DECIZIE Nr.
321 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 402 din 9 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată
de Ye Zheng Bin în Dosarul nr. 4.414/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei,
constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă
cuvântul autorului excepţiei, care, prin interpret autorizat, solicită
admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
ca neîntemeiată a excepţiei de neconstitu-ţionalitate. In acest sens, invocă
bogata jurisprudenţă în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 4.414/RF/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi
regimul refugiaţilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Ye Zheng Bin într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea
recursului declarat împotriva sentinţei prin care Judecătoria Sectorului 5
Bucureşti a respins plângerea formulată împotriva hotărârii Oficiului Naţional
pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), interpretate
prin raportare la dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
precum şi la jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel,
consideră că prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 se
caracterizează prin lipsă de precizie şi claritate. Susţine că prin aceasta se
limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei stabilite de art. 22 alin. (2)
din Constituţie doar la riscul de tortură şi tratamente inumane şi degradante
pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, opinie politică şi apartenenţă la un
grup social. De asemenea, susţine că lipsa de claritate a dispoziţiilor de lege
criticate „permite interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul
pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante", astfel cum au fost
definite în jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, citând, în acest
sens, Hotărârea din 25 martie 1992, pronunţată în Cauza B. împotriva
Franţei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In argumentarea acestei
opinii, invocă jurisprudenţă Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, fiind conforme atât
dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi celor ale art. 3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, al căror cuprins este următorul:
- Art. 5 pct. 2: „Protecţia
umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive
serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să
sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale,ambele referitoare la interzicerea
torturii şi tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai format, în numeroase rânduri, obiect
al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin
raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza
de faţă. Astfel, de exemplu prin Decizia nr. 264 din 14 martie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, Curtea a respins excepţia ca
neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Ye Zheng Bin
în Dosarul nr. 4.414/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu