Decizia Nr.316 din 10.05.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi art. 11 alin. (1) lit. e) pct. iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Valeria Moldoplast - S.R.L. din Târgu Mureş, în Dosarul nr. 7.237/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 213 D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la cele reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 506 din 27 aprilie 2010 şi nr. 363 din 22 martie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 8 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.237/320/2015, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. d) şi art. 11 alin. (1) lit. e) pct. iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015, pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost invocată de Societatea Valeria Moldoplast - S.R.L. din Târgu Mureş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată în esenţă, că un agent economic poate avea în casa de marcat, la un moment al zilei, sume mai mici, mai mari sau egale cu valorile ce rezultă din operaţiunile de vânzare sau prestare servicii din ziua respectivă. Aceste diferenţe, atunci când sumele sunt nesemnificative, pot să provină din folosirea în scopuri personale, pentru perioade foarte scurte, chiar ore (în minus), din bacşişuri (în plus), din greşeli de calcul, în plus sau în minus, sau chiar din fraude ale gestionarilor. Atunci când diferenţele de sume în gestiunea zilnică provin din acte sau fapte de natură evazionistă, ele constituie fie contravenţii, fie infracţiuni, în funcţie de gradul de pericol social. În cazul în care constituie contravenţii, sunt incidente, de exemplu, prevederile art. 10 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Însă, atât contravenţia, cât şi infracţiunea trebuie probate, sancţiunea neputând fi aplicată pe baza unei simple prezumţii, spre exemplu, aceea că prezenţa în casa de marcat a unei sume mai mari decât cea care rezultă din operaţiunile înregistrate echivalează cu nefolosirea casei de marcat. Atunci când există neregularităţi în gestiune, sub formă de sume în plus sau în minus, dar acestea nu sunt contravenţii sau infracţiuni, în sensul de diminuare intenţionată şi semnificativă a bazei impozabile, intervenţia statului, prin organul de control operativ, reprezintă o încălcare a proprietăţii private. Aceasta constă în diminuarea patrimoniului agentului economic supus sancţiunilor, ca urmare a aplicării amenzii contravenţionale şi a confiscării sumelor de bani în plus faţă de cele înregistrate, precum şi în suspendarea activităţii. Se arată că într-o economie de piaţă, în care agenţii economici controlaţi au capital privat, organele de control ale statului nu au de ce să se intereseze asupra modului în care se realizează gestiunea.7. Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că aplicarea unei sancţiuni pecuniare, rezultate ca urmare a încălcării prevederilor legale, cu toate că determină diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu aduce atingere dreptului de proprietate privată.8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 245 din 17 februarie 2011.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile scrise depuse de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. d) şi art. 11 alin. (1) lit. e) pct. iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 31 august 2017.Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 10 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] d) nerespectarea de către utilizatori a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h);";– Art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: „(1) Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează:[...] e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) şi d): [...] (iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului." 13. Art. 4 alin. (12) lit. h), la care face trimitere art. 10 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, prevede că: „Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscal sunt obligaţi: [...] h) să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum şi pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înţelege suprafaţa destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii/prelucrării/ depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii;". 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1), referitor la economia României şi art. 136 alin. (5), referitor la inviolabilitatea proprietăţii private. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare, prin Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 8 iunie 2017. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravenţională a persoanei juridice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, paragraful 22). 16. Totodată, Curtea a reţinut că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, ci reprezintă opţiunea legitimă a legiuitorului, ce are ca scop impunerea unei discipline fiscale necesare într-o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă (Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, paragraful 23). 17. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 136 alin. (5) din Constituţie, Curtea a observat că legiuitorul a reglementat inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii organice, ceea ce are semnificaţia instituirii unor limite în exercitarea dreptului de proprietate. Reglementarea unor contravenţii şi a sancţiunilor aplicabile acestora are drept consecinţă diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată obiectiv şi raţional de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 16, Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, paragraful 24). 18. Curtea a reţinut, de asemenea, că instanţa de judecată are posibilitatea şi, totodată, obligaţia ca, administrând întregul material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârşită cu vinovăţie, şi să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârşită cu vinovăţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2012, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, paragraful 18 şi Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, paragraful 25). 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Valeria Moldoplast - S.R.L. din Târgu Mureş, în Dosarul nr. 7.237/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş, şi constată că dispoziţiile art. 10 lit. d) şi art. 11 alin. (1) lit. e) pct. iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE PROF. UNIV. DR. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu