DECIZIE   Nr. 36*) din 27 aprilie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 36 din 17 februarie 1995

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 115 din 16 noiembrie 1994, publicata in continuare la pag. 3.

    Victor Dan Zlatescu    - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si ale art. 223 din Codul penal, ridicata de Grameni Apostol in Dosarul nr. 5620/1992 al Judecatoriei Tulcea.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 13 aprilie 1994, in lipsa partilor cu care procedura de citare a fost legal indeplinita, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in incheierea din aceeasi data.  Completul de judecata, avand nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronuntarea la 20 aprilie si apoi la 27 aprilie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, dispozitiile art. 248 si ale art. 223 din Codul penal, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Prin Rechizitoriul Procuraturii Locale Tulcea nr. 44/P/1992 au fost trimisi in judecata inculpatii Bumbac Maria si Grameni Apostol pentru savarsirea mai multor fapte penale, printre care si a infractiunilor prevazute de art. 248 din Codul penal - abuz in serviciu contra intereselor obstesti - si de art. 223 din Codul penal - delapidare.
    La Judecatoria Tulcea, in sedinta din 13 ianuarie 1993, Grameni Apostol, prin aparatorul sau, a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor din Codul penal in baza carora a fost trimis in judecata, sustinind ca acestea contravin prevederilor art. 135 alin. (2) si (4) din Constitutie, fiind abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentala.
    Judecatoria, prin Incheierea din 13 ianuarie 1993, a suspendat judecata si a sesizat Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra exceptiei.
    In opinia exprimata, instanta apreciaza ca este necesar sa se recurga la procedura instituita de art. 144 lit. c) din Constitutie, pentru a se stabili daca normele cuprinse in titlul IV din Codul penal nu au devenit caduce in raport cu dispozitiile art. 41 alin. (2) din Constitutie potrivit carora proprietatea privata este ocrotita de lege in mod egal, indiferent de proprietar.
    In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este o problema de interpretare juridica, de competenta instantelor judecatoresti, iar, pe de alta parte, dispozitiile din Codul penal privind avutul obstesc nu contravin Constitutiei, aceasta categorie juridica avand o sfera mai larga decat conceptul de avut public, in care se identifica doar bunurile proprietate publica.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.
    In legatura cu competenta de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca, potrivit practicii sale constante, cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu solutionarea exceptiei, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text legal pe care instanta intelege sa il aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
    Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor din Codul penal referitoare la avutul obstesc, Curtea Constitutionala retine ca interpretarea acestor dispozitii a facut si obiectul Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozitiile Codului penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, deci si aceea prevazuta de art. 223 - delapidarea -, sunt abrogate partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand sa se aplice in continuare numai pentru bunurile proprietate publica prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie.
    In baza deciziei sus-mentionate, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 14 din 8 martie 1994 s-a respins recursul Ministerului Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993 prin care se constatase ca art. 223 din Codul penal a fost abrogat partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acesta urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    In legatura cu constitutionalitatea prevederilor art. 248 din Codul penal este de mentionat, de asemenea, ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 11 din 8 martie 1994 s-a admis recursul declarat de Ministerul Public si s-a modificat decizia atacata in sensul ca s-a admis exceptia de neconstitutionalitate referitoare la acest articol si s-a constatat ca dispozitiile sale referitoare la paguba avutului obstesc sunt partial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute  de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Rezulta deci ca, in prezent, orice alta exceptie de neconstitutionalitate privind art. 223 din Codul penal si art. 248 din Codul penal (cand s-a produs o paguba avutului obstesc) este lipsita de obiect, deoarece, asa cum s-a aratat, prin deciziile sus-mentionate s-a constatat abrogarea partiala a acestora.
    Cu privire la infractiunile prevazute de art. 26 raportat la art. 289 din Codul penal si de art. 26 raportat la art. 291 din Codul penal (complicitate la fals intelectual si, respectiv, la uz de fals) pentru comiterea carora, de asemenea, inculpatul a fost trimis in judecata, acesta nu a inteles sa invoce exceptia de neconstitutionalitate, intreaga motivare si sustinere referindu-se numai la avutul obstesc cu care dispozitiile articolelor respective nu au nici o legatura.
    Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Grameni Apostol in Dosarul nr. 5620/1992 al Judecatoriei Tulcea, intrucat, prin deciziile nr. 11 din 8 martie 1994 si, respectiv, nr. 32 din 26 mai 1993, definitive, Curtea Constitutionala a constatat ca art. 248 si art. 223 din Codul penal au fost abrogate partial conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile acestora urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 27 aprilie 1994.

                  PRESEDINTE,
                  Victor Dan Zlatescu

                             Magistrat asistent,
                             Constantin Burada