DECIZIE   Nr. 365 din 30 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 778 din  5 noiembrie 2003

    Nicolae Popa            - presedinte
    Costica Bulai           - judecator
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Ioan Vida               - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie ridicata de S.I.F. Oltenia - S.A. in Dosarul nr. 298/COM/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, intrucat masura suspendarii actiunilor judiciare si extrajudiciare prevazuta de acest text legal limiteaza accesul liber la justitie, contravenind astfel prevederilor art. 21 din Legea fundamentala si, totodata, incalca principiul constitutional al separatiei puterilor in stat.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neintemeiata, intrucat legiuitorul, in virtutea art. 51 din Constitutie, poate institui anumite exceptii de la dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, ceea ce nu incalca principiile si prevederile Legii fundamentale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 298/COM/2003, Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002. Exceptia a fost ridicata de S.I.F. Oltenia - S.A. intr-o cauza avand ca obiect anularea hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor Societatii Comerciale "MAT" - S.A.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, deoarece suspendarea tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare pe termen de maximum 6 luni, "dispusa abuziv" de dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3) din Legea nr. 137/2002, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, impiedica solutionarea intr-un termen rezonabil a actiunilor pe care o persoana de drept privat le-a promovat impotriva unei societati comerciale aflate in administrare speciala si echivaleaza cu limitarea accesului liber la justitie. Totodata, dispozitiile legale criticate incalca prevederile referitoare la economia de piata, precum si pe cele referitoare la protectia proprietatii private din Constitutie, intrucat sunt prejudiciati: pe de-o parte, creditorii societatilor comerciale cu capital de stat aflate in administrare speciala, creditori care nu isi mai pot recupera creantele, iar, pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 47^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, actionarii acestor societati comerciale, deoarece atributele aferente calitatii de actionar nu mai pot fi exercitate.
    De asemenea, autoarea exceptiei sustine ca restrangerea exercitiului dreptului la actiune impotriva societatilor comerciale aflate in administrare speciala, respectiv suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pornite impotriva acestora si exceptarea de la regulile de drept comun reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, nu se incadreaza in nici una dintre situatiile prevazute limitativ de dispozitiile art. 49 din Constitutie referitoare la posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare promovate impotriva uneia dintre societatile comerciale aflate in administrare speciala reprezinta o "reflectare a conditiilor economico-sociale concrete din Romania, in ceea ce priveste societatile comerciale aflate in proces de privatizare". Totodata nu exista neconcordante intre dispozitiile legale criticate si prevederile art. 41, 134, 135 si 49 din Constitutie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat suspendarea, pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare, a actiunilor judiciare si extrajudiciare pornite impotriva societatilor comerciale, precum si suspendarea oricaror termene de prescriptie a acestor actiuni pe durata supravegherii financiare constituie masuri cu impact semnificativ in domeniul administrarii participatiilor statului, menite sa sporeasca atractivitatea ofertei de privatizare a respectivelor societati in fata potentialilor cumparatori.
    Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pornite impotriva societatilor comerciale aflate in procesul de privatizare nu impiedica cu caracter definitiv exercitarea acestor actiuni, ci reprezinta o masura exceptionala cu caracter temporar, necesara in vederea accelerarii procesului de privatizare.
    De asemenea, Guvernul apreciaza critica referitoare la incalcarea dreptului de proprietate ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate al actionarilor minoritari asupra actiunilor detinute la aceste societati, ci constituie masuri speciale care au drept scop accelerarea procesului de privatizare, statul intervenind pentru protejarea intereselor sale nationale in activitatea economica si financiara, in conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie. Pe de alta parte, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar exceptarea operatiunilor de majorare a capitalului social de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate corespunde interesului statului de diminuare rapida a participatiilor sale la societatile comerciale.
    In final, apreciaza ca atat suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pornite impotriva societatilor comerciale, ce constituie o masura exceptionala cu caracter temporar, cat si exceptarea operatiunilor de majorare a capitalului social de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 nu constituie o restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat ratiunea introducerii prin dispozitiile legale criticate a unui caz special de suspendare o constituie "favorizarea accelerarii procesului de privatizare a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, care, in acelasi timp, au si mari datorii la bugetul statului, furnizorii de utilitati publice, precum si la creditorii comerciali".
    Posibilele intarzieri in realizarea creantelor, datorate suspendarii tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare, nu au valoarea unei ingradiri a exercitarii dreptului de a se adresa justitiei pentru apararea intereselor sale legitime, intrucat art. 21 din Constitutie nu instituie vreo interdictie cu privire la suspendarea legala sau judiciara a unor cauze, ci prevede posibilitatea sesizarii justitiei, reglementare pe care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 nu o incalca.
    Masura suspendarii tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare indreptate impotriva societatilor comerciale aflate sub supraveghere financiara nu aduce atingere dreptului de proprietate al titularilor de creante. Totodata aceasta se justifica din punctul de vedere al apararii ordinii publice, astfel incat se inscrie in limitele statuate de art. 49 din Constitutie.
    Dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 134 din Legea fundamentala, deoarece prin suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare s-a urmarit crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor nationale in activitatea economica.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3) si ale art. 47^1 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, care au urmatorul continut:
    - Art. 16 alin. (1^2) si (1^3): "(1^2) Toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inainte sau dupa instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare.
    (1^3) Pe durata supravegherii financiare se suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la alin. (1^2).";
    - Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari prin Legea nr. 525/2002, operatiunile de majorare a capitalului social efectuate in conformitate cu prevederile prezentei legi si ale Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2002."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 134: "(1) Economia Romaniei este economie de piata.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
    c) stimularea cercetarii stiintifice nationale;
    d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
    e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.";
    - Art. 135: "(1) Statul ocroteste proprietatea.
    (2) Proprietatea este publica sau privata.
    (3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    (4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    (5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate.
    (6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    De asemenea, autoarea exceptiei sustine ca sunt incalcate si prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si cele ale art. 1 din primul Protocol aditional la conventie, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 6 pct. 1 din Conventie: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    - Art. 1 din primul Protocol aditional la conventie: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    I. Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca dispozitiile Legii nr. 137/2002 stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar in acest scop cap. III (art. 16 - 21) "Masuri speciale in procesul de privatizare" instituie o procedura de administrare speciala in perioada de privatizare pentru societatile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine un pachet majoritar de actiuni, procedura menita sa favorizeze accelerarea procesului de privatizare si sa faca atractive, in cadrul acestui proces, societatile comerciale cu capital de stat. Astfel, dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3) din lege prevad masura suspendarii tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatii comerciale inainte sau dupa instituirea supravegherii financiare, pe perioada cuprinsa intre data instituirii supravegherii financiare si data incheierii contractului de vanzare-cumparare a pachetului de actiuni, "dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare".
    Avand in vedere perioada de timp limitata pentru care se pot suspenda actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societatilor la care fac referire dispozitiile legale criticate, aceasta suspendare incetand in momentul cand se incheie contractele de privatizare sau dupa 6 luni de la data supravegherii financiare, Curtea constata ca dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3) din aceeasi lege nu contravin cerintei solutionarii procesului intr-un termen rezonabil si ca atare critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este neintemeiata.
    De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justitie, care include dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, precum si dreptul de a starui in continuarea procesului judiciar declansat pana la solutionarea definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv exercitarea cailor de atac prevazute de lege, drept care, in speta, nu este suprimat. Art. 21 din Constitutie prevede posibilitatea sesizarii justitiei, fara sa instituie vreo interdictie cu privire la suspendarea legala sau judiciara a unor cauze si ca atare dispozitiile legale criticate nu intra in contradictie cu prevederea constitutionala mentionata.
    Totodata Curtea nu poate retine incompatibilitatea, sustinuta de autorul exceptiei, dintre dispozitiile criticate si cele ale art. 41 si 135 din Constitutie privind proprietatea privata, precum si cele ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat masura temporara a suspendarii actiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea insasi, este luata in vederea realizarii scopului strategic, de interes general, al privatizarii, fara a pune in discutie dreptul de proprietate al altor subiecte indreptatite sa actioneze in judecata societatile comerciale respective.
    Ca atare, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, Curtea constata ca si aceasta este neintemeiata, intrucat autorului exceptiei nu i s-au restrans, prin prevederile legale criticate, exercitiul vreunuia dintre drepturile ori libertatile constitutionale.
    Referitor la pretinsa incalcare a prevederilor art. 134 din Constitutie privind economia, Curtea constata ca, dimpotriva, textele legale criticate contribuie la consolidarea economiei de piata si la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de productie si protejarea intereselor cetatenilor in activitatea economico-financiara.
    Sub aceste aspecte Curtea s-a mai pronuntat in cauze similare, prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002), stabilind ca dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului sunt constitutionale, desi aceste dispozitii prevedeau masura suspendarii actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 pe timp de un an, cu posibilitatea prelungirii pe timp de inca un an.
    De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie este in deplin acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cazul Saggio contra Italiei (Hotararea din 25 octombrie 2001), Curtea de la Strassbourg a stabilit in cauza ca masura luata de ministrul industriei din Italia de plasare a unei societati sub regim de "administrare extraordinara", in baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979, conform careia nici o actiune in executare nu putea fi intentata impotriva societatii, vizeaza asigurarea unei bune gestionari a societatii respective si o protectie identica pentru toti creditorii. De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut statului o marja larga de apreciere in ceea ce priveste mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor urmarite. In hotararea respectiva Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca, in principiu, un sistem de suspendare temporara a platii datoriilor unei societati comerciale aflate in criza si autorizate sa isi continue activitatea de productie in interesul economiei nationale nu este criticabil in sine, avand in vedere marja de apreciere recunoscuta statelor. Totodata, in considerentele hotararii respective, instanta europeana a statuat ca, in speta, nu a operat vreo expropriere sau vreun transfer de proprietate, caci dreptul reclamantului (fost salariat al societatii) nu a fost niciodata pus in discutie.
    In consecinta, Curtea Constitutionala retine ca este neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3) din Legea nr. 137/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
    II. In ceea ce priveste dispozitiile art. 47^1 din aceeasi lege, Curtea retine ca exceptarea operatiunilor de majorare a capitalului social de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate corespunde interesului statului de diminuare rapida a participatiilor sale la societatile comerciale.
    Sustinerile autorului exceptiei, conform carora dispozitiile art. 47^1 din aceeasi lege ar contraveni prevederilor constitutionale ale art. 41, referitoare la protectia proprietatii private, sunt neintemeiate, intrucat prin majorarea capitalului social al unei societati comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al actionarilor. Prin masura de majorare a capitalului social nu se realizeaza un transfer de proprietate, ci cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii actionari o detin in totalul actiunilor. De altfel, masura ca atare este prevazuta de lege si uzitata in practica societatilor comerciale.
    Pe de alta parte, problema majorarii capitalului social al societatii comerciale, a conditiilor in care aceasta poate fi realizata sau a exceptarilor de la prevederile general aplicabile reprezinta exclusiv o problema de interpretare si aplicare a legii, care este de competenta instantei de judecata si care excedeaza sferei controlului de constitutionalitate.
    Cu privire la dispozitiile art. 16 alin. (1^2) si (1^3) si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, inca nepublicata, constatand ca acestea sunt constitutionale. Neexistand elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii in aceasta materie, considerentele si solutia din aceasta decizie raman valabile si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, exceptie ridicata de S.I.F. Oltenia - S.A. in Dosarul nr. 298/COM/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Ioana Marilena Chiorean