Decizia Nr.275 din 22.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 443 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Văcăreşteanu în Dosarul nr. 1.802/262/2011 al Judecătoriei Moreni şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.032 D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Prim-magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei un memoriu în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că acelaşi autor a mai ridicat o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi aceeaşi motivare, într-o altă cauză a aceleiaşi instanţe, soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 73 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 martie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 august 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.802/262/2011, Judecătoria Moreni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 443 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Văcăreşteanu într-o cauză având ca obiect contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece cheltuielile judiciare avansate de stat, nefiind creanţe fiscale, nu pot fi executate în condiţiile Codului de procedură fiscală. De asemenea, instanţele judecătoreşti stabilesc în sarcina părţilor, în procesul penal, plata cheltuielilor judiciare, fără a face în vreun fel proba avansării lor de către stat. Se invocă şi faptul că dispoziţiile art. 443 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor art. 446 din acelaşi Cod, întrucât statul este parte în procesul penal împreună cu celelalte părţi, iar cheltuielile judiciare cuvenite statului, deoarece au fost avansate de către acesta, trebuie executate tot după legea civilă ca să fie respectate dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie.Judecătoria Moreni opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 443 - Cheltuielile judiciare avansate de stat din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Dispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit art. 442 alin. 2.Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanţă, punerea în executare se face de procuror, aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 442 alin. 2.Executarea cheltuielilor judiciare se face de către organele care, potrivit legii, execută amenda penală.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra unor critici similare, ridicate de acelaşi autor într-un alt dosar al Judecătoriei Moreni, s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 martie 2012.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie, sens în care cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal trebuie suportate de partea vinovată de provocarea lor în limitele art. 189-193 din Codul de procedură penală.Aşa fiind, legiuitorul este suveran în alegerea modalităţii de executare a unei hotărâri judecătoreşti, sens în care, potrivit art. 425 din Codul de procedură penală, în măsura în care persoana condamnată nu depune la instanţa de executare în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii recipisa de plată integrală a amenzii/cheltuielilor judiciare, acesta va comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv referitoare la aplicarea sancţiunii pecuniare organelor competente în vederea executării lor potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii. Totodată, dacă cel condamnat se găseşte în imposibilitate de a achita integral plata în termenul de 3 luni, instanţa de executare, la cererea condamnatului, poate dispune eşalonarea plăţii pe cel mult 2 ani în rate lunare.Sumele aferente cheltuielilor judiciare avansate de stat reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat de către instanţele judecătoreşti şi care sunt suportate de părţi ori de stat în condiţiile Codului de procedură penală.Aceste sume se fac venit la bugetul de stat în condiţiile art. 25 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar destinaţia acestor cheltuieli judiciare le califică, în mod evident, ca fiind drepturi patrimoniale rezultate dintr-un raport de drept material fiscal. În aceste condiţii, cheltuielile judiciare reprezintă creanţe fiscale în sensul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură fiscală şi nu taxe judiciare de timbru.Prin urmare, în mod firesc textul legal criticat face aplicabile dispoziţiile Codului de procedură fiscală referitoare la executarea silită a acestor creanţe.“Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia, considerentele reţinute de Curte în decizia menţionată sunt valabile şi în cauza de faţă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 443 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Văcăreşteanu în Dosarul nr. 1.802/262/2011 al Judecătoriei Moreni.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta