DECIZIE   Nr. 28 din  1 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 107 din  1 martie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nicusor Adrian Dumitrescu in Dosarul nr. 1.687/2000 al Judecatoriei Calafat, judetul Dolj.
    La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, precum si a celorlalte parti: Societatea Comerciala "Dalco Simpes" - S.R.L. Bucuresti, Societatea Comerciala "Zonc Com" - S.R.L. Bucuresti si Gheorghe Izdrita. Procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila. In acest sens se arata ca dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala nu mai pot face obiectul exceptiei, conform art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, deoarece prin decizii anterioare (Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, si Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997) Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 septembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.687/2000, Judecatoria Calafat a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nicusor Adrian Dumitrescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia, prin avocat, sustine ca dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 23 alin. (4) din Constitutie, referitoare la libertatea individuala, potrivit carora arestarea se poate face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile, fara a se face referire la fazele procesului. Se invoca in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 60 din 25 mai 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, si Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, prin care Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala in raport cu prevederile aceluiasi text constitutional. Autorul exceptiei subliniaza ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii.
    Judecatoria Calafat, judetul Dolj, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 din Codul de procedura penala, considera ca exceptia nu are legatura cu luarea masurii arestarii preventive de catre procuror, deoarece textul se refera la arestarea inculpatului in cursul judecatii, iar masura luata de instanta "nu are durata de 30 de zile, aceasta neavand ca suport art. 23 alin. (4) din Constitutie; prevederea constitutionala in sensul careia retinerea sau arestarea este permisa in cazurile si cu procedura prevazute de lege inseamna o trimitere la Codul de procedura penala. Instituirea unei proceduri distincte de cea referitoare la masura arestarii luata de procuror este de natura sa ofere instantei posibilitatea de a exercita nu numai un control judiciar preventiv, ci si un permanent autocontrol, pe tot parcursul judecarii procesului penal. Din moment ce instanta, potrivit legii, poate mai mult, pronuntand o hotarare de condamnare, cu executarea pedepsei intr-un loc de detinere, ea poate si mai putin, dispunand asupra arestarii inculpatului". In continuare Judecatoria Calafat argumenteaza: "Pentru ca instanta este singura autoritate careia i s-a recunoscut o atare competenta, aceasta explica de ce legiuitorul nu a mai considerat necesar ca mandatul de arestare emis in cursul judecatii sa fie limitat la 30 de zile. Deoarece instanta a fost sesizata inainte de expirarea mandatului de arestare emis de procuror, masura dureaza pana la judecarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea masurii. Aceasta interpretare sta la baza practicii instantelor judecatoresti de pe raza Curtii de Apel Craiova, care o data sesizate prin rechizitoriul procurorului, cu cauze in care exista inculpati arestati, nu mai prelungesc masura arestarii preventive."
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala este intemeiata, arestarea preventiva, indiferent daca s-a dispus in cursul urmarii penale sau al judecatii, fiind conforma cu art. 23 alin. (4) din Constitutie, daca nu depaseste 30 de zile. Orice prelungire a arestarii preventive nu se poate face decat pentru o durata care nu poate depasi 30 de zile. Se mai arata ca asupra exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii legale Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, precum si prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, constatandu-se ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale, intrucat sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, dispozitii care prevad: "Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei."
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii sunt contrare art. 23 alin. (4) din Constitutie, privitor la arestarea preventiva, text care are urmatoarea redactare: "Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului, arestatul se poate plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata."
    Curtea constata ca dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel Curtea, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, a constatat ca dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca durata arestarii, dispusa de instanta in cursul judecatii, poate depasi 30 de zile, fara sa fie necesara prelungirea in conditiile art. 23 alin. (4) din Constitutie. S-a retinut ca aceste dispozitii legale trebuie interpretate in corelatie cu prevederile textului constitutional mentionat, potrivit caruia durata arestarii este de cel mult 30 de zile.
    Printr-o decizie ulterioara, si anume prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala si a constatat ca prevederea potrivit careia "Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei" este neconstitutionala, urmand ca in legatura cu durata arestarii sa se faca aplicarea directa a art. 23 alin. (4) din Constitutie.
    In aceste conditii Curtea retine ca, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Nu pot face obiectul exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale". In consecinta, intrucat dispozitiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstitutionale prin deciziile anterioare mentionate, Curtea urmeaza ca in prezenta cauza sa respinga exceptia, ca fiind inadmisibila, in temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad ca, "Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o va respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala".
    Cu toate acestea, instanta de judecata a ignorat nu numai aceste dispozitii legale, dar si prevederile constitutionale cuprinse in art. 145 alin. (2) teza intai, conform carora "Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. [...]", precum si prevederile art. 23 alin. (4) din Constitutie, referitoare la libertatea individuala, si anume la arestarea preventiva, prevederi potrivit carora: "Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. [...] Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata." Independenta judecatorului prevazuta la art. 125 alin. (2) din Constitutie a fost gresit considerata ca o independenta fata de lege si fata de Constitutie, cu toate ca, potrivit art. 51, "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", iar in art. 123 din Legea fundamentala se prevede ca: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
    De asemenea, Constitutia prevede la art. 1 alin. (3) ca "Romania este un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate". Or, printre aceste valori garantate, libertatea individuala ocupa un loc fundamental.
    In sfarsit, Curtea retine ca motivarea opiniei instantei judecatoresti, in sensul ca "din moment ce instanta, potrivit legii, poate mai mult, pronuntand o hotarare de condamnare, cu executarea pedepsei intr-un loc de detinere, ea poate si mai putin, dispunand asupra arestarii inculpatului", nu are nici o legatura cu prevederile constitutionale mentionate, deoarece in cauza nu este pusa in discutie competenta instantei de a dispune arestarea sau prelungirea arestarii, ci numai durata pentru care se dispune aceasta arestare sau prelungire, durata care, potrivit art. 23 alin. (4) din Constitutie, este de cel mult 30 de zile.
    Pentru aceste considerente Curtea urmeaza sa respinga, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nicusor Adrian Dumitrescu in Dosarul nr. 1.687/2000 al Judecatoriei Calafat, judetul Dolj.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan