DECIZIE   Nr. 29 din 28 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 131 din 28 februarie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "ROMSIT" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 3.336/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin delegat Monica Iancu, constatandu-se lipsa partii Industrial Development Corporation of Zimbabwe Limited, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Partea prezenta depune note scrise prin care se solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerand ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate ca fiind incalcate, iar cu privire la continutul notelor scrise depuse in sedinta, apreciaza ca prin acestea se anticipeaza eventuale interpretari ale instantei de judecata asupra dispozitiilor art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992, ceea ce nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 3.336/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "ROMSIT" - S.A. din Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect cererea formulata de Industrial Development Corporation of Zimbabwe Limited de recunoastere, cu efecte depline pe teritoriul Romaniei, a Deciziei finale din 15 februarie 1999 a Camerei Internationale de Arbitraj de la Paris, cerere intemeiata pe aceste dispozitii din lege.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine ca dispozitiile art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992, cuprinse in cap. XII sectiunea a IV-a, intitulata "Efectele hotararilor straine", incalca, in ordinea invocarii lor, art. 16, 54, art. 20 coroborat cu art. 11 si art. 49 coroborat cu art. 24 din Constitutie, precum si art. 6 pct. 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In ceea ce priveste incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 si 54, se arata ca, din ansamblul reglementarii criticate, ar rezulta ca "hotararile judecatoresti pronuntate in strainatate, inclusiv cele arbitrale beneficiaza de un regim mai favorabil decat cel al hotararilor nationale, creand un regim discriminatoriu in detrimentul acestora din urma", intrucat in interpretarea instantelor de judecata romane, "in cazul hotararilor straine, dreptul de a cere executarea silita nu se naste la momentul in care acestea raman definitive si devin executorii conform legii statului unde au fost pronuntate, ci la momentul in care hotararile respective au fost recunoscute pe teritoriul Romaniei printr-o hotarare definitiva si irevocabila pronuntata de instanta romana sesizata cu cererea de recunoastere". Potrivit acestei interpretari, "cel interesat poate cere executarea silita a unei hotarari straine intr-un termen foarte indelungat, sau chiar sine die", pe cand punerea in executare a unei hotarari romane este supusa termenului de prescriptie de trei ani, care curge de la dobandirea caracterului definitiv si executoriu. Admiterea unei asemenea interpretari genereaza ingradirea dreptului la aparare si "o discriminare in favoarea unui national care poate sa se apere in fata unei hotarari romane prin invocarea cu succes a exceptiei prescriptiei extinctive", incalcandu-se art. 24 si 49 din Constitutie. In sfarsit, in opinia autorului exceptiei, procedura prevazuta de art. 167 - 177 din legea criticata lasa nereglementata problema termenului de prescriptie aplicabil cererilor privind recunoasterea si incuviintarea executarii silite a hotararilor straine pe teritoriul Romaniei, astfel ca nu se asigura un termen rezonabil in solutionarea cauzelor, ceea ce este contrar art. 11 si 20 din Constitutie coroborate cu art. 6 pct. 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. In acest sens, se arata ca, fata de prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, dispozitiile Legii nr. 105/1992 "par a crea un regim discriminatoriu", intrucat "lasa posibilitatea creditoarei - subiect de drept strain in majoritatea situatiilor - de a proceda la executarea silita a debitoarei - subiect de drept roman - ad infinitum", incalcandu-se astfel art. 16, 11 si 20 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992 este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente: criticile formulate privesc aspecte referitoare la aplicarea legii, ceea ce nu intra in competenta Curtii Constitutionale; pe de o parte, principiul egalitatii in fata legii ii priveste pe cetatenii romani, iar pe de alta parte, acesta nu se opune existentei unor regimuri juridice diferite pentru situatii diferite; dreptul la aparare, in sens larg, cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale oferite persoanei pentru valorificarea pretentiilor sale sau pentru a dovedi netemeinicia pretentiilor adversarului, iar prescriptia extinctiva este o institutie de drept material care excede sferei drepturilor si regulilor procedurale.
    Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate nu incalca nici dispozitiile constitutionale invocate, nici art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece pe teritoriul Romaniei, pentru a putea executa silit o hotarare straina, trebuie indeplinite, cumulativ, conditiile referitoare la recunoasterea valabilitatii hotararii straine si incuviintarea executarii silite a acesteia, precum si existenta caracterului executoriu al hotararii, potrivit legii instantei care a pronuntat-o.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, potrivit carora:
    - Art. 167: "Hotararile referitoare la alte procese decat cele aratate in art. 166 pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
    a) hotararea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata;
    b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa judece procesul;
    c) exista reciprocitate in ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea.
    Daca hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, trebuie sa constate, de asemenea, ca i-a fost inmanata in timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond, cat si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii.
    Caracterul nedefinitiv al hotararii straine, decurgand din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces in fata instantei straine, poate fi invocat numai de catre acea persoana.";
    - Art. 168: "Recunoasterea hotararii straine poate fi refuzata in unul dintre urmatoarele cazuri:
    1. hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate;
    2. hotararea incalca ordinea publica de drept international privat roman; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispozitiilor art. 151 privitoare la competenta exclusiva a jurisdictiei romane;
    3. procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine.
    Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotararea straina a aplicat o alta lege decat cea determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.";
    - Art. 169: "Sub rezerva verificarii conditiilor prevazute de art. 167 si 168, instanta romana nu poate proceda la examinarea in fond a hotararii straine si nici la modificarea ei.";
    - Art. 170: "Cererea de recunoastere se rezolva pe cale principala de tribunalul judetean in circumscriptia caruia isi are domiciliul sau sediul cel care a refuzat recunoasterea hotararii straine.
    Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvata pe cale incidenta, de catre instanta sesizata cu un proces avand un alt obiect, in cadrul caruia se ridica exceptia puterii lucrului judecat, intemeiata pe hotararea straina.";
    - Art. 171: "Cererea de recunoastere a hotararii straine se intocmeste potrivit cerintelor prevazute de legea procedurala romana si va fi insotita de urmatoarele acte:
    a) copia hotararii straine;
    b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
    c) copia dovezii de inmanare a citatiei si actului de sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre partea impotriva careia s-a dat hotararea;
    d) orice alt act, de natura sa probeze, in completare, ca hotararea straina indeplineste celelalte conditii prevazute de art. 167.
    Actele prevazute in alin. 1 vor fi insotite de traduceri autorizate si vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozitiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere in cazul in care partile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.";
    - Art. 172: "Cererea de recunoastere a hotararii straine se solutioneaza pe cale principala prin hotarare, iar pe cale incidenta prin incheiere interlocutorie, in ambele cazuri dupa citarea partilor.
    Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor daca, din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii.";
    - Art. 173: "Hotararile straine, care nu sunt aduse la indeplinire de bunavoie de catre cei obligati a le executa, pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei, pe baza incuviintarii date, la cererea persoanei interesate, de catre tribunalul judetean in circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea.
    Hotararile straine prin care s-au luat masuri asiguratorii si cele date cu executarea provizorie nu pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei.";
    - Art. 174: "Executarea hotararii straine se incuviinteaza cu respectarea conditiilor prevazute de art. 167, cat si a celor ce urmeaza:
    a) hotararea este executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o;
    b) dreptul de a cere executarea silita nu este prescris potrivit legii romane.
    Dispozitiile art. 168 si 169 sunt aplicabile in mod corespunzator si cererii de incuviintare a executarii.";
    - Art. 175: "Cererea de incuviintare a executarii, intocmita in conditiile prevazute de art. 171, va fi insotita si de dovada caracterului executor al hotararii straine, eliberata de instanta care a pronuntat-o.";
    - Art. 176: "Cererea de incuviintare a executarii se solutioneaza prin hotarare, dupa citarea partilor.
    In cazul in care hotararea straina contine solutii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, incuviintarea poate fi acordata separat.";
    - Art. 177: "Pe baza hotararii definitive de incuviintare a executarii se emite titlul executoriu, in conditiile legii romane, mentionandu-se in titlu si hotararea de incuviintare."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege contravin, in ordinea invocarii lor, art. 16, 54, art. 20 coroborat cu art. 11 si art. 49 coroborat cu art. 24 din Constitutie, care prevad:
    - Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara.";
    - Art. 54: "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea art. 6 pct. 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit careia: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    Art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992, cuprinse in cap. XII sectiunea a IV-a, intitulata "Efectele hotararilor straine", reglementeaza recunoasterea si incuviintarea executarii silite a hotararilor definitive straine pe teritoriul Romaniei. In esenta, autorul exceptiei sustine ca interpretarea acestor dispozitii, in sensul ca cel interesat poate cere executarea silita a unei hotarari definitive straine oricand sau intr-un termen de prescriptie mai mare decat cel aplicabil hotararilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele romane, contravine prevederilor constitutionale ale art. 16, 54, 20, 49 si 24, precum si ale art. 6 pct. 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In legatura cu aceste sustineri, Curtea observa ca, intr-adevar, executarea pe teritoriul Romaniei a hotararilor judecatoresti definitive pronuntate de instantele straine este supusa unor reguli distincte fata de cele privitoare la executarea hotararilor pronuntate de instantele de judecata autohtone, deoarece acestea nu sunt opozabile instantelor romanesti decat ca elemente de fapt, ce urmeaza sa fie avute in vedere intr-o hotarare judecatoreasca pronuntata in Romania. Astfel fiind, hotararile judecatoresti straine pot produce efecte juridice in Romania numai ca urmare a recunoasterii si incuviintarii executarii lor, in conditiile stabilite de textele de lege criticate, iar instituirea acestei proceduri este consecinta aplicarii principiului suveranitatii nationale. In aceasta lumina, Curtea nu poate retine incalcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, care consacra principiul egalitatii in drepturi pentru cetatenii romani si care nu se opune reglementarii in mod diferit a unor situatii diferite.
    Cu referire la invocarea incalcarii prevederilor constitutionale ale art. 24 privind "Dreptul la aparare", ale art. 49 cu privire la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati" si ale art. 54 privind "Exercitarea drepturilor si a obligatiilor", Curtea constata ca aceste dispozitii nu sunt incidente in cauza si, in consecinta, critica urmeaza sa fie inlaturata.
    De asemenea, Curtea nu poate retine nici sustinerea potrivit careia procedura prevazuta de art. 167 - 177 din legea criticata lasa nereglementata problema termenului de prescriptie aplicabil cererilor privind recunoasterea si incuviintarea executarii silite a hotararilor straine pe teritoriul Romaniei, neasigurandu-se astfel un termen rezonabil in solutionarea cauzelor, ceea ce este contrar art. 11 si 20 din Constitutie coroborate cu art. 6 pct. 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Pe teritoriul Romaniei, executarea hotararilor straine care nu sunt aduse la indeplinire de bunavoie de catre cei obligati a le executa se incuviinteaza, astfel cum prevede art. 174 alin. 1 lit. b) din lege, daca "dreptul de a cere executarea silita nu este prescris potrivit legii romane". Pe de alta parte, prevederile art. 6 pct. 1 din conventie, care garanteaza dreptul persoanei de a-i fi examinata cauza intr-un termen rezonabil, vizeaza celeritatea solutionarii procesului, iar nu necesitatea stabilirii pentru toate procedurile procesuale a unor termene pentru exercitarea lor.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 167 - 177 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "ROMSIT" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 3.336/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 ianuarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu