DECIZIE Nr.
281 din 18 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si a dispozitiilor art.
148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 22 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale
art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Adriana Veturia Moldovan în Dosarul nr. 1.200/33/2009 al
Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autoarea
excepţiei a depus la dosarul cauzei note de şedinţă, prin
care arată că excepţia de neconstituţionalitate a
rămas fără obiect, având în vedere respingerea propunerii de
arestare preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând
că excepţia de neconstituţionalitate este de ordine
publică, astfel încât aceasta nu se află la dispoziţia
părţii care a ridicat-o, pune concluzii de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 24 iunie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.200/33/2009, Curtea de Apel Cluj -
Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95
alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Adriana Veturia Moldovan.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că „chiar dacă, la prima vedere, această
dispoziţie pare să constituie o garanţie a independenţei
magistraţilor, în realitate ea constituie o încălcare a principiului
constituţional al independenţei şi
imparţialităţii instanţei de judecată." Astfel,
„odată ce Consiliul Superior al Magistraturii se pronunţă în
sensul avizării favorabile a arestării unui magistrat, acest aviz
constituie un mijloc de presiune asupra judecătorului chemat să se
pronunţe asupra propunerii de arestare preventivă, în condiţiile
în care cariera sa depinde în mod exclusiv de Consiliul Superior al
Magistraturii." Or, „potrivit dispoziţiilor art. 124, art. 134
şi art. 21 din Constituţie, dreptul oricărei persoane la o
judecată în faţa unei instanţe independente şi
imparţiale este garantat la nivel constituţional", iar aceste
texte trebuie interpretate prin raportare la prevederile Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Potrivit acestei jurisprudenţe, „existenţa unor
indicii de lipsă de neutralitate, a unei aparenţe în acest sens, este
suficientă pentru a înlătura prezumţia de neutralitate a judecătorului".
In ceea ce priveşte art. 148 lit. f) din Codul de procedură
penală, se arată că este contrar dreptului la libertate şi
la siguranţă, deoarece „omite să stabilească anumite condiţii
obiective de determinare a situaţiilor în care se poate dispune arestarea
unor persoane, lăsând aceasta la arbitrariul judecătorului."
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală
şi de minori apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, precum
şi cele ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură
penală, având următorul cuprins:
- art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: „Judecătorii,
procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi
percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai
cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al
Magistraturii.";
- art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură
penală: „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi
luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143
şi există vreunul dintre următoarele cazuri: [...]
f) inculpatul a săvârşit o
infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe
viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există
probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret
pentru ordinea publică."
In susţinerea neconstituţionalităţii
acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la
justiţie, art. 23 - Libertatea individuală, art. 124 - Infăptuirea
justiţiei şi art. 134 alin. (4) referitoare la atribuţiile
Consiliului Superior al Magistraturii, cu raportare la art. 5 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea
individuală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată.
Astfel, contrar susţinerilor autorului
excepţiei, dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,
potrivit cărora judecătorii, procurorii şi
magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi
sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor
Consiliului Superior al Magistraturii, dau expresie unei atribuţii a
acestui organism, stabilite prin legea sa organică, „în realizarea
rolului său de garant al independenţei justiţiei", aşadar
sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi
art. 134 alin. (4) din Constituţie. Nu poate fi reţinută nici
încălcarea prevederilor art. 21 şi art. 124 din Legea
fundamentală, întrucât dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr.
303/2004 nu stabilesc nicio obligaţie pentru judecătorii
învestiţi cu soluţionarea cererilor la care textul legal face
referire, de natură să ştirbească în vreun fel
independenţa acestora, consfinţită prin dispoziţiile art.
124 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Judecătorii
sunt independenţi şi se supun numai legii".
Cât priveşte dispoziţiile art. 148 alin. 1
lit. f) din Codul de procedură penală, acestea sunt criticate pentru
faptul că sunt interpretabile, întrucât omit să stabilească
situaţiile în care poate dispune arestarea unor persoane, „lăsând
aceasta la arbitrariul judecătorului". Or, o asemenea împrejurare nu
constituie în sine o încălcare a dispoziţiilor constituţionale,
întrucât rolul instanţei judecătoreşti este tocmai acela de a
interpreta actul normativ şi de a-l aplica la speţa concretă. In
plus, criticile privind caracterul lacunar sau defectuos al redactării
prevederilor criticate nu intră în competenţa de soluţionare a
Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi
(6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 148 alin. 1 lit. f)
din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adriana
Veturia Moldovan în Dosarul nr. 1.200/33/2009 al Curţii de Apel Cluj -
Secţia penală şi de minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta