DECIZIE Nr.
320 din 5 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1 si 3 din Codul de
procedura civila si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2006 pentru
modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 416 din 18 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată în
Dosarul nr. 3.515/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2006 pentru modificarea
Legii tinerilor nr. 350/2006, excepţie ridicată de Fundaţia Naţională pentru
Tineret (F.N.T.) în acelaşi dosar.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2006, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 52 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, solicită
admiterea acesteia şi constatarea ca fiind neconstituţionale aceste prevederi,
în măsura în care ascultarea părţilor cu privire la admisibilitatea cererii de
intervenţie are loc fără comunicarea cererii de intervenţie. Chiar dacă în
jurisprudenţa sa anterioară Curtea s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii acestor prevederi, motivele de neconstituţionalitate
invocate în cazul de faţă nu au mai fost analizate de Curte. Aceste prevederi
de lege încalcă garanţiile prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces
echitabil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 28 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.515/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 52 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă şi a prevederilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 105/2006 pentru modificarea Legii tinerilor nr.
350/2006, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată şi de
Fundaţia Naţională pentru Tineret (F.N.T.).
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale,
întrucât prin aplicarea acestora se ajunge la exproprierea unor imobile ale
Fundaţiei Naţionale pentru Tineret şi se împiedică asigurarea condiţiilor
pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică,
culturală şi sportivă a ţării, lăsând practic fundaţia fără sediu şi tineretul
fără organizare la nivel central.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2006 este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 52
alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2006 pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.016 din 21
decembrie 2006, aprobată prin Legea nr. 67/2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 237 din 27 martie 2008.
Aceste prevederi au următoarea redactare:
- Art. 52 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă: „După
ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra
încuviinţării în principiu a intervenţiei.
[...]
După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune
comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie,
va soroci termenul în care aceasta va trebui depusă.";
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2006 are
următorul cuprins:
„Art. I. - Legea
tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 648 din 27 iulie 2006, cu modificările ulterioare, se modifică după cum
urmează: 1. Alineatul (2) al articolului 14 va avea următorul cuprins: «(2)
Patrimoniul Fundaţiei Naţionale pentru Tineret este constituit din fonduri
băneşti, prevăzute în anexă, şi alte active care au aparţinut structurilor
centrale ale fostei Uniuni a Tineretului Comunist, precum şi din imobile,
fonduri materiale şi financiare dobândite în timpul funcţionării sale.»
2. Titlul anexei va avea următorul cuprins:
«Fondurile băneşti care fac obiectul prevederilor
art. 14 alin. (2) din lege»
3. Punctul 1 din anexă se abrogă.
Art. II. - Prezenta
ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea şi ocrotirea
proprietăţii private, art. 49 alin. (5) privind protecţia copiilor şi a tinerilor
şi art. 136 referitor la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 52 din
Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 560 din 7 iunie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 14
august 2007, şi Decizia nr. 615 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007, statuând în sensul
constituţionalităţii acestor prevederi.
Curtea a decis că asupra admisibilităţii în principiu a
intervenţiei se pronunţă instanţa de judecată, după ascultarea părţilor şi a
celui ce intervine, fiind astfel asigurate garanţiile accesului liber la
justiţie, şi că reclamantul beneficiază de suficiente garanţii procesuale
menite să concretizeze dreptul acestuia la un proces echitabil.
Art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege", precum şi art. 129, care prevede că „împotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului
prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a
condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Aşa fiind, dispoziţiile criticate
reprezintă expresia aplicării acestor dispoziţii constituţionale.
In ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2006, Curtea constată că şi aceasta a mai fost supusă controlului de
constituţionalitate într-o cauză în care criticile de neconstituţionalitate
vizau, printre altele, şi încălcarea art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 49
alin. (5) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.
Astfel, prin Decizia nr. 272 din 11 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 25 aprilie
2008, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut
următoarele: «Aşa cum rezultă din motivarea ordonanţei de urgenţă criticate,
imobilul în litigiu este proprietate publică, or, potrivit art. 136 alin. (4)
din Constituţie, „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. In
condiţiile legii organice ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele
pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică".
De altfel, problema stabilirii titularului dreptului de
proprietate asupra imobilului, a valabilităţii titlului cu care acest imobil a
intrat în patrimoniul acestei fundaţii reprezintă o chestiune de fapt care este
de competenţa instanţei de judecată."»
Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, neexistând temeiuri pentru modificarea
jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 52 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată din oficiu de instanţa de judecată în Dosarul nr. 3.515/299/2008 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2006 pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006,
excepţie ridicată de Fundaţia Naţională pentru Tineret (F.N.T) în acelaşi
dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu