DECIZIE Nr.
273 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) si alin. (4) din
Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 243 din 13 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Constantin Daniel
Cadariu în Dosarul nr. 4.582/86/2007 al Tribunalului Suceava - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul
Dosarului nr. 2.802D/2008al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
112D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
„art. I pct. 3 din Legea nr.
249/2006 prin care a fost modificat art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali prin introducerea unui nou caz de încetare a
mandatului de consilier local prevăzut la lit. h1)", excepţie ridicată de Viorel Stanciu, Dumitru Zlate,
Gheorghita Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crăciun şi Andrei Cornel în Dosarul
nr. 2.124/122/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei Dumitru
Zlate, Gheorghita Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crăciun şi Andrei Cornel,
lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea parţială de obiect a acestor
cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr.
112D/2009 la Dosarul nr. 2.802D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorilor prezenţi ai excepţiei. Aceştia formulează susţineri
asemănătoare prin care arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit.
hi) din Legea nr. 393/2004'privind Statutul aleşilor locali sunt
neconstituţionale, deoarece prevăd încetarea de drept, înainte de expirarea
duratei normale, a mandatului de consilier local, pe motivul că acesta nu mai
este membru al partidului politic pe a cărui listă a candidat iniţial, fără a
determina însă natura cauzei pentru care consilierul local a fost exclus din
respectivul partid. Prin urmare, se poate ajunge la situaţia în care, fără să
poarte vreo vină, consilierul local să-şi piardă mandatul, exercitarea efectivă
a acestuia depinzând, aşadar, de voinţa discreţionară a partidului politic pe a
cărui listă a fost ales.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că aspectele
de neconstituţionalitate invocate de autorii excepţiei au fost analizate de
Curtea Constituţională, aceasta pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei
de neconstituţionalitate.
In replică, părţile susţin că aceleaşi probleme de
neconstituţionalitate au fost sesizate şi prin cererea de reexaminare a Legii
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, formulată de Preşedintele României înainte de promulgarea acesteia. In
plus, mai adaugă că, pentru identitate de raţiune, tratamentul juridic
aplicabil aleşilor locali ar trebui să fie identic cu cel al „celorlalţi
aleşi".
Reprezentantul Ministerului Public completează
concluziile formulate anterior, menţionând că autorii excepţiei supun atenţiei
Curţii probleme ce vizează completarea textului de lege criticat. Această
atribuţie nu intră însă în sfera competenţei Curţii Constituţionale, excepţia
de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.582/86/2007, Tribunalul Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) şi alin. (4) din Legea nr.
393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Constantin Daniel Cadariu într-o cauză de contencios administrativ având ca
obiect anularea unui act administrativ prin care Consiliul Judeţean Suceava a
constatat încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a unui
mandat de consilier local.
Prin Incheierea din 18
decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.124/122/2008, Tribunalul Giurgiu
- Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. I
pct. 3 din Legea nr. 249/2006 prin care a fost modificat art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali prin introducerea unui nou caz de încetare a mandatului de
consilier local prevăzut la lit. h1)".
Excepţia a fost ridicată de Viorel Stanciu, Dumitru
Zlate, Gheorghita Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crăciun şi Andrei Cornel
într-o cauză având ca obiect o acţiune vizând refuzul Consiliului Local al
Comunei Iepureşti de a soluţiona o cerere de validare a unui mandat de
consilier local.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că
dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care
prevăd încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului
de consilier local sau judeţean, dacă acesta şi-a pierdut calitatea de membru
al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei
listă a fost ales, încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 29,
art. 30, art. 37, art. 40, art. 53, art. 69 alin. (2) şi ale art. 121 alin. (2)
din Constituţie. Principiul egalităţii este înfrânt prin aceea că legea creează
regimuri diferenţiate pentru consilier faţă de cel aplicabil primarului, deoarece ultimul pierde
mandatul de ales local doar dacă demisionează din partid, deci printr-un act de
voinţă unilateral, nu şi atunci când este exclus din partid, aşa cum se
întâmplă în cazul consilierului local sau judeţean. Or, atât primarul, cât şi
consilierul fac parte din categoria aleşilor locali, sunt aleşi în acelaşi mod,
statutul lor fiind reglementat în mod unitar. Acest aspect a fost sesizat şi
prin cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali, formulată de Preşedintele României în data de
21 martie 2006. Pierderea calităţii de membru al partidului politic pe listele
căruia a fost ales consilierul local sau judeţean, indiferent dacă acesta este
sau nu vinovat de săvârşirea unei anumite abateri, împiedică exercitarea
dreptului său de a fi ales şi de a-şi îndeplini mandatul, care, în opinia
autorilor excepţiei, are caracter reprezentativ, la fel ca şi mandatul
parlamentar. Poziţia de consilier local are la bază un mandat individual, fiind
rezultatul unor alegeri democratice, şi nu al nominalizării din partea unui
partid politic, fiind firesc ca, în exercitarea mandatului de consilier, acesta
să fie în serviciul colectivităţii, şi nu al partidului politic. Pierderea
mandatului pe motive ce ţin de viaţa internă şi disciplina unui partid politic
nu are nicio justificare sub aspectul condiţiilor de restrângere a exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, reglementate de art. 53 din Constituţie,
nu are „nicio finalitate democratică" şi nu reprezintă decât „un şantaj
politic" pentru ca, împotriva voinţei lor, aleşii locali să rămână membri
ai aceluiaşi partid politic. Aceasta este şi raţiunea art. 69 alin. (2) din
Constituţie, care prevede nulitatea mandatului imperativ, implicit în privinţa
aleşilor locali. De altfel, pentru motivul încălcării acestor norme
fundamentale, Legea nr. 249/2006 a primit, la momentul dezbaterii sale în
Parlament, avizul negativ al Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor. Se mai
susţine, de asemenea, că libertatea de opinie şi de acţiune, garantate de lege
în exercitarea mandatului alesului local, sunt îngrădite prin simpla ameninţare
din partea partidului politic cu pierderea calităţii de ales local, ceea ce
afectează însăşi funcţionarea ca autorităţi administrative autonome a
consiliilor.
In plus, în Dosarul nr. 2.802D/2008, autorul excepţiei
susţine că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h-") din Legea nr. 393/2004 au caracter retroactiv raportat la
momentul alegerilor din iunie 2004, deoarece „în momentul apariţiei acestor
modificări anumiţi aleşi locali schimbaseră deja partidul politic pe listele
căruia fuseseră aleşi". In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (4)
din aceeaşi lege, arată că acestea nu prevăd o cale de atac împotriva sentinţei
cu caracter definitiv şi irevocabil pronunţate în primă instanţă, ceea ce
contravine dreptului consacrat de art. 129 din Constituţie, referitor la
folosirea căilor de atac.
Tribunalul Suceava - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal nu îşi exprimă opinia cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr.
2.802D/2008, apreciind doar că aceasta este admisibilă sub aspectul
îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, pentru a
fi sesizată Curtea Constituţională.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 112D/2009, apreciază că
dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 nu încalcă prevederile constituţionale
invocate. Acestea au natura unei măsuri necesare într-o societate democratică,
menite să asigure stabilitatea în cadrul administraţiei publice locale şi care
să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului.
In plus, dispoziţiile art. 29, 30, 40 şi 53 din Constituţie nu au incidenţă în
cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt
constituţionale. In argumentarea punctului de vedere arată că în jurisprudenţa
sa, de exemplu deciziile nr. 1.167/2007, nr. 915/2007 şi nr. 779/2008, Curtea
Constituţională a statuat că dispoziţiile legale criticate au ca finalitate
prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la
altul, iar introducerea cazului de încetare de drept a mandatului de consilier,
reglementat de art. 9 alin. (2) lit. h1), este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8
alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la
definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Electoratul acordă
votul său unei persoane în considerarea programului politic al partidului din
rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană
urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau
judeţean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe lista
căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de
reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic
pentru care alegătorii au optat, astfel că nu se mai justifică menţinerea sa în
funcţia publică. Avocatul Poporului mai arată că dreptul de a fi ales,
reglementat de art. 37 din Constituţie şi invocat de autorii excepţiei, se
exercită în conformitate cu sistemul electoral ale cărui condiţii şi modalităţi
de funcţionare le stabileşte în exclusivitate legiuitorul. Precizează,
totodată, că mandatul reprezentativ caracterizează statutul senatorilor şi al
deputaţilor, în timp ce consilierii locali sau judeţeni sunt supuşi unor reguli
distincte. Textele de lege criticate nu aduc atingere nici principiului
funcţionării consiliilor locale şi a primarilor ca autorităţi administrative
autonome, consacrat de art. 121 alin. (2) din Constituţie, iar prevederile art.
29, 30 şi 40 din aceasta, invocate, nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin.' (2) lit. hi) şi alin. (4)
din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum au fost completate şi
modificate prin art. I pct. 3,
respectiv pct. 5 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 554
din 27 iunie 2006. Textele legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 9 alin. (2) lit. h1): „Calitatea de
consilier local sau de consilier judeţean
încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în
următoarele cazuri: (...)
h1)
pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei
minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales.";
- Art. 9 alin. (4): „In
cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c)-e) şi h1), hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier, la instanţa
de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa se
va pronunţa în termen de cel mult 30 de zile. In acest caz, procedura prealabilă
nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi
irevocabilă."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind
principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 29 - Libertatea conştiinţei, art. 30 - Libertatea
de exprimare, art. 37 - Dreptul de a fi ales, art. 40 - Dreptul
de asociere, art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art.
69 alin. (2) potrivit cărora „Orice mandat imperativ
este nul", art. 121 alin. (2) care
reglementează principiul funcţionării consiliilor locale şi a primarilor ca
autorităţi administrative autonome şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea Constituţională constată următoarele:
I. Dispoziţiile art. 9 alin.
(2) lit. hi) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care
prevăd un nou caz în care calitatea de consilier local sau de consilier
judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului,
constând în pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al
organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă consilierul a fost ales,
au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională. Prin deciziile nr. 915/2007, nr. 1.167/2007, nr. 134/2008, nr.
485/2008, nr. 677/2008, nr. 779/2008, nr. 1.118/2008, nr. 1.190/2008 şi nr.
68/2009, Curtea, respingând excepţiile, a răspuns unor critici de
neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză.
In jurisprudenţa sa în materie, Curtea
Constituţională a statuat cu valoare de principiu că reglementările privind
noul caz de încetare de drept a mandatului de consilier local sau de consilier
judeţean îşi au suportul în dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit
cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei
politice a cetăţenilor. Aceste dispoziţii de ordin constituţional au fost
dezvoltate în Legea partidelor politice nr. 14/2003 care, printre principalele
funcţii ale partidelor politice prevăzute la art. 2, menţionează şi pe acelea
referitoare la desemnarea de candidaţi în alegeri şi la constituirea unor
autorităţi publice, precum şi la stimularea participării cetăţenilor la
scrutinurile electorale, potrivit legii.
Textele criticate au ca finalitate prevenirea
migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid la altul, curmarea
traseismului politic la care se recurge în funcţie de oportunităţile pe care le
oferă un partid sau altul, asigurarea unei stabilităţi în cadrul administraţiei
publice locale, care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a
rezultat din voinţa electoratului.
Astfel, prin Decizia nr. 1.167
din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, instanţa de
contencios constituţional, examinând critici de neconstituţionalitate raportate
la încălcarea art. 37 privind dreptul de a fi ales şi a art. 53 referitor la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, din Legea
fundamentală, a statuat că introducerea, prin art. 9 alin. (2) lit. hi) din
Legea nr. 393/2004, a unui nou caz de încetare a mandatului de consilier local
este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit
cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei
politice a cetăţenilor. Electoratul acordă votul său candidaţilor înscrişi pe
liste ale partidelor, pentru a îndeplini funcţii publice la nivelul
administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din
rândurile căruia fac parte la momentul alegerii şi pe care urmează să îl promoveze pe perioada mandatului lor de
consilier local sau de consilier judeţean. De vreme ce alesul local nu mai este
membru al partidului pe listele căruia a fost ales înseamnă că nu mai
întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare
îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare,
nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică. Altfel spus, pierderea
calităţii de membru al partidului politic pe a cărui listă a candidat şi a fost
votat de corpul electoral are drept consecinţă şi pierderea calităţii de
consilier local sau de consilier judeţean. Din această perspectivă nu are,
aşadar, importanţă dacă pierderea calităţii de membru al partidului politic are
loc ca urmare a demisiei sau a excluderii.
Referitor la susţinerile autorilor excepţiei privind
aplicarea regulilor mandatului reprezentativ şi implicit a dispoziţiilor art.
69 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Orice
mandat imperativ este nul", şi aleşilor
locali, nu numai parlamentarilor, Curtea Constituţională a constatat, prin
Decizia nr. 779 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 588 din 5 august
2008, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin normei fundamentale
invocate, „mandatul reprezentativ caracterizând statutul senatorilor şi al
deputaţilor, consilierii locali sau judeţeni şi parlamentarii fiind supuşi unor
reguli distincte, specifice fiecăreia dintre aceste două categorii". Prin
aceeaşi decizie, Curtea a respins şi critica privind pretinsul caracter
retroactiv al textului de lege examinat, reţinând că acesta „se aplică pentru
viitor de la data edictării sale, fără să afecteze pentru trecut statutul
consilierului local sau judeţean".
Totodată, cu prilejul pronunţării deciziilor nr.
677/2008 şi nr. 1.118/2008, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 120 referitoare
la principiile de bază ale administraţiei publice locale, art. 121 alin. (2)
care consacră principiul funcţionării consiliilor locale şi a primarilor ca
autorităţi administrative autonome şi ale art. 122 alin. (2) din Constituţie,
invocate, privind consiliul judeţean, nu au incidenţă în cauză.
Prin Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, Curtea a analizat critici de
neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului nediscriminării,
în sensul inegalităţii de tratament juridic dintre consilierii locali şi
judeţeni, pe de o parte, şi primar, pe de altă parte, precum şi critici privind
restrângerea exerciţiului dreptului constituţional la asociere, a libertăţii de
exprimare şi a libertăţii conştiinţei persoanei care, având calitatea de
consilier local ales pe listele unui anumit partid politic, nu mai poate opta,
sub sancţiunea încetării de drept a mandatului, pentru un alt partid politic
care să îi reflecte mai bine opţiunile politice. Curtea, respingând excepţia, a
reţinut cu acel prilej că prevederile art. 9 alin. (2) lit. hi) din Legea nr.
393/2004 privind Statutul aleşilor locali „au ca finalitate prevenirea
migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul,
asigurarea unei stabilităţi în cadrul administraţiei publice locale, care să
exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa
electoratului", fără a contraveni astfel exigenţelor normelor
fundamentale. Cât priveşte pretinsa discriminare între consilierii locali sau
judeţeni, pe de o parte, şi primari, pe de altă parte, Curtea a arătat că
„distincţia pe care o face textul asupra modalităţii de încetare a mandatului
vizează două categorii diferite de aleşi locali, supuşi unui statut distinct
atât prin Legea nr. 393/2004, cât şi prin Legea administraţiei publice locale
nr. 215/2001".
Prin Decizia nr. 485 din 6 mai
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 9 iunie 2008, Curtea a
constatat că „încetarea calităţii de consilier local sau de consilier judeţean,
prin modalitatea prevăzută de textul de lege criticat, nu îngrădeşte libertatea
conştiinţei persoanei fizice care a deţinut o asemenea funcţie, libertate care
se concretizează prin posibilitatea exprimării propriilor idei şi concepţii
despre lumea înconjurătoare, a opiniilor şi a opţiunilor, inclusiv a celor
politice, fără niciun fel de constrângeri sau limitări. Libertatea conştiinţei
implică, inevitabil, şi libertatea de exprimare, care face posibilă
exteriorizarea, prin orice mijloace, a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor
religioase sau a creaţiilor spirituale de orice fel. In strânsă legătură cu
cele două libertăţi se află libertatea de asociere, care reprezintă forma de
manifestare colectivă a acestora. (...) Or, prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1)şi alin. (3) din Legea nr. 393/2004
nu conţin norme care să zădărnicească exercitarea vreuneia dintre libertăţile
fundamentale amintite".
Curtea constată că, faţă de natura criticilor de neconstituţionalitate
examinate cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul
aleşilor locali prin deciziile sale anterioare, în prezenta cauză nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei la
care s-a făcut referire, astfel că atât soluţia, cât şi considerentele ce au
stat la baza acesteia se impun a fi menţinute şi în această cauză.
In plus, faţă de cele reţinute în jurisprudenţa sa în
materie, Curtea observă că art. 37 din Legea fundamentală, invocat de autori în
motivarea excepţiei, recunoaşte la alin. (1) dreptul de a fi ales cetăţenilor
cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 16 alin. (3) -
adică au cetăţenia română şi domiciliul în ţară -, dacă nu le este interzisă
asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3). Alin. (2) al
aceluiaşi text stabileşte condiţiile de vârstă minimă pe care candidaţii la
alegerile prezidenţiale, parlamentare sau locale trebuie să le îndeplinească,
până în ziua alegerilor inclusiv. Or, dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 nu conţin
norme care să împiedice exercitarea dreptului de a fi ales, în condiţiile
stabilite de art. 37. Mai mult, nu se poate pretinde încălcarea acestui drept
ori restrângerea exerciţiului său, de vreme ce destinatarii textului de lege
criticat, respectiv consilierii locali sau judeţeni, au ajuns în această
funcţie tocmai prin exercitarea dreptului de a fi ales. Dacă, ulterior acestui
moment, consilierii locali sau judeţeni se află în situaţia de a nu putea
continua mandatul obţinut în urma alegerilor locale, din diferite motive
prevăzute de lege, printre care şi pierderea calităţii de membru al partidului
politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost
ales, aceasta nu echivalează cu îngrădirea sau restrângerea dreptului de a fi
ales. Drepturile electorale fundamentale sunt garantate de art. 36 şi art. 37
din Constituţie, însă condiţiile şi modalităţile de exercitare sunt
reglementate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, prin lege
organică, cu respectarea, desigur, a cadrului general stabilit de normele
fundamentale amintite. Astfel, exercitarea mandatului de consilier local ori judeţean
nu poate avea loc decât în condiţiile legilor care reglementează statutul
aleşilor locali - Legea nr. 393/2004 şi administraţia publică locală - Legea
nr. 215/2001.
Curtea reţine că textul de lege criticat ce face
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu conţine nicio dispoziţie referitoare la dreptul de a alege sau la
dreptul de a fi ales şi nici la exercitarea acestor drepturi.
Dispoziţiile art. 37 din
Constituţie trebuie coroborate cu cele ale art. 121 din Constituţie, care
prevăd că autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează
autonomia locală, sunt consiliile locale şi primarii care sunt aleşi în
condiţiile legii. Or, prin dispoziţiile criticate este reglementat un anume
aspect, situaţia acelui ales local a cărui calitate a încetat de drept, înainte
de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calităţii de
membru al partidului politic pe a cărui listă a fost ales.
In sfârşit, Curtea constată că, în condiţiile
actualului sistem electoral, reglementat de Legea nr. 35/2008 pentru alegerea
Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a
Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali, regimul alegerilor pentru autorităţile administraţiei
publice locale, şi anume a consiliului local şi a consiliului judeţean, este
diferit de cel al alegerilor parlamentare, în sensul că numai acesta din urmă
se caracterizează prin scrutin uninominal, în timp ce consiliile locale şi
consiliile judeţene se aleg pe baza scrutinului de listă.
In conformitate cu legislaţia
în vigoare, şi anume Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, partidelor politice le revine sarcina selectării, pregătirii şi
propulsării candidaţilor în vederea alegerilor, alcătuind liste de candidaţi,
în considerarea unor calităţi ale acestora, şi sprijinindu-i pe tot parcursul
campaniei electorale, precum şi ulterior, pe întreaga durată a exercitării
mandatului dobândit. Propunerile de candidaţi se fac în scris de către
partidele politice, iar listele de candidaţi trebuie să fie însoţite de declaraţiile
de acceptare a candidaturii, semnate şi datate de candidaţi. Cetăţenii,
prin votul lor, exprimă opţiuni între diversele programe politice ale
partidelor care participă la scrutinul electoral şi mai puţin cu privire la
candidaţi, în considerarea calităţilor şi a meritelor acestora, sau a unor
promisiuni pentru care nu au rezerve să le facă în perioada campaniilor
electorale. Aşadar, votul alegătorului exprimă opţiunea pentru programul
unui partid şi nu pentru un anumit candidat. Este moral ca interesele unei
persoane care a candidat şi a fost aleasă pe listele unui partid să se
identifice cu cele ale partidului pe a cărui listă a candidat, în caz contrar
având posibilitatea de a candida ca independent, în condiţiile legii.
Candidatul reprezintă exponentul partidului politic pe a cărui listă a fost
ales şi, implicit, a programului său electoral. In considerarea acestei idei,
art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr.
14/2003 prevede că „înscrierea unei persoane
într-un alt partid politic constituie de drept demisie din partidul al cărui
membru a fost anterior". Totodată, a
accepta ca un consilier local, care în timpul exercitării mandatului părăseşte
partidul pe a cărui listă a candidat şi a fost ales, să-şi păstreze pe mai
departe statutul de ales local înseamnă a schimba, a modifica configuraţia
politică a consiliului local, configuraţie stabilită tocmai ca urmare a votului
exprimat de cetăţeni.
Aşa fiind, susţinerile autorului excepţiei ce
constituie obiectul Dosarului nr. 2.802D/2008, potrivit cărora „persoanele sunt
cele pe care electoratul le alege, şi nu partidul în sine", datorită
„încrederii pe care acestea o inspiră cetăţenilor", nu pot fi primite, acestea fiind valabile doar
pentru candidaţii independenţi la funcţia de consilier local sau de consilier
judeţean.
II. Dispoziţiile art. 9 alin.
(4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, ce constituie, de
asemenea, obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate în Dosarul nr.
2.802D/2008, contravin, în opinia autorului excepţiei, prevederilor art. 129
din Constituţie referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece hotărârea
primei instanţe, prin care este soluţionată acţiunea în contencios
administrativ formulată de consilier împotriva hotărârilor pronunţate de
consiliu în cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea
duratei normale a acestuia, prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) si h1), este definitivă şi irevocabilă,
nefiind permis dreptul de a supune respectiva hotărâre controlului unei
instanţe superioare.
Curtea constată că dreptul reglementat de art. 129 din
Constituţie se exercită, potrivit aceleiaşi norme fundamentale invocate, în
condiţiile legii. Totodată,
competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute
numai prin lege, astfel cum stabileşte art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală. Curtea Constituţională a statuat cu titlu de principiu, în
Decizia Plenului nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 69 din 16 martie 1994,
că legiuitorul poate adopta reguli de procedură diferite, în considerarea unor
situaţii deosebite, având în vedere şi faptul că accesul liber la justiţie,
garantat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la
toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşa fiind, Curtea
constată că reglementarea unor reguli speciale de procedură în materie
electorală este justificată pentru a asigura stabilitatea în funcţionarea
autorităţilor administraţiei publice locale şi desfăşurarea activităţii lor
specifice într-un cadru de normalitate. Acestea sunt şi raţiunile pentru care,
de pildă, dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 instituie o
excepţie de la regula parcurgerii procedurii prealabile, specifică
contenciosului administrativ. Prin urmare, caracterul definitiv şi irevocabil
al hotărârii pronunţate, în primă instanţă, de instanţa de contencios
administrativ, prin care este soluţionată acţiunea formulată de consilier
împotriva hotărârilor consiliului privind cazurile de încetare de drept a
mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h1), nu este de natură să contravină
normelor art. 129 din Constituţie. De altfel, obligativitatea asigurării unui
dublu grad de jurisdicţie, astfel încât hotărârea primei instanţe să fie
examinată de către o jurisdicţie superioară, subzistă doar în materie penală,
potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, iar dreptul la un recurs efectiv,
exercitat în faţa unei instanţe naţionale, garantat de art. 13 din Convenţie
oricărei persoane, este asigurat, de vreme ce art. 9 alin. (4) din Legea nr.
393/2004 reglementează accesul consilierului la instanţa de contencios administrativ
pentru soluţionarea acţiunii îndreptate împotriva unui act al unei autorităţi
administrative prin care pretinde încălcarea unui drept sau interes legitim al
său.
III. In final, Curtea constată că în cauză nu se pune
problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate de către autorii
excepţiei, ci este vorba mai degrabă de o problemă strict de interpretare şi
aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de
către instanţa de judecată, situaţie în care data pierderii calităţii de membru
al partidului pe a cărui listă a fost ales are un rol esenţial, indiferent dacă
aceasta s-a produs prin demisie sau prin excludere. In raport cu cele
menţionate, interpretarea va fi făcută cu luarea în considerare, desigur, a
Deciziei Curţii Constituţionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15
februarie 2007, prin care au fost declarate ca
neconstituţionale dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. In decizia
menţionată, Curtea a constatat că, „în lipsa oricărei menţiuni cu privire la
momentul în care alesul local şi-a pierdut calitatea de membru al partidului
politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost
ales, legea este susceptibilă a fi aplicată retroactiv, respectiv asupra celor
care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006, şi-au pierdut această
calitate. (...) Aşadar, este neconstituţional, în sensul încălcării art. 15
alin. (2) din Legea fundamentală, ca printr-o normă legală să fie sancţionat un
comportament manifestat anterior intrării în vigoare a acelei norme".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, excepţie ridicată de Constantin Daniel Cadariu în Dosarul nr.
4.582/86/2007 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ
şi fiscal şi de Viorel Stanciu, Dumitru Zlate, Gheorghita Macavei, Costin
Ceauşu, Dumitru Crăciun şi Andrei Cornel în Dosarul nr. 2.124/122/2008 al
Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi