Decizia Nr.274 din 22.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 43 şi art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Cristi Petre Terschak în Dosarul nr. 2.805/63/2011 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală, şi care formează obiectul Dosarului nr. 802 D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 803 D/2011 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Dan Raicea în Dosarul nr. 3.718/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 802D/2011 şi nr. 803D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 803D/2011 la Dosarul nr. 802D/2011, care a fost primul înregistrat.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 17 iunie 2011 şi, respectiv, 20 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2.805/63/2011 şi, respectiv, nr. 3.718/101/201, Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 43 şi art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Cristi Petre Terschak şi, respectiv, Doru Raicea, în cauze având ca obiect contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece procedura mai favorabilă consacrată de dispoziţiile noi ale art. 320¹ din Codul de procedură penală nu se aplică şi persoanelor condamnate prin hotărâri judecătoreşti definitive care se află în executarea unei pedepse. În opinia autorilor excepţiei, se creează astfel discriminări între persoane aflate în situaţii identice din punct de vedere juridic. Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVIII pct. 43 prin care s-au introdus în Codul de procedură penală dispoziţiile art. 320¹ referitor la Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi ale art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care la data sesizării Curţii Constituţionale aveau următorul conţinut:– Art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010: „Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]43. După articolul 320 se introduce un nou articol, art. 320¹, cu următorul cuprins: Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei Articolul 320¹ Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia. În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător. Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.»“; – Art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010: „(1) Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi. (3) În caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.“Ulterior, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală, aşa cum au fost introduse prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, au fost modificate prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, sens în care alin. 4 şi 8 ale art. 320¹ din Codul de procedură penală au următorul cuprins: Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.(...) Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 15, 16, 20, 21, 24, precum şi ale art. 9, 10, 11 alin. (1) şi (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 paragraful 3 lit. a, b şi c din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 1, 5, 6, 13, 14, 16 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind drepturile omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare invocate în dosare în care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive înainte de apariţia noilor prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă o excepţie asemănătoare ridicată în dosare având ca obiect contestaţie la executare, statuând că dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală referitoare la judecata în cadrul recunoaşterii vinovăţiei nu au legătură cu soluţionarea cauzelor în care a fost invocată, deoarece, aşa cum rezultă din denumirea sa marginală, textul are în vedere o judecată aparţinând, cu excepţia situaţiilor tranzitorii, numai fondului şi care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Din această perspectivă, Curtea a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect textul legal menţionat, ridicată în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare, deci a unor dosare în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă, este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.“ Tot astfel, prin Decizia nr. 198 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 23 aprilie 2012, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din alin. (1)-(3) ale art. XXIV din Legea nr. 202/2010, care reglementează cu privire la procedura de urmat în cazul hotărârilor pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi care rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea veche, la situaţiile tranzitorii referitoare la schimbarea competenţei instanţelor legal învestite pentru procesele în curs de judecată la data schimbării, ori la aplicarea dispoziţiilor noii legi referitoare la competenţă în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, întrucât, ca şi în prezenta cauză, excepţia a fost ridicată într-un dosar având ca obiect o contestaţie la executare, procedură care nu intră în sfera de incidenţă a dispoziţiilor legale criticate, neavând legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 43 şi art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Cristi Petre Terschak şi, respectiv, Dan Raicea în dosarele nr. 2.805/63/2011 şi, respectiv, nr. 3.718/101/2011 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta