Decizia Nr.314 din 11.05.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 715 alin. (1) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alin Iacob în Dosarul nr. 12.646/245/2017 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.487D/2018.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Invest Capital LTD din Malta, doamna avocat Amalia Dinu din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă că partea Invest Capital LTD a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că termenul de 15 zile criticat nu este de natură a aduce atingere accesului liber la justiţie. Există în legislaţie remedii juridice adecvate care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. De asemenea, se invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 141 din 23 martie 2004. Se mai arată că în cauză nu sunt formulate veritabile critici de neconstituţionalitate, fiind reliefate aspecte care ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti.5. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la critici similare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.646/245/2017, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 715 alin. (1) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Alin Iacob într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de întoarcere a unei executări silite.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că instituirea unui termen legal pentru exercitarea contestaţiei la executare respectă exigenţele constituţionale, însă condiţionarea datei de la care începe să curgă acest termen de o împrejurare extrinsecă titularului dreptului la acţiune (debitorul contestator), precum data efectuării primei reţineri din veniturile periodice (venituri salariale în cazul de faţă), este, după opinia sa, în contradicţie cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Astfel, există situaţii în care efectuarea primei reţineri din veniturile periodice nu echivalează cu momentul la care debitorul ia cunoştinţă despre existenţa popririi sau a executării silite, caz în care termenul de exercitare a contestaţiei curge, fără ca titularul dreptului la acţiune să o poată exercita.8. Aşadar, în fapt, termenul de depunere a contestaţiei la executare expiră anterior momentului când debitorul ia cunoştinţă despre existenţa dosarului de executare. În consecinţă, dispoziţiile legale criticate nu oferă suficiente garanţii ca un debitor de bună credinţă să poată lua cunoştinţă în toate, cazurile despre existenţa dosarului de executare silită.9. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând faptul că instituirea unor termene pentru exercitarea unui drept reprezintă o modalitate de a preveni exercitarea sa abuzivă şi nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia. Prin urmare, instituirea unui termen pentru formularea contestaţiei la executare, termen cu durată prestabilită şi al cărui moment de începere este precis determinat, nu poate fi considerată o îngrădire a accesului liber la justiţie.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 715 alin. (1) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut normativ: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: [...] 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;".14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind dreptul de acces liber la justiţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că prevederile art. 715 alin. (1) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă prevăd un termen de 15 zile în care poate fi formulată contestaţia la executare silită.16. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime iau fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procedurii în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit textului din Legea fundamentală menţionat, are deplina legitimare constituţională de a stabili procedura de judecată (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, sau Decizia nr. 582 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 8 iunie 2010).17. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi cea a Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 24 martie 2010, Decizia nr. 619 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 30 decembrie 2014, paragraful 18, sau Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 23), s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57) şi că el poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi; important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z. şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93).18. Faţă de criticile formulate în cauza de faţă, Curtea constată că stabilirea unui termen de 15 zile pentru formularea contestaţiei care curge cel mai târziu de la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit nu contravine dreptului la un proces echitabil ori accesului liber la justiţie. Esenţial este că părţile au posibilitatea reală şi efectivă de a lua cunoştinţă de actele de executare, astfel că nu se poate pretinde că este încălcat dreptul la un proces echitabil. În cazul de faţă debitorul are posibilitatea să ia cunoştinţă de aceste acte prin simplul fapt că nu va încasa salariul integral la data prevăzută în contractul de muncă. Curtea reţine, aşadar, că termenul de decădere instituit de legiuitor are în vedere asigurarea securităţii raporturilor juridice.19. De altfel, prin Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, paragraful 47, instanţa de contencios constituţional a reţinut că art. 715 din Codul de procedură civilă cuprinde o normă de procedură, ca atare intră în sfera de competenţă a legiuitorului, conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alin Iacob în Dosarul nr. 12.646/245/2017 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 715 alin. (1) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2021.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANU