Decizia Nr.721 din 29.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 16 şi art. 24 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 82 din 04 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 2.413/118/2014/a1 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 398D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă, în esenţă, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, deciziile nr. 425 din 8 iulie 2014, nr. 533 din 9 octombrie 2014 şi nr. 7 din 15 ianuarie 2015CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 16 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.413/118/2014/a1, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gilmar Belecciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în cauză.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt contrare art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece, în preambulul acestui act normativ, caracterul de urgenţă este determinat de oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, fără a se evidenţia însă existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. Elementele cuprinse în Nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă, iar nerespectarea exigenţelor cuprinse în dispoziţiile constituţionale menţionate atrage şi înfrângerea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Susţine că ordonanţa de urgenţă menţionată a fost adoptată abuziv şi discriminatoriu, „în paguba şi împotriva intereselor justiţiabilului".7. De asemenea, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât se impune „un impozit mascat", deoarece destinaţia sumelor provenite din taxele judiciare de timbru nu este în totalitate către sistemul judiciar, ci are menirea de a îndestula bugetul de stat.8. În acelaşi timp, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 16 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor şi la accesul la justiţie, deoarece, într-un stat de drept, justiţiabilul prejudiciat de stat nu trebuie să plătească acestuia taxă pentru a se apăra de abuzurile sale, iar prin cuantumul taxei justiţiabilului îi este îngrădit dreptul la justiţie, mai ales în acţiunile formulate împotriva actelor prejudiciabile emise de acelaşi stat care stabileşte şi taxele. Aceste taxe duc astfel la crearea unui serviciu public prohibitiv şi discriminatoriu pentru justiţiabilul de rând. Deşi jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, iar prevederile constituţionale ale art. 51 consfinţesc dreptul de petiţionare al cetăţenilor, partea interesată este pusă în ipoteza de a contesta un act administrativ fiscal ce impune o obligaţie şi o cale administrativă de contestare prin intermediul instanţei judecătoreşti.9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine că nu poate fi obligat la plata unei taxe judiciare de timbru în contestarea unui act emis abuziv de către o instituţie publică ce este scutită de la plata unei asemenea taxe, întrucât această măsură contravine principiului egalităţii în faţa legii, măsura plăţii taxei fiind o formă de discriminare în raporturile cu instituţia publică respectivă.10. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost motivată şi adoptată în consonanţă cu prevederile art. 115 şi ale art. 56 din Constituţie, iar dispoziţiile acesteia cuprinse la art. 16 şi art. 24 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Legea fundamentală. Astfel, în preambulul ordonanţei de urgenţă sunt arătate condiţiile-premise ce au stat la baza adoptării actului normativ, respectiv aspectele legate de regândirea sistemului judiciar românesc prin adoptarea noilor coduri: civil şi de procedură civilă, armonizarea sistemului de taxe judiciare cu noile instituţii din codul civil, precum şi obligaţia cetăţeanului care foloseşte acest serviciu de a contribui la susţinerea costurilor, dar şi, pe de altă parte, a transparenţei aplicăriinormelor în materie, implicând o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare.11. De asemenea, împrejurarea că numai o parte din suma colectată cu titlu de taxă judiciară de timbru este virată în contul distinct de venituri al bugetului de stat „Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru" nu reflectă încălcarea art. 115 din Constituţie. Instanţa judecătorească apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin care este reglementată destinaţia sumelor colectate cu titlu de taxă judiciară de timbru, nu îngrădesc nicidecum accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, deoarece accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în cauză. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 28 mai 1985 pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. De altfel, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau în lipsa mijloacelor materiale necesare achitării taxei judiciare de timbru, partea are posibilitatea de a solicita acordarea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eşalonării sau amânării de la plata acestei taxe. În fine, invocă jurisprudenţa, în materie, a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 46 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 16 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi ordonanţa de urgenţă menţionată, în ansamblul său, sunt constituţionale. Arată că, din analiza motivelor invocate de Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă, rezultă o situaţie extraordinară, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, având în vedere condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, adoptarea noilor coduri şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale. În plus, art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că: „Începând cu data de 1 ianuarie 2014, din sumele încasate în contul bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, cota care se virează la bugetul de stat, potrivit art. 40 alin. (3), este de 45%". Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Mai precizează că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti şi că nici principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii nu este încălcat, întrucât prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 16 şi art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins:– art. 16: „În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:a)cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui altui înscris - 50 lei;b)cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.";– art. 24: „(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.(3) Recursul incident şi recursul provocat se taxează după regulile prevăzute la alin. (1) şi (2)."17. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea observă că acesta formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă, astfel încât Curtea reţine ca obiect al excepţiei şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său. 18. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, art. 21 alin. (2)-(4) referitor la accesul la justiţie, art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. În acest sens sunt, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie2014, Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015, Decizia nr. 198 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 mai 2015, şi Decizia nr. 567 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015.20. Astfel, pentru a răspunde criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, prin Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015, precitată, Curtea a analizat toate motivele invocate de către Guvern în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situaţie extraordinară, de natură să justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie nu au fost încălcate. 21. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la principiul egalităţii în faţa legii, Curtea s-a mai pronunţat asupra chestiunii scutirii instituţiilor statului de la plata taxei judiciare de timbru şi a statuat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale invocate, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Scutirea autorităţilor publice de la consemnarea vreunei cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor fiscale are o justificare obiectivă şi raţională, autorităţile respective - creditori bugetari - fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.22. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (2)-(4), Curtea a constatat că prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabilesc cu privire la cererile introduse în faţa instanţei de contencios administrativ şi nu dispun cu privire la jurisdicţiile speciale administrative care, potrivit Constituţiei, sunt facultative şi gratuite. Aşa fiind, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (4) din Constituţie nu au legătură cu prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (a se vedea Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, precitată).23. Totodată, Curtea, în repetate rânduri, a stabilit că prestaţiile judecătoreşti nu trebuie şi nu pot fi în toate cazurile gratuite. Astfel, prin Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, şi Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.24. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde procesul. Aşadar, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (a se vedea Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, precitată).25. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale privind dreptul de petiţionare, Curtea, potrivit jurisprudenţei sale (a se vedea Decizia nr. 389 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011), a statuat că, potrivit art. 51 alin. (1) din Constituţie, dreptul la petiţionare este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecătoreşti, iar sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obţine numai pe calea justiţiei, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiţionare. Dreptul de petiţionare se referă la cererile, reclamaţiile, sesizările şi propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autorităţile publice au obligaţia de a răspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluţionează după reguli specifice activităţii de judecată. În consecinţă, textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituţionale cu privire la dreptul de petiţionare, din moment ce conţinutul său normativ nu are nicio relevanţă asupra acestora.26. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât prevederile de lege criticate sunt tocmai o aplicare a celor statuate prin normele constituţionale, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.27. Faţă de cele expuse anterior, Curtea nu a reţinut nici criticile formulate cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), care consacră obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.28. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 2.413/118/2014/a1 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 16 şi art. 24 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu