DECIZIE   Nr. 275 din 26 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 565 din  6 august 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Cristina Nicoara      - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Victoria Badragan (Cojocaru) in Dosarul nr. 6.278/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, asistat de avocat Gheorghe Nichita, precum si Societatea Comerciala "Construct S&E" - S.R.L. din Bucuresti, reprezentata de avocat Angela Grecu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse in notele scrise depuse la dosar.
    Reprezentantul Societatii Comerciale "Construct S&E" - S.R.L. din Bucuresti, apreciind ca dispozitiile art. 327 alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale invocate, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondata, invocand art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Probele nu au valoare mai dinainte stabilita [...]", precum si art. 6 alin. 2 din acelasi cod, care prevede ca, "In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare". Se apreciaza ca art. 24 din Constitutie nu este incalcat, intrucat inculpatul a avut posibilitatea audierii martorilor in timpul urmaririi penale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 6.278/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Victoria Badragan (Cojocaru), inculpata apelanta in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea exceptiei sustine ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare. De asemenea, sustine ca aceleasi dispozitii sunt contrare si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si celor ale art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ambele referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, care permit instantei sa ia in considerare, la pronuntarea hotararii, depozitia data de un martor in cursul urmaririi penale, autoarea exceptiei sustine ca acestea sunt neconstitutionale in masura in care declaratia martorului nu a fost luata in prezenta invinuitului, a inculpatului sau a avocatului acestora ori, in lipsa lor nejustificata, daca exista dovada ca au fost incunostintati de data si ora audierii. Textul criticat incalca dreptul la aparare consacrat in art. 24 din Constitutie, precum si dreptul la un proces echitabil, garantat prin art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    La randul lor, dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala sunt apreciate ca fiind neconstitutionale in masura in care permit instantei sa ia act de declaratia procurorului ca renunta la martorii pe care i-a propus si sa dispuna ca martorii sa nu mai fie ascultati. O asemenea renuntare - arata autoarea exceptiei - nu s-ar putea face fara consimtamantul inculpatului, intrucat, fiind vorba de martori ai acuzarii, acesta este in drept sa solicite, pentru a se apara, audierea lor.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin dreptului constitutional la aparare, prevazut in art. 24. In acest sens, arata ca aceste dispozitii se aplica in situatii obiective exceptionale, in care martorul audiat in faza de urmarire penala nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat in fata instantei de judecata. Ele nu contravin dreptului constitutional la aparare, intrucat inculpatul a avut posibilitatea de a se confrunta cu martorul in faza urmaririi penale. Potrivit art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, inclusiv la audierea martorilor. In situatia in care martorul nu a fost audiat in prezenta sa, aparatorul are dreptul de a solicita reaudierea acestuia, inclusiv cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. Daca inculpatul este nemultumit de dispozitia instantei in aplicarea art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, poate ataca hotararea prin caile de atac, asa cum s-a facut in cauza in care s-a ridicat exceptia, astfel ca nu se poate retine incalcarea dreptului la aparare si nici dreptul la un proces echitabil prevazut in art. 24 din Constitutie si, respectiv, in art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Nici dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor mentionate. Dispozitia instantei de judecata de a nu mai audia un martor, daca nu mai considera necesar, nu constituie o incalcare a dreptului la aparare al inculpatului si nu contravine normelor constitutionale, fiind un atribut al instantei de a aprecia asupra utilitatii, concludentei si pertinentei unei probe. Si in aceasta situatie inculpatul poate contesta masura luata de instanta, prin folosirea cailor de atac legale, astfel ca dreptul fundamental la aparare nu este incalcat.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 327 alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala sunt constitutionale, nefiind incalcate prevederile constitutionale si nici cele ale documentelor internationale invocate. Se arata ca dreptul la aparare al inculpatului, care se afla in imposibilitate de a pune intrebari martorului, nu este incalcat, deoarece, pe de o parte, inculpatul a avut posibilitatea de a face aceasta in cursul urmaririi penale, cand martorul a fost audiat cu respectarea dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, iar pe de alta parte, ar fi nejustificata neluarea in seama a declaratiilor martorilor luate in faza urmaririi penale, inculpatul nemultumit putand exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    In ceea ce priveste art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, care permite instantei de a renunta la audierea unor martori, se arata ca acesta nu incalca prevederile art. 11, 20 si 24 din Constitutie si nici pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece partile au garantat dreptul la aparare, prin posibilitatea de a propune probe si de a renunta la ele, prin aceasta asigurandu-se desfasurarea unui proces echitabil. Optiunea instantei de a renunta la audierea unui martor, daca aceasta este inutila, reprezinta un atribut al instantei de a aprecia pertinenta, concludenta si utilitatea probelor. Inculpatul insa are, si in aceasta situatie, dreptul de a folosi caile de atac prevazute de lege.
    Guvernul considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata in raport cu toate prevederile constitutionale si ale pactelor si conventiilor internationale invocate de autorul exceptiei. Se invoca, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 151/2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 30/2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedura penala, decizii prin care s-a statuat ca dispozitiile criticate sunt constitutionale. Guvernul mentioneaza totodata ca, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti. In acelasi sens sunt invocate si prevederile art. 128 din Constitutie, referitoare la caile de atac.
    In acelasi sens s-a pronuntat si Avocatul Poporului, care a invocat, de asemenea, Decizia Curtii Constitutionale nr. 151/2002. Referitor la dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, arata ca acestea nu contravin art. 24 din Constitutie, deoarece ele transpun in norme procedurale, pentru partile din procesul penal, principiul constitutional al dreptului la aparare. Renuntarea la martorii propusi, ca si propunerea de noi martori constituie un drept al partilor si al procurorului, de care acestia dispun dupa cum cred de cuviinta, cu obligatia ca renuntarea sa fie pusa in discutie si instanta sa fie de acord cu aceasta. La randul ei, instanta poate renunta la audierea unor martori, daca constata ca probele sunt complete si audierea lor ar fi inutila. Utilitatea probelor in cadrul cercetarii judecatoresti este apreciata de instanta, iar fata de masura renuntarii partea nemultumita poate folosi caile de atac. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 30/2001.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate, in raport cu prevederile art. 11 si ale art. 20 din Constitutie, in corelatie cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se arata ca dispozitiile legale criticate nu opresc partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza procesul echitabil.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 327 alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    - Art. 327 alin. 3: "Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei.";
    - Art. 329 alin. 1 si 2: "Procurorul si partile pot renunta la martorii pe care i-au propus.
    Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca martorii sa nu fie ascultati, daca audierea nu mai este necesara."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care declaratia martorului nu a fost luata in prezenta invinuitului sau inculpatului ori a avocatului acestora sau, in lipsa lor nejustificata, daca exista dovada ca au fost incunostintati de data si ora audierii. Cu privire la dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, autorul exceptiei arata ca acestea sunt neconstitutionale, deoarece renuntarea la martori nu s-ar putea face fara consimtamantul inculpatului, intrucat, fiind vorba de martori ai acuzarii, el este in drept sa solicite, pentru a se apara, audierea lor. Totodata se sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, precum si celor ale art. 20 din Constitutie, cu raportare la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si celor ale art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, referitoare la procedura de urmat in situatia in care ascultarea martorului nu este posibila, ca si cele ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, referitoare la posibilitatea renuntarii la martori, nu sunt contrare nici prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la aparare si nici celor din pacte si conventii internationale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. In situatia in care martorul nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat in instanta, punerea in discutie si valorificarea declaratiei date de acesta in cursul urmaririi penale, cu respectarea dispozitiilor legale, nu poate afecta dreptul la aparare al inculpatului, deoarece acesta a avut posibilitatea sa cunoasca aceasta declaratie in cursul urmaririi penale, iar daca se considera prejudiciat, poate folosi impotriva hotararii judecatoresti caile de atac prevazute de lege. Nu constituie o incalcare a acestui drept nici renuntarea la martori atunci cand audierea acestora nu mai este necesara, instanta de judecata fiind suverana in a aprecia asupra utilitatii, concludentei si pertinentei unei probe. Inculpatul are dreptul, si in acest caz, de a ataca, potrivit legii, hotararea instantei, atunci cand se considera prejudiciat. Legea prevede, asadar, toate garantiile procesuale pentru realizarea dreptului la aparare al inculpatului, iar dispozitiile legale criticate nu numai ca nu contravin, dar contribuie la realizarea acestui drept.
    Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate, exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. (3) si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Victoria Badragan (Cojocaru) in Dosarul nr. 6.278/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu