Decizia Nr.318 din 03.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Iulian Lăzăr în Dosarul nr. 658/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ, care formează obiectul Dosarului nr. 2.154D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.912D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de Marius Martin în Dosarul nr. 640/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.912D/2010 la Dosarul nr. 2.154D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 7 mai 2010 şi 6 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 658/99/2010 şi, respectiv, nr. 640/99/2010, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Iulian Lăzăr şi, respectiv, Marius Martin în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în anularea unor acte administrative.În motivarea excepţiei, se susţine, în esenţă, că măsura punerii la dispoziţia unităţii a poliţistului înlătură prezumţia de nevinovăţie, „fiind fundamentată, de cele mai multe ori, doar pe adresa organului de urmărire penală prin care instituţia este înştiinţată cu privire la trimiterea în judecată a acestuia“. Prezumţia de nevinovăţie este nesocotită şi prin lipsa vreunei distincţii între infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul sau cele care nu sunt incluse în această categorie ori între infracţiunile săvârşite din culpă sau cu intenţie. Se mai critică şi caracterul lacunar al textelor ce formează obiect al excepţiei, întrucât niciunul dintre acestea nu defineşte măsura de punere la dispoziţia unităţii. Sarcinile şi atribuţiile pot fi stabilite pe această perioadă de şeful unităţii în mod discreţionar, în aşa fel încât măsura poate fi lipsită de eficienţă sau poate duce la săvârşirea unui abuz grav. Se mai arată că, în urma luării măsurii de punere la dispoziţia unităţii, poliţistului îi sunt micşorate în mod semnificativ drepturile salariale.Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În opinia sa, punerea la dispoziţie a poliţistului nu poate fi considerată ca fiind contrară prezumţiei de nevinovăţie, fiind o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice şi desfăşurarea în bune condiţii a instrucţiei penale, în vederea apărării interesului general, a protejării imaginii unei instituţii de bază care este poliţia. Totodată, consideră că stabilirea de către legiuitor a acestei măsuri se circumscrie prevederilor art. 53 din Constituţie, dat fiind statutul poliţistului, protejarea interesului general şi a prestigiului profesiei. În plus, măsura este proporţională şi cu scopul urmărit, poliţistului nefiindu-i încălcat dreptul la muncă şi asigurându-i-se retribuirea la nivelul de bază corespunzător gradului profesional pe care îl deţine şi potrivit sarcinilor stabilite de către şeful unităţii de poliţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care au următorul cuprins:– Art. 65 alin. (1), (2) şi (4): „(1) În cazul în care împotriva poliţistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menţinerea sa în activitate se hotărăşte după soluţionarea definitivă a cauzei, cu excepţia situaţiei în care a comis şi alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obişnuită.
(2) Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie. (...)
(4) Poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii de poliţie şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege.“În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie, art. 41 alin. (1) potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, invocă şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care instituie prezumţia de nevinovăţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în principal, autorii acesteia susţin că măsura punerii la dispoziţia unităţii a poliţistului faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune nesocoteşte dispoziţiile din Constituţie şi din alte documente internaţionale care consacră prezumţia de nevinovăţie. Asupra unei critici similare, aplicabile mutatis mutandis la cauza de faţă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 187 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, referitoare la punerea la dispoziţie a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimişi în judecata instanţelor militare, dar care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune. Curtea a statuat că punerea la dispoziţie nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăţia, ci constituie o măsură preventivă, justificată de necesitatea împiedicării săvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuţiilor ce revin funcţiei respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcţie. Pentru identitate de raţiune, aceeaşi concluzie este valabilă şi în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a poliţiştilor. Totodată, Curtea observă că, în alin. (4) al art. 65 din Legea nr. 360/2002, este precizat şi conţinutul măsurii punerii la dispoziţie. Interpretarea dată acestuia de autorii excepţiei în sensul că sarcinile şi atribuţiile pot fi stabilite pe această perioadă de şeful unităţii în mod discreţionar şi abuziv nu poate fi, însă, analizată de Curte, întrucât depinde de modalitatea practică de individualizare a acesteia la fiecare caz concret, nereprezentând o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii. De asemenea, un raţionament simetric cu cel cuprins în decizia menţionată se impune şi în ceea ce priveşte reducerea indemnizaţiilor. Prin luarea măsurii punerii la dispoziţie nu se poate susţine că se îngrădeşte dreptul la muncă şi, la fel ca în cazul cadrelor militare, art. 65 din Legea nr. 360/2002 prevede în mod expres, la alin. (6), că „în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie (...)“. În ce priveşte prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea observă că autorii excepţiei nu motivează pretinsa încălcare a acestora, iar invocarea art. 53 din Legea fundamentală nu poate fi reţinută de vreme ce nu a fost constatată restrângerea vreunui drept constituţional. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Iulian Lăzăr şi Marius Martin în dosarele nr. 658/99/2010 şi, respectiv, nr. 640/99/2010 ale Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu