DECIZIE Nr.
288 din 3 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 480, art. 481 din Codul civil si art.
6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al
acesteia
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 233 din 8 aprilie 2009
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480, art. 481 din Codul civil şi art.
6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia, excepţie ridicată de Iustin Chiriac şi Iolanda Geta Chiriacîn Dosarul
nr. 33.765/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 33.765/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 480, art. 481 din Codul civil şi art. 6 din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Excepţia
a fost invocată într-o cauză având ca obiect o acţiune în revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că schimbarea, în timp, pe calea
diferitelor reglementări, a sensului noţiunii de titlu al statului asupra
bunurilor preluate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ar duce la
încălcarea principiului neretroactivităţii legii ca urmare a aplicării art. 6
din Legea nr. 213/1998. Consideră că prevederile art. 480 şi 481 din Codul
civil şi art. 6 din Legea nr. 213/1998 încalcă dispoziţiile constituţionale ale
art. 15 alin. (2) „în măsura în care obligă instanţele judecătoreşti competente
în stabilirea titlului statului asupra bunurilor preluate de acesta în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 să aplice, în acest scop, cumulativ şi
uniform criteriile prevăzute de alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998,
indiferent de modalitatea concretă de preluare, inclusiv atunci când preluarea
s-a făcut în temeiul legii". Susţin că aceste argumente sunt valabile, în
mod corespunzător, „şi în ceea ce priveşte stabilirea valabilităţii titlului
fostului proprietar de la care bunul a fost preluat". Arată că în
jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale nu a fost reţinut faptul că „preluarea abuzivă în
baza unei legi, cu respectarea acesteia, nu reprezintă un titlu valabil".
Totodată, susţin că motivele de neconstituţionalitate invocate privesc „anumite
sensuri" ale textelor de lege criticate, iar nu o problemă de interpretare
şi aplicare a legii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Totodată, consideră că în susţinerea excepţiei autorii nu s-au raportat la
conţinutul concret al normei legale, ci la modul cum aceasta ar putea fi
interpretată şi aplicată de instanţă. De asemenea, face referire la Decizia
Curţii Constituţionale nr. 356/2008 în care s-a statuat că prevederile art. 6
din Legea nr. 213/1998 se aplică de către instanţe după intrarea în vigoare a
legii şi nu produc efecte pentru perioada anterioară.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind contrare
dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, de vreme ce acestea
dispun pentru viitor şi nu produc efecte pentru perioada anterioară şi,
totodată, se aplică tuturor proprietarilor, fără discriminări, fiind astfel respectat
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Face referire la deciziile nr.
537/2008, nr. 136/1998 şi nr. 356/2008, prin care Curtea Constituţională a
constatat că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 480, art. 481 din Codul civil şi art. 6 din Legea
nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 448 din 24 noiembrie 1998, având următorul
conţinut:
- Art. 480 din Codul civil: „Proprietatea
este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod
exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";
- Art. 481 din Codul civil: „Nimeni
nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate
publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.";
-Art. 6 din Legea nr. 213/1998: „(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada
6 martie 1945- 22
decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu
valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care
România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
(2) Bunurile preluate de stat fără titlu valabil,
inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de
foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi
speciale de reparaţie.
(3) Instanţele judecătoreşti sunt competente să
stabilească valabilitatea titlului."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice şi ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea
legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 480 din Codul civil Curtea Constituţională s-a pronunţat prin
mai multe decizii, precum Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 937 din 18
octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi
Decizia nr. 323 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 257 din 1 aprilie
2008, statuând că aceste prevederi sunt constituţionale. Curtea a reţinut că
dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii,
precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din
exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real - usus,
fructus şi abusus -, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului
care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a
dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în
deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza
a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege şi, de asemenea, se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza
normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
De asemenea, Curtea nu poate primi critica de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 480 din Codul civil prin raportare la dispoziţiile
constituţionale ale art. 15 alin. (2), textul de lege criticat nereglementând
vreo dispoziţie cu caracter retroactiv.
II. Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea reţine că
acestea, reglementând regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel,
constituţional în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentală, nu contravin
principiilor constituţionale ale neretroactivităţii legii şi egalităţii în
drepturi a cetăţenilor, de vreme ce, pe de o parte, textul de lege criticat nu
conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, iar, pe de altă parte,
se aplică tuturor subiectelor de drept vizate de norma legală, fără privilegii
şi fără discriminări.
III. In ceea ce priveşte prevederile art. 6 din Legea
nr. 213/1998, Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, prin deciziile nr. 356 din 20 martie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, şi nr. 117 din 16 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 22 martie 2006, constatându-se constituţionalitatea
acestora.
Astfel, Curtea a constatat că prevederile criticate nu
contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră
principiul neretroactivităţii legilor, întrucât acestea se aplică de către
instanţe după intrarea în vigoare a legii şi nu produc efecte pentru perioada anterioară.
Dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 fixează criteriile pe baza
cărora instanţele trebuie să stabilească valabilitatea
titlului prin care bunurile au fost trecute în proprietatea statului.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Totodată, Curtea constată că prevederile de lege
criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, întrucât se
aplică tuturor subiectelor de drept vizate de norma legală, fără privilegii şi
fără discriminări.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 480, art. 481 din Codul civil şi art. 6 din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie
ridicată de Iustin Chiriac şi Iolanda Geta Chiriac în Dosarul nr. 33.765/3/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu