DECIZIE Nr.
330 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 19 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rio
Bucovina" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.735/2/2008 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ
şi fiscal.
La apelul nominal răspunde avocatul autorului
excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
In acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii în această
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.735/2/2008, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Rio Bucovina" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autoarea acesteia susţine că
dispoziţiile criticate sunt „lacunare şi dau dreptul organului fiscal
să ia măsuri abuzive faţă de contribuabilul căruia îi
atrage răspunderea solidară", contravenind dispoziţiilor
art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, autoarea excepţiei
consideră că textul de lege criticat „discriminează în mod
evident pe cel chemat să răspundă solidar pentru că a
dobândit de la un debitor active, faţă de terţul care nu
plăteşte sumele datorate debitorului. (...) răspunderea
solidară trebuind stabilită în limita culpei celui ce dobândeşte
bunuri de la cel insolvabil". In continuare, arată că textul de
lege criticat contravine şi prevederilor art. 44 alin. (2) şi (8) si
art. 45 din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Astfel, alegerea făcută de legiuitor cu
privire la persoanele care trebuie să achite obligaţiile restante ale
debitorului este justificată de legătura strânsă dintre acestea
şi debitorul declarat insolvabil, legătură creată în urma
dobândirii în orice mod, cu rea-credinţă, de active de la debitor în
cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii sau a
provocării, în calitate de administratori, asociaţi şi
acţionari, a insolvabilităţii debitorului prin înstrăinarea
sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor
mobile şi imobile proprietatea acestuia. Diminuarea patrimoniului
persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societăţii
este, aşadar, consecinţa firească a săvârşirii unor
fapte culpabile, neputându-se reţine că prevederile criticate
încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul
excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,
3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea
îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
Textul criticat are următorul cuprins:
-Art. 27 alin. (1): „(1) Pentru obligaţiile de
plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile
prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani
anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu
rea-credinţă, dobândesc în orice mod active de la debitorii care
îşi provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociaţii, acţionarii
şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei
juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu
rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi
imobile proprietatea acesteia."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea
excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) şi (8)
referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 45
referitoare la libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, prin Decizia nr. 589 din 14 aprilie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai
2009, a statuat că dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 sunt constituţionale. In esenţă, instanţa de
contencios constituţional a reţinut că alegerea făcută
de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie să achite
obligaţiile restante ale debitorului este justificată de
legătura strânsă între acestea şi debitorul declarat insolvabil.
Aceasta deoarece au dobândit în orice mod, cu rea-credinţă, active de
la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarării
insolvabilităţii sau au provocat în calitate de administratori,
asociaţi şi acţionari insolvabilitatea debitorului prin
înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice
formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acestuia ori
dacă controlează, este controlată sau se află sub control
comun cu debitorul, în accepţiunea legii, caz în care patrimoniile
acestora din urmă sunt atât de strâns legate cu cel al debitorului, încât
de multe ori acestea chiar se identifică între ele.
Curtea a reţinut că aceste texte de lege
îşi găsesc aplicarea numai după data declarării
insolvabilităţii debitorului potrivit art. 176 din cod, dată
până la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum administratorul,
asociaţii sau acţionarii, pot face apărările pe care le
consideră necesare pentru a evita situaţia ca societatea să fie
declarată insolvabilă.
De asemenea, Curtea a reţinut că textele
criticate nu încalcă art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie, din
moment ce diminuarea patrimoniului persoanelor responsabile de starea de
insolvabilitate a societăţii este consecinţa firească a
săvârşirii unor fapte culpabile care au generat insolvabilitatea
societăţii.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor
art. 45 din Constituţie, prin Decizia nr. 1.099 din 8 septembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 2
octombrie 2009, Curtea a statuat că, prin dispoziţia legală
criticată, statul nu descurajează iniţiativa privată, din
contră, creează pârghii pentru deblocarea plăţii unor
debite datorate în circuitul economic. Statul încurajează concurenţa
loială şi respectarea dispoziţiilor legale în mecanismul complex
al economiei de piaţă, astfel că, acesta îndestulându-se în
condiţiile art. 27 din Codul de procedură fiscală, creşte
posibilitatea creditorilor persoanei juridice aflate în ipoteza Legii nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei de a se îndestula cu sume de bani
cât mai apropiate de valoarea celor pe care le datorează debitorul.
Soluţia pronunţată de Curtea
Constituţională, precum şi considerentele pe care aceasta s-a
întemeiat îşi menţin valabilitatea şi în această
cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Rio Bucovina" - S.R.L. în Dosarul nr.
3.735/2/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu