Decizia Nr.322 din 30.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 482 din 01 iulie 2015

Daniel Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Administraţiei Publice „Şumigul“ din oraşul Gătaia în Dosarul nr. 4.263/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.183D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând lipsa de legătură a textului de lege criticat cu soluţionarea cauzei. De asemenea se mai arată că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.654 din 1 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.263/30/2014, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Administraţiei Publice „Şumigul“ din oraşul Gătaia într-un dosar având ca obiect anularea unui act administrativ privind încetarea acordării unor drepturi băneşti.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţă că prin dispoziţiile legale criticate se ajunge la înlăturarea aplicării unor sporuri salariale acordate definitiv prin hotărâri judecătoreşti.6. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea observă faptul că instanţa de contencios constituţional nu a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, dar, având în vedere că în considerentele acesteia se menţionează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, şi se ataşează scriptul acesteia, Curtea apreciază că, în mod implicit, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională. Această interpretare se impune pentru a nu se ajunge la sancţionarea părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate prin refuzul Curţii de a controla norma legală criticată pentru motive care nu îi sunt imputabile.10. În situaţii similare, Curtea Constituţională a avut aceeaşi abordare. Astfel, în Decizia nr. 226 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 3 iunie 2014, paragraful 9, cu privire la modul în care instanţa judecătoreasă a ales să sesizeze instanţa constituţională, Curtea a observat că instanţa a procedat la „sesizarea Curţii Constituţionale“ prin considerentele deciziei civile, şi nu prin dispozitivul acesteia. Or, dispozitivul este partea cea mai importantă, esenţială, a unei hotărâri judecătoreşti, întrucât el este susceptibil a fi pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluţionate toate cererile părţilor, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. Întrucât excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul a solicitat instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, instanţa, exercitându-şi competenţa prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepţiei, în cadrul considerentelor hotărârii, şi să dispună sesizarea Curţii, prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri. Într-adevăr, în speţă, instanţa de judecată în mod eronat a sesizat Curtea Constituţională prin considerente şi nu prin dispozitivul deciziei civile. O atare eroare nu a fost considerată ca fiind opozabilă Curţii Constituţionale, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar fi răsfrânt asupra autorilor excepţiei de neconstituţionalitate în mod negativ. În consecinţă, Curtea s-a considerat legal sesizată (în acest sens, a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005).11. Curtea Constituţională apreciază că a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins: „(2) Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a recalcula salariul de bază şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 2 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control.“13. Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 octombrie 2014. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi faptul că dispoziţiile legale criticate au fost invocate în cursul soluţionării procesului având ca obiect recunoaştere drepturilor subiective pretinse de autorul excepţiei, Curtea urmează să le analizeze.14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (3) lit. t) privind reglementarea prin lege organică în celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) privind stabilirea numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că litigiul pe fond din dosarul analizat vizează contestarea Dispoziţiei nr. 31 din 1 aprilie 2014 a primarului oraşului Gătaia prin care s-a dispus încetarea acordării sporului de dispozitiv în cuantum de 25% funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul aparatului primarului oraşului Gătaia. Prin actul administrativ contestat s-a făcut aplicarea unei decizii din anul 2012 a Camerei de Conturi Timiş prin care au fost impuse unele măsuri de remediere a deficienţelor constatate, printre care şi încetarea acordării indemnizaţiei în cauză, precum şi recuperarea prejudiciului, pentru perioada anilor 2011-2012. Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, pentru adoptarea acestei decizii, Camera de Conturi Timiş a luat în considerare Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 37 din 14 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010, pronunţată în cadrul unui recurs în interesul legii, decizie posterioară unei sentinţe civile a Tribunalului Timiş din anul 2008 prin care aceste drepturi salariale au fost recunoscute luând în considerare legislaţia existentă la acea dată. În condiţiile în care efectele deciziei pronunţate în cadrul recursului soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se produc doar pentru viitor, ele neputând afecta hotărâri judecătoreşti definitive, autorul excepţiei a contestat decizia primarului de eliminare în fapt a sporului de dispozitiv.16. Curtea reţine că primarul oraşului Gătaia a luat măsurile necesare de conformare cu decizia Camerei de Conturi Timiş prin Dispoziţia nr. 31 din 1 aprilie 2014, măsuri contestate apoi în faţa Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. De altfel, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, care cuprinde soluţia legislativă introdusă în această formă prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de către conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar dacă această faptă a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda.17. Curtea observă, aşadar, că excepţia a fost invocată întrun proces început înainte de intrarea în vigoarea a Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014. Aceste norme au caracterul unor norme procedurale care s-ar fi aplicat în cauză dacă ordonatorul principal de credite n-ar fi procedat la recalcularea salariilor prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către organul Curţii de Conturi.18. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea apreciază că ipoteza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice vizează acele situaţii în care aceste măsuri prevăzute de reglementările legale criticate nu fuseseră deja luate de ordonatorii principali de credite. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu sunt, de fapt, aplicabile în cauza de faţă, neavând legătură cu soluţionarea ei, fapt ce conduce, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale care prevede că aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“, la respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Administraţiei Publice „Şumigul“ din oraşul Gătaia în Dosarul nr. 4.263/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.PREŞEDINTE,DANIEL MARIUS MORARMagistrat-asistent,Fabian Niculae