DECIZIE   Nr. 344 din 18 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 776 din  5 noiembrie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Paula C. Pantea          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Anca Lavinia Stanica in Dosarul nr. 1.766/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constitutie, termenul de notificare prevazut in cadrul procedurii prealabile speciale fiind necesar pentru clarificarea definitiva a situatiei juridice a imobilelor care fac obiectul Legii nr. 10/2001. Pe de alta parte, se considera ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a reglementa termene procedurale si sanctiuni pentru nerespectarea acestora, respectiv decaderea din dreptul de a solicita masuri reparatorii in natura sau prin echivalent. Se mai arata ca exceptia de neconstitutionalitate este cu atat mai nefondata cu cat petenta nu pierde posibilitatea de a-si valorifica dreptul de proprietate pe calea unei actiuni in revendicare, potrivit dreptului comun.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.766/2003, Tribunalul Dolj - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Anca Lavinia Stanica.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 incalca dreptul de proprietate privata prin instituirea unui termen restrictiv de 6 luni in care proprietarul isi poate revendica dreptul de proprietate.
    Raportat la dispozitiile art. 480 din Codul civil, precum si la cele referitoare la imprescriptibilitatea dreptului de proprietate, se considera ca textul de lege criticat stabileste ca exista un drept de proprietate prescriptibil (in cazul in care acest drept de proprietate trebuie revendicat de la stat) si un drept de proprietate imprescriptibil (in cazul in care acesta trebuie revendicat de la o persoana de drept privat), in acest fel statul avand o pozitie privilegiata de natura a contraveni dispozitiilor constitutionale.
    Tribunalul Dolj - Sectia civila apreciaza ca legiuitorul are atributii exclusive de a stabili termenele si caile de atac, putand sa prevada reguli deosebite in considerarea unor situatii deosebite. Astfel, prin Legea nr. 10/2001 se instituie o procedura prealabila speciala, care in mod firesc prevede si anumite limite, precum si sanctiunea ce apare in cazul nerespectarii acestora.
    Se apreciaza ca art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede sanctiunea decaderii, neputandu-se deduce ideea prescriptibilitatii dreptului de proprietate. Prescriptia si decaderea sunt doua notiuni total diferite, prin insesi efectele pe care le produc. Asa fiind, petenta nu a pierdut posibilitatea exercitarii actiunii pe calea dreptului comun, independent de procedura prealabila stabilita prin Legea nr. 10/2001.
    In concluzie, instanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 actiunea in revendicare a imobilelor preluate fara titlu in conditiile dreptului comun nu mai poate fi primita, urmand a fi respinsa ca inadmisibila, cei interesati trebuind sa recurga la procedura administrativa prevazuta in noua lege.
    Se apreciaza ca termenul prevazut pentru notificarea persoanelor juridice detinatoare ale imobilelor care intra sub incidenta acestei legi este un termen de decadere si nu de prescriptie. Instituind acest termen de decadere, legiuitorul a facut aplicarea art. 41 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia dreptul de proprietate este garantat, insa continutul si limitele acestuia sunt stabilite prin lege.
    Prin Legea nr. 10/2001 s-a creat singura posibilitate pentru persoanele interesate de a exercita dreptul de a-si recupera imobilele ce intra sub incidenta acestei legi. In lipsa acestor prevederi, bunurile imobile ar fi putut fi revendicate oricand, in conditiile dreptului comun, inducandu-se astfel o stare de insecuritate a circuitului civil.
    Se mai apreciaza ca, tocmai in vederea asigurarii posibilitatii exercitarii dreptului la restituirea imobilelor prevazute de legea in discutie, termenul pentru depunerea notificarilor a fost prelungit succesiv prin cele doua ordonante.
    Prin urmare, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca asigurarea securitatii circuitului civil nu s-ar putea realiza daca legea nu ar fi stabilit un termen in care sa se formuleze notificarea in vederea retrocedarii imobilelor preluate abuziv de catre stat.
    Pe de alta parte, dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naste in viitor, prin aplicarea dispozitiilor legale continute de legea speciala, astfel incat se considera ca dispozitiile art. 135 din Constitutie nu sunt incalcate, deoarece prevederile privind ocrotirea si inviolabilitatea proprietatii se aplica numai dupa restituirea imobilelor care fac obiectul Legii nr. 10/2001.
    Se considera astfel ca prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are urmatorul continut:
    - Art. 21 alin. (5): "Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent."
    Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001, termenul pentru depunerea notificarilor a fost prelungit succesiv cu cate 3 luni.
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale:
    - Art. 135 alin. (1) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea. [...]
    (6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile Legii nr. 10/2001 au instituit o procedura administrativa sui-generis avand ca obiect restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv, cu sau fara titlu valabil, de catre stat sau de catre alte persoane juridice, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinatia lor, detinute la data intrarii in vigoare de persoanele juridice prevazute la art. 20 alin. (1).
    Declansarea procedurii are loc pe calea unei notificari adresate de catre persoana indreptatita persoanei juridice detinatoare, iar, daca aceasta din urma nu este cunoscuta, primariei in a carei raza teritoriala se afla imobilul sau institutiei care a efectuat privatizarea, respectiv Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, ministerul de resort sau autoritatea administratiei publice locale, in cazul in care imobilul se afla in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale.
    Pentru evitarea perpetuarii starii de incertitudine in ceea ce priveste situatia juridica a unor asemenea imobile, Legea nr. 10/2001 a instituit un termen de 6 luni de la data intrarii sale in vigoare, in interiorul caruia trebuie trimisa notificarea, termen prelungit in doua randuri cu cate 3 luni. Sanctiunea nerespectarii sale consta in pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
    Textul de lege criticat este considerat a fi in contradictie cu art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, intrucat, in opinia autorului exceptiei, prin instituirea acestui termen, statul isi incalca obligatia, constitutional asumata, de a ocroti proprietatea care astfel inceteaza a mai fi inviolabila.
    O atare critica este evident nefondata in situatiile in care obiectul notificarii il constituie un imobil preluat de stat cu titlu. Asa cum Curtea a statuat in precedent, prin efectul unei atare preluari proprietarul initial al imobilului a pierdut titlul de proprietate in favoarea statului, care, in aceasta calitate, este indreptatit sa exercite toate prerogativele dreptului sau asupra bunului. Altfel spus, titularul initial al dreptului de proprietate, nemaiavand calitatea de proprietar la data notificarii persoanei juridice detinatoare, ci doar posibilitatea de a obtine reconstituirea acesteia, nu are cum sa invoce incalcarea - pe calea reglementarii care sanctioneaza nerespectarea termenului de trimitere a notificarii - unui drept pe care nu-l mai are.
    Asadar, sub acest aspect, nu exista nici o contradictie intre textul de lege prevazut de alin. (5) al art. 21 din Legea nr. 10/2001 si principiul constitutional al inviolabilitatii dreptului de proprietate consacrat de art. 135 alin. (6) din Legea fundamentala, motiv pentru care Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    In ceea ce priveste imobilele preluate fara un titlu valabil de catre stat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele care au fost deposedate de aceste imobile si-au pastrat calitatea de proprietari de la data preluarii. Insa nici in asemenea situatii nu exista temeiuri care sa impuna si sa justifice calificarea reglementarii in cauza ca fiind neconstitutionala.
    In argumentarea criticii sale autorul exceptiei pleaca de la o premisa gresita constand in absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului sau de proprietate, facand abstractie de prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora "continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", ca si de acelea ale art. 135 alin. (6) care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, "in conditiile legii".
    Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constata ca prin reglementarea dedusa controlului legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
    Intr-adevar, recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de catre stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridica in domeniul proprietatii imobiliare, admisibil pe termen scurt, in considerarea finalitatii reparatorii urmarite, dar intolerabil, intr-un stat de drept, o perioada indelungata sau nelimitata.
    Intrucat imprescriptibilitatea, chiar daca este consacrata cu titlu de principiu in legislatia noastra, nu tine de esenta dreptului de proprietate imobiliara si, ca atare, nu este consacrata de Constitutie, Curtea apreciaza ca legiuitorul poate, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusa controlului, fara a indreptati calificarea reglementarii respective ca fiind neconstitutionala.
    Pe de alta parte, independent de ratiunile infatisate, imprejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca termenul de notificare, ca si consecintele juridice ale nerespectarii acestuia, nu s-a conformat exigentei legale da expresie propriei sale culpe, cu atat mai putin scuzabila cu cat respectivul termen a fost prelungit de doua ori, iar, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", lipseste de indreptatire critica reglementarii in cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Anca Lavinia Stanica in Dosarul nr. 1.766/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu