DECIZIE Nr.
342 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1), (2) si (3) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Aurel Budugan si Maria Budugan în Dosarul nr. 532/33/2008
al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin
doamna avocat Isabela Spătaru-Hobjilă, cu împuternicire avocaţială depusă la
dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei. Aceasta
arată că „dispoziţiile art. I pct.
4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989 sunt nelegale, fiind contrare prevederilor Legii nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi ale Legii nr.
10/2001" şi încalcă, totodată, prevederile artu44 din Constituţie, referitoare la
dreptul de proprietate privată. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 din
Legea nr. 262/2007, arată că „intervenţia autorităţii publice centrale prin
adoptarea unor norme de interpretare nu este doar neavenită, ci constituie şi o
depăşire evidentă a competenţelor legale, contravenind dispoziţiilor art. 52
din Constituţie", „Legea nr. 554/2004 fiind necohstituţională prin
restrângerea sferei actelor administrative ce pot fi supuse controlului de
legalitate la sfera actelor unilaterale cu caracter individual, în condiţiile
în care este firesc ca şi un act administrativ unilateral cu caracter normativ
să poată fi supus aceluiaşi control de legalitate". In consecinţă,
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile
art. I pct. 4 lit. c) alin.
(2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, criticate, nu aparţin categoriei
actelor normative formate din legi sau ordonanţe asupra cărora Curtea
Constituţională, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are
competenţa exercitării controlului de constituţionalitate; pe de altă parte,
critica de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 5 din Legea
nr. 262/2007 vizează, în realitate, modificarea sau completarea textului în
sensul dorit de autorul excepţiei, aspecte asupra cărora, însă, instanţa de
contencios constituţional nu se poate pronunţa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 532/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5 din Legea nr.
262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ
nr. 554/2004".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Aurel Budugan şi Maria Budugan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
excepţii de nelegalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia formulează, în principal, argumente pentru
susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor „art. 1 pct. 4 lit. c) alin. (2)
din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989".
Cât priveşte dispoziţiile art. 5 din Legea nr.
262/2007, autorii excepţiei susţin că „Legea nr. 554/2004 este
neconstituţională prin restrângerea sferei actelor administrative ce pot fi
supuse controlului de legalitate la sfera actelor unilaterale cu caracter
individual, în condiţiile în care este firesc ca şi un act administrativ
unilateral cu caracter normativ să poată fi supus aceluiaşi control de
legalitate."
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
„dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 262/2007 sunt valide sub aspectul
constituţionalităţii", acestea fiind norme legale de modificare egale în
grad cu norma modificată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. I pct. 5
din Legea nr. 262/2007 sunt constituţionale, acestea fiind în acord cu normele
art. 52 şi ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală. Apreciază că
dispoziţiile art. 44 din Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de
sesizare, „prevederile art. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Curtea constată că, prin aceeaşi
încheiere, instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a
Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 4
lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, astfel că aceste prevederi nu pot constitui obiectul prezentei excepţii, de vreme ce încheierea instanţei de judecată
reprezintă, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare
al Curţii cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate. Totodată,
Curtea constată că, în realitate, prezenta excepţie de neconstituţionalitate
vizează dispoziţiile art. I pct.
5 din Legea nr. 262/2007, prin care au fost modificate prevederile art. 4 alin.
(1)-(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Având în vedere
că, potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,
dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data
intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea
reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 4
alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care
au următorul conţinut:
Art. 4 - Excepţia de nelegalitate: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter
individual, indiferent de data emiterii
acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie,
din oficiu sau la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa, constatând
că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează,
prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi
suspendă cauza. Incheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ
nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge
cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se
dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de
nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o
soluţioneze.
(2) Instanţa de contencios administrativ se
pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi
a emitentului. In cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act
administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi,
cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile
legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ
este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi
se judecă de urgenţă şi cu precădere."
In opinia autorului' excepţiei de
neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor
art. 52 din Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică de a se adresa instanţei de contencios
administrativ.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă, pentru cele ce se
vor arăta în continuare:
Dispoziţiile art. 52 din Legea fundamentală, invocate
de autorii excepţiei, consacră dreptul de acces liber la justiţie în materia
contenciosului administrativ, garantat prin dreptul persoanei vătămate într-un
drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un
act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a
obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim,
anularea'actului şi repararea pagubei.
Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile art. 4
alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
afectează dreptul părţii vătămate de o autoritate publică de a se adresa
justiţiei, deoarece în sfera actelor administrative supuse controlului de
legalitate pe calea excepţiei de nelegalitate nu intră şi actele administrative
unilaterale cu caracter normativ, acestea fiind, în opinia lor, sustrase
controlului judecătoresc. Or, faptul că excepţia de nelegalitate vizează,
potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar actele administrative
unilaterale cu caracter individual, nu are semnificaţia excluderii actelor
administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat
de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea
acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adică, în speţă, a
excepţiei de nelegalitate. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004
reglementează obiectul acţiunii judiciare în materia contenciosului
administrativ, acesta fiind raportat la „actul administrativ unilateral"
al unei autorităţi publice, fără nicio distincţie cu privire la caracterul
individual ori normativ al acestuia.
Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, transpunând prevederile art. 52
alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora condiţiile şi limitele exercitării
dreptului [persoanei vătămate de o autoritate publică] se stabilesc prin lege
organică, permit contestarea unui act administrativ cu caracter normativ pe
calea unei acţiuni directe, în cadrul căreia reclamantul solicită şi
beneficiază, în egală măsură ca şi partea care invocă excepţia de nelegalitate
în condiţiile art. 4 alin. (1), de exercitarea controlului de legalitate din
partea instanţei.
Totuşi, Curtea observă că, în ce priveşte determinarea
obiectului excepţiei de nelegalitate, există, sub aspectul redactării, o
necorelare între prevederile alin. (1) al art. 4, care se referă exclusiv la
„actul administrativ unilateral cu caracter individual" şi cele ale alin.
(2) al aceluiaşi articol, care vizează excepţia de nelegalitate a unui „act
administrativ unilateral", fără a distinge în privinţa invocării excepţiei
de nelegalitate între cel normativ şi cel individual; actul administrativ, aşa
cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cuprinde
atât „actul unilateral cu caracter individual" cât şi „actul unilateral cu
caracter normativ". Din acest punct de vedere, Curtea consideră că
necorelarea între cele două alineate ale art. 4 pune în discuţie, pe de o
parte, o problemă de interpretare şi aplicare a legii, iar, pe de altă parte, o
problemă de reglementare, ambele aspecte ieşind însă din sfera de competenţă a
Curţii Constituţionale.
In consecinţă, Curtea nu poate reţine critica de
neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 4 alin. (1), (2) şi (3)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravin prevederilor art.
52 din Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea dreptului sau interesului
său legitim.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Aurel Budugan
şi Maria Budugan în Dosarul nr. 532/33/2008 al Curţii de Apel Cluj -Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Vida
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi