DECIZIE Nr.
345 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 si 195 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 250 din 31 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, excepţie ridicata de Bogdan George Serdaru în Dosarul nr.
6.103/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţa de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate,
ca neîntemeiată, menţionând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 octombrie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.103/121/2007, Tribunalul Galaţi -Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Bogdan George Serdaru în cauza ce are ca obiect judecarea cererii
de obligare a autorului excepţiei la plata cheltuielilor ocazionate de formarea
profesională.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă
prevederile art. 41 şi 42 din Constituţie, deoarece instituie o formă mascată
de muncă forţată, dând astfel posibilitatea angajatorului de a impune condiţii
de muncă înrobitoare, de legare de locul de muncă şi exploatare a angajatului.
Tribunalul Galaţi -
Secţia civilă apreciază că excepţia este
neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate legiferează principiul
conform căruia angajatorul suportă cheltuielile necesare perfecţionării şi
distinge asupra modalităţii de stabilire a drepturilor salariale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că salariatul
care a beneficiat de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60
de zile poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă, dar
cu respectarea obligaţiilor asumate prin acel contract.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 194
şi 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare, având următorul conţinut:
- Art. 194: „(1) In cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare
profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de
această participare sunt suportate de către acesta.
(2) In cazul în care, în condiţiile prevăzute la
alin. (1), participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională
presupune scoaterea parţială din activitate, salariatul participant va
beneficia de drepturi salariate astfel:
a) dacă participarea presupune scoaterea din
activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte 25% din durata
zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata
formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei
deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta;
b) dacă participarea
presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de
25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de
salariul de bază şi, după caz, de sporul de vechime.
(3) Dacă participarea la cursurile sau la stagiul
de formare profesională presupune scoaterea integrală din activitate,
contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspendă, acesta
beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul
colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.
(4) Pe perioada suspendării contractului individual
de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (3), salariatul beneficiază de
vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de
cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.";
- Art. 195: „(1) Salariaţii
care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de
60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea
iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3
ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta
muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de
formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile
salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional
la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei
prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor
cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu
perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la
contractul individual de muncă.
(4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi
salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul
adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de
muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de
60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o
infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat
interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 referitor la muncă
şi protecţia socială a muncii şi ale art. 42 privind interzicerea muncii
forţate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 sunt
cuprinse în Titlul VI al legii, intitulat „Formarea profesională". Art. 194 reglementează condiţiile de participare la cursurile sau stagiile
de formare profesională iniţiate de angajator. Dispoziţiile art. 195 din lege
prevăd îndatoririle salariaţilor care au beneficiat de un curs sau de un stagiu
de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile, în condiţiile în care
toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională au fost suportate de
către angajator. Potrivit art. 193 din Codul muncii, toate aceste îndatoriri
trebuie să fie prevăzute într-un act adiţional la contractul individual de
muncă, asupra căruia părţile au convenit de comun acord.
Rezultă că reglementările legale criticate stabilesc
condiţiile de participare a angajaţilor la stagiile de pregătire profesională iniţiate
de angajator, în cadrul cărora se interzice angajatului care a beneficiat de un
curs sau de un stagiu de pregătire profesională în aceste condiţii să aibă
iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3
ani. Această normă prohibitivă nu este însă una absolută, ci se coroborează cu
prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, care instituie sancţiunea pentru
nerespectarea interdicţiei susmenţionate, şi anume suportarea de către angajat
a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional
cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la
contractul individual de muncă. Ca atare, nu se poate susţine că prevederile
art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 îngrădesc dreptul la muncă sau libertatea
alegerii locului de muncă, consacrate de art. 41 alin. (1) din Legea
fundamentală, şi cu atât mai mult nu poate fi vorba de muncă forţată în sensul
prevederilor constituţionale ale art. 42. De altfel, însuşi alin. (2) lit. c)
al art. 42 din Constituţie prevede că prestaţiile care fac parte din
obligaţiile civile normale stabilite de lege nu constituie muncă forţată.
Prin Decizia nr. 271 din 22 iunie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 15 iulie 2004, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 alin. (1),
(2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 ca fiind neîntemeiată. In cuprinsul acestei
decizii, s-a reţinut că, în condiţiile în care salariatul a beneficiat de un
curs sau de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile,
poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă, dar cu
respectarea unei obligaţii asumate printr-un act adiţional la contractul
individual de muncă. Pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin actul
adiţional, salariatul suportă consecinţele prevăzute în acel contract, cu care
a fost de acord înainte de începerea cursului sau a stagiului de formare
profesională.
In ceea ce priveşte pretinsa supunere la muncă forţată,
Curtea a constatat că aceste susţineri ale autorului excepţiei nu pot fi
primite, întrucât art. 195 alin. (1) din Codul muncii îi interzice salariatului
doar iniţierea încetării contractului individual de muncă înainte de expirarea
timpului prevăzut în actul adiţional, în care trebuie să presteze munca în
folosul angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa
profesională. Salariatul nu este ţinut cu forţa la acelaşi loc de muncă, dar,
dacă nu îşi respectă angajamentul luat prin actul adiţional, poate fi obligat
să restituie angajatorului cheltuielile suportate de acesta, proporţional cu
perioada nelucrată.
Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente
noi, de natură a schimba această jurisprudenţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Bogdan George Serdaru în Dosarul nr. 6.103/121/2007 al Tribunalului
Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta