DECIZIE Nr. 3
din 8 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) si ale art. 27 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 203 din 31 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Teodor Alexandru Mihali şi Maria Magdalena Mihali'în Dosarul nr. 6.859/83/2006
al Judecătoriei Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.859/83/2006, Judecătoria
Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Teodor Alexandru Mihali şi Maria Magdalena
Mihali.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 contravin art. 16, 21 şi 53 din
Legea fundamentală, deoarece foştii chiriaşi care au devenit proprietari în
temeiul Legii nr. 112/1995 au la îndemână numai mijloacele procedurale
reglementate de dreptul comun, pe când foştii proprietari care solicită
restituirea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 au la îndemână atât
mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, cât şi cele prevăzute de
Legea nr. 10/2001. In continuare autorii excepţiei susţin că această
discriminare priveşte şi competenţa materială a instanţei. Astfel, cererile
persoanelor îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 urmează a fi soluţionate de
secţia civilă a tribunalului, pe când cererile foştilor chiriaşi vor fi
soluţionate în primă instanţă de judecătorie. Şi, în fine, această discriminare
priveşte şi gradele de jurisdicţie, deoarece cererea formulată potrivit
prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 va beneficia de cele 3
grade de jurisdicţie existente în dreptul românesc, în timp ce cererea
formulată potrivit dreptului comun va beneficia doar de două grade de
jurisdicţie.
In ceea ce priveşte art. 27 alin. (1) se susţine că
acesta contravine art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie şi art. 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, datorită impreciziei şi ambiguităţii, precum şi „al
insecurităţii circuitului civil al imobilelor", atâta vreme cât în
aplicarea acestor prevederi persoana juridică notificată care deţine numai în
parte bunurile imobile solicitate are posibilitatea restituirii imobilului
pentru partea deţinută. Astfel, foştii chiriaşi care au devenit proprietari în
baza Legii nr. 112/1995 devin coproprietari asupra unei parcele de teren
împreună cu fostul proprietar care şi-a dobândit bunul revendicat în cotă-parte
în baza Legii nr. 10/2001.
Judecătoria Satu Mare consideră
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) ca
neîntemeiată, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26
alin. (3) ca fiind inadmisibilă, deoarece prevederile de lege criticate nu au
legătură cu cauza dedusă judecăţii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 26
alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu
următorul conţinut:
-Art. 26 alin. (3): „Decizia
sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de
restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită
la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul
unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea
notificării, în termen de 30 de zile de la
comunicare.";
- Art. 27 alin. (1): „Dispoziţiile
art. 25 sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată
deţine numai în parte bunurile imobile solicitate. In această situaţie persoana
juridică deţinătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru
partea din imobil pe care o deţine."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată
şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi. Sunt invocate ca fiind încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi
ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că
aceasta, de fapt, vizează compararea acestor prevederi cu prevederi din Legea
nr. 112/1995, în sensul că foştii chiriaşi care au devenit proprietari în
temeiul Legii nr. 112/1995 au la îndemână numai mijloacele procedurale
reglementate de dreptul comun, pe când foştii proprietari care solicită
restituirea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 au la îndemână atât
mijloacele procedurale reglementate de dreptul comun, cât şi cele prevăzute de
Legea nr. 10/2001.
Sub acest aspect critica de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de
exemplu, în Decizia nr. 592 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 3 noiembrie
2006, exercitarea controlului de constituţionalitate
vizează conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile
constituţionale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispoziţiile unor
legi.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Curtea observă că autorii excepţiei
sunt nemulţumiţi de faptul că foştii chiriaşi care au devenit proprietari în
baza Legii nr. 112/1995 devin coproprietari asupra unei parcele de teren împreună
cu fostul proprietar care şi-a dobândit bunul revendicat în cotă-parte în baza
Legii nr. 10/2001.
Curtea Constituţională a decis în jurisprudenţa sa că
Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin
care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea
ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără
titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989. Soluţia de restituire a acestor imobile este
rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază dreptul pe care acesta îl are
în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecută cu
privire la dreptul de proprietate privată.
Prevederile de lege criticate fac parte dintr-o
reglementare mai amplă a unei proceduri administrative
prealabile, prevăzută de Legea nr. 10/2001, ce este obligatorie pentru
obţinerea reparaţiilor în natură sau prin echivalent, indiferent dacă
deţinătorul notificat are un drept de proprietate neafectat de modalităţi sau
deţine numai în parte imobilul respectiv. Prin reglementarea criticată nu se
aduce atingere dreptului de proprietate al coproprietarilor, aceasta fiind în
deplină concordanţă cu art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite prin lege.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Teodor Alexandru Mihali
şi Maria Magdalena Mihali în Dosarul nr. 6.859/83/2006 al Judecătoriei Satu
Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu