „In mod
excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor
fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se
dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi
dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în
interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în
condiţiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresă a hotărârii în această
privinţă."
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 26 referitoare la viaţa intimă,
familială şi privată, art. 48 privitor la familie, art. 49 privind protecţia
copiilor şi tinerilor. Totodată, autorul excepţiei consideră că prevederile
criticate contravin şi dispoziţiilor art. 8 privind dreptul la respectarea
vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Autorul excepţiei nu şi-a dat consimţământul la
deschiderea procedurii adopţiei, întrucât nu era stabilită paternitatea faţă de
copil şi nici nu a fost parte în faza încuviinţării adopţiei ce a făcut
obiectul Dosarului nr. 2.878/30/2007 soluţionat de Tribunalul Timiş - Secţia
civilă, de vreme ce, potrivit art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, la
încuviinţarea adopţiei se citează numai direcţia în a cărei rază teritorială se
află domiciliul copilului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază
adoptatorul şi persoana ori familia adoptatoare.
Potrivit art. 61 alin. (4) din Legea nr. 273/2004,
cererile de deschidere a procedurii adopţiei, cererile de încredinţare a
copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei se judecă
în primă instanţă, la tribunal, potrivit regulilor prevăzute de Cartea III - Dispoziţii
generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură
civilă, iar recursul, potrivit art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, „poate
fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la
dezlegarea pricinii". Ca atare, în materie, recursul, potrivit art. 61
alin. (5) din Legea nr. 273/2004 coroborat cu art. 336 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, poate fi formulat şi de autorul excepţiei, care,
recunoscându-şi paternitatea faţă de copil, între deschiderea procedurii
adopţiei şi încuviinţarea acesteia, are calitate procesuală şi justifică un
interes.
1. In ceea ce priveşte art. 15 alin. (1) din cap. II-„Condiţiile de fond ale adopţiei,, al Legii nr. 273/2004, criticat pentru
neconstituţionalitate, Curtea observă că acesta prevede exprimarea consimţământului
părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui numai odată cu soluţionarea
cererii de deschidere a procedurii adopţiei, în faţa instanţei judecătoreşti.
Consimţământul părinţilor fireşti este o condiţie de fond la adopţia copilului,
urmând a fi exprimat în mod liber, necondiţionat şi numai după ce aceştia au
fost informaţi asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetării
legăturilor lor de rudenie cu copilul, consimţământul, însă, este de ordin
general şi nu are în vedere persoana sau familia
adoptatoare.
De aceea, Curtea constată că prevederile art. 15 alin.
(1) privind exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, la momentul
deschiderii procedurii adopţiei, sunt în acord atât cu dispoziţiile
constituţionale privind familia, viaţa familială şi protecţia copiilor şi a
tinerilor, ce se regăsesc în art. 26, art. 48 şi art. 49 din Constituţie, cât
şi cu interesul superior al copilului.
De asemenea, Curtea reţine că prevederile criticate nu
contravin nici art. 20 din Constituţie, raportat la art. 8 privind dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
2. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art.
35 alin. (2) lit. i) din cap. III „Procedura adopţiei interne", secţiunea
4 „Incuviinţarea adopţiei" din Legea nr. 273/2004, Curtea observă că
acesta cuprinde două teze, ce se vor analiza prin conformitatea lor cu
dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
a. Curtea reţine că art. 35 alin. (2) lit. i) teza
întâi din Legea nr. 273/2004 prevede că, la cererea de încuviinţare a adopţiei,
se anexează documente doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului
părinţilor fireşti, din faza de deschidere, fără să se prevadă exprimarea
acestuia, în această etapă, în faţa instanţei de judecată. In mod excepţional,
în măsura în care s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de
încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului, documentele
doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti pot să
lipsească.
Tot astfel, Curtea reţine că părinţii fireşti ai
copilului sunt citaţi numai la judecarea cererilor referitoare la deschiderea
procedurii adopţiei, iar potrivit art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004,
părinţii fireşti nu sunt părţi în procedura de încuviinţare a adopţiei,
judecarea cererilor de încuviinţare a acesteia făcându-se cu citarea direcţiei
în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei în a
cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul şi a persoanei sau a familiei
adoptatoare.
Totodată, Curtea observă că, potrivit reglementărilor
criticate, pentru încuviinţarea adopţiei de către instanţă este suficient
consimţământul exprimat numai în procedura deschiderii adopţiei, constatat prin
documente doveditoare, sau consimţământul extrajudiciar al părinţilor fireşti,
constatat prin act notarial, având forma autentică, deşi această a doua
posibilitate este reglementată de Legea nr. 273/2004 doar în cazul adopţiei
copilului de către soţul părintelui său.
Eliminarea părinţilor din procedura încuviinţării
adopţiei este o deficienţă a textelor de lege criticate, de vreme ce prezenţa
direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului şi a
direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul nu poate suplini
lipsa consimţământului părinţilor fireşti, citarea în instanţă a acestora şi
luarea consimţământului lor direct în faţa instanţei în procedura încuviinţării
fiind necesare pentru realizarea interesului superior al copilului.
Curtea constată că adopţia este, în egală măsură, o
operaţiune juridică şi o măsură de protecţie a copilului, având caracterul unui
act juridic complex, valabil prin îndeplinirea condiţiilor de fond, inclusiv
prin exprimarea consimţământului de către părinţii fireşti şi prin lipsa
impedimentelor la adopţie, în acelaşi timp fiind şi o măsură de protecţie a
copilului, ce rezultă din reglementările internaţionale în materie, la care
România este parte.
Curtea constată că autorul excepţiei critică
prevederile art. 35 alin. (2) lit. i din Legea nr. 273/2004, în primul rând,
raportat la art. 20 din Constituţie, care prevede că, în măsura în care există neconcordanţe între pactele şi
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România
este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin
dispoziţii mai favorabile.
In acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 5
paragraful 1 lit. a) din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii,
încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin Legea
nr. 15 din 25 martie 1993, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 martie 1993, „[...] adopţia nu este pronunţată decât dacă cel puţin
consimţămintele următoare au fost acordate şi nu au fost retrase:
a) consimţămîntul mamei şi, în cazul în care
copilul este legitim, cel al tatălui [...]".
De asemenea, Curtea constată că art. 9 paragraful 1 din
Convenţia europeană în materia adopţiei de copii prevede că „Autoritatea
competentă nu va pronunţa o adopţie decât după o anchetă
corespunzătoare privind adoptatorul, copilul
şi familia
sa", stabilindu-se astfel calitatea de
părţi a părinţilor fireşti la momentul pronunţării adopţiei.
Aşadar, potrivit Convenţiei europene în materia
adopţiei de copii, exprimarea consimţământului de către părinţii fireşti se
face la momentul „pronunţării adopţiei", deci la momentul încuviinţării acesteia.
Curtea constată că omisiunea, din cuprinsul
prevederilor legale deduse controlului, a exprimării consimţământului
părinţilor fireşti la momentul încuviinţării adopţiei, exigenţă expres
reglementată în Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, constituie o neconcordanţă,
în accepţiunea art. 20 alin. (2) din Constituţie, între legea internă
şi un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situaţie în care
textul constituţional consacră prioritatea reglementării internaţionale.
Curtea constată, aşadar, că prevederile art. 35
alin. (2) lit. i) teza întâi din Legea nr. 273/2004 sunt neconstituţionale,
fiind contrare art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 paragraful 1 lit. a)
şi la art. 9 paragraful 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii,
în măsura în care nu prevăd luarea consimţământului părinţilor fireşti, în faţa
instanţei, odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
De asemenea, Curtea reţine că art. 35 alin. (2) lit. i)
teza întâi încalcă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 26 privitoare la
viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 48 relative la familie şi ale art.
49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, cât şi prevederile art. 8
referitoare la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
b. Cât priveşte prevederile art. 35 alin. (2) lit. i)
teza finală din Legea nr. 273/2004, având următorul conţinut: „[...] dispoziţiile art. 12 alin.
(3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod corespunzător", Curtea constată că acesta consacră cazuri excepţionale în care
exprimarea consimţământului la adopţie a părintelui ori a părinţilor fireşti nu
este obligatorie, atunci când unul dintre ei sau ambii se află în unul dintre
cazurile reglementate expres de lege.
Curtea observă că se face trimitere la cazuri
excepţionale în care este îndestulător consimţământul unuia dintre părinţii
fireşti, exprimat atât în faza de deschidere a procedurii adopţiei, cât şi în
cea a încuviinţării acesteia, dacă unul dintre aceştia este decedat,
necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispărut, pus sub
interdicţie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate
de a-şi manifesta voinţa. De asemenea, consimţământul părinţilor fireşti ai
copilului nu este necesar dacă ambii sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi, în
condiţiile legii, morţi sau dispăruţi, puşi sub interdicţie, precum şi dacă se
află, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa ori
dacă se adoptă o persoană majoră.
In acelaşi mod, instanţa judecătorească poate trece
peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la
adopţia copilului, în mod excepţional, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de
probă, că aceştia refuză, în mod abuziv, să-şi dea consimţământul la adopţie şi
instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând
seama şi de opinia acestuia, în cazul în care a împlinit vârsta de 10 ani, cu
motivarea expresă a hotărârii în această privinţă.
Curtea constată că aceste prevederi criticate sunt în
acord cu dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, circumstanţierea cazurilor
în care consimţământul părintelui sau al părinţilor fireşti poate să lipsească,
la momentul încuviinţării adopţiei, dând expresie principiului interesului
superior al copilului.
Curtea constată că prevederile care consacră acest din
urmă caz sunt în acord atât cu dispoziţiile constituţionale ale art. 26, art.
48 şi ale art. 49, cât şi cu ale art. 20 din Constituţie, raportat la art. 8
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dovedirea refuzului abuziv al părinţilor
fireşti, luarea consimţământului copilului care a împlinit vârsta de 10 ani şi,
mai ales, obligarea instanţei de a-şi motiva expres hotărârea dau expresie
principiului interesului superior al copilului.
3. Potrivit art. 31 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată, care prevede că „In caz de admitere a
excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi
din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate
prevederile menţionate în sesizare", întrucât în cauză dispoziţiile
art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi din Legea nr. 273/2004 nu pot fi disociate
de cele ale art. 63 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege, Curtea urmează să
extindă controlul de constituţionalitate şi asupra acestor prevederi care au
următorul conţinut:
- art. 63 alin. (3): „Judecarea
cererilor de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne, precum şi a
celor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei în a cărei rază
teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei sau
familiei adoptatoare.";
- art. 63 alin. (4): „Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea direcţiei în a
cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau familiei
adoptatoare, precum şi a Oficiului".
Curtea constată că prevederile art. 63 alin. (3) şi (4)
din Legea nr. 273/2004 asupra cărora s-a extins controlul de
constituţionalitate încalcă aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1)lit. A.d), al art. 29 şi al art. 31 alin. (2) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi şi, prin extindere, şi a
prevederilor art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul
juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Teodor Luţă Bura în Dosarul nr.
2.878/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă, constatând că aceste
prevederi contravin art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 paragraful 1
lit. a) şi art. 9 paragraful 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de
copii, în măsura în care nu prevăd luarea consimţământului părinţilor fireşti,
în faţa instanţei, odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 15 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) lit. i) teza finală,
excepţie ridicată în acelaşi dosar de acelaşi autor.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu