DECIZIE Nr.
365 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 3 alin. (1) lit. a)-d) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala
Anticoruptie si a dispozitiilor art. 20 1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr.
508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul
Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 237 din 9 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a
dispoziţiilor art. 201 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie
ridicată direct de Avocatul Poporului.
La apelul nominal se prezintă, pentru Avocatul Poporului,
expertul pentru probleme juridice, cu delegaţie la dosar, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei pune concluzii de
admitere a acesteia, reiterând argumentele din sesizare.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în
care arată că sunt valabile aceleaşi argumente ce au stat la baza fundamentării
Deciziei nr. 1.058/2007 pronunţate de Curtea Constituţională.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 14.030 din 18 decembrie 2008, Avocatul
Poporului a sesizat Curtea Constituţională, în temeiul art. 146 lit. d) teza
finală din Constituţie, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 223 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi
a dispoziţiilor art. 201 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
In motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile
legale atacate contravin prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituţia
României, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr.
1.058/2007, reglementarea, cu caracter strict şi limitativ, a unor situaţii în
care cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru
efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic
superioare restrânge în mod nejustificat competenţa acestora din urmă, cu
consecinţa încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului
Public.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 47/1992,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prevederile
declarate ca neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr.
1.058/2007, şi anume cele ale art. 209 alin. 41 din Codul de procedură penală, au un conţinut similar cu cele
atacate în prezenta cauză. In acest context, argumentele deciziei menţionate
anterior se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 223 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi
ale art. 201 alin.
(1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea Avocatului Poporului, punctul de
vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 223 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 244
din 11 aprilie 2002, aşa cum a fost modificată şi completată prin art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 60/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, şi ale
art. 201 alin. (1)
lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.089 din 23 noiembrie 2004, aşa cum a fost modificată şi completată prin art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 131/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006,
dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 223 alin. (1)
lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:
„(1) Procurorii din cadrul structurii centrale a
Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot prelua, în vederea efectuării urmăririi
penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale ale direcţiei, din
dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, când:
a) imparţialitatea procurorilor ar putea fi
ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii
părţilor;
b) una dintre părţi are o rudă sau un afin până la
gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau
judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;
c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;
d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată
datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.";
- Art. 201 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr.
508/2004:
„(1) Procurorii din cadrul structurii centrale sau
serviciilor teritoriale ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism pot prelua, în vederea efectuării
urmăririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale subordonate
direcţiei, din dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, când:
a) imparţialitatea procurorilor ar putea fi
ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii
părţilor;
b) una dintre părţi are o rudă sau un afin până la
gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau
judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;
c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;
d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată
datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul
procurorului care efectuează urmărirea penală."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, a statuat că dispoziţiile art. 209
alin. 41 lit. a),
b), c) şi d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale şi contravin
prevederilor art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece „reglementarea,
cu caracter strict şi limitativ, a unor situaţii în care cauze de competenţa
parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmăririi
penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în
mod nejustificat competenţa acestora din urmă, cu consecinţa încălcării
principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public. [...] prin
referirea la «alte împrejurări obiective» în care există posibilitatea
preluării cauzelor în discuţie, teza finală a aceluiaşi text de lege anulează,
practic, acest efect,
deoarece condiţionează măsura preluării cauzelor de «acordul procurorului care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală». Această condiţie impusă de lege
nu numai că este într-o vădită contradicţie cu principiul controlului ierarhic
ce guvernează activitatea procurorilor, ci poate crea şi suspiciuni cu privire
la modul în care aceşti magistraţi îşi îndeplinesc atribuţiile, întrucât induce
ideea posibilităţii unei «negocieri», pe linie ierarhică, a competenţei de
efectuare a urmăririi penale, în funcţie de diversele particularităţi ale unor
cauze".
Din analiza dispoziţiilor legale criticate Curtea
constată că acestea sunt o preluare tale quale a prevederilor art. 209 alin. 41 lit. a), b), c) şi d) din Codul de procedură penală, declarate
neconstituţionale prin decizia mai sus menţionată.
Pe cale de consecinţă, viciul de constituţionalitate
sancţionat anterior a fost conservat de reglementările contestate în prezenta
cauză, motiv pentru care Curtea urmează a admite excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispoziţiilor art. 201 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr.
508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul
Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism.
Pentru considerentele expuse, in
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată
direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din
Constituţie, şi constată că dispoziţiile art. 223 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi dispoziţiile art. 201 alin. (1) lit. a)-d)
din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în
cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism sunt neconstituţionale.
Decizia se comunică
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru