DECIZIE   Nr. 268 din 22 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 206 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 640 din 15 iulie 2004

    Ion Predescu          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Codrina Oana Potarniche in Dosarul nr. 15.829/2003 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, apreciind ca textele legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autoarea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 15.829/2003, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Codrina Oana Potarniche, inculpata in dosarul mentionat, pentru savarsirea infractiunii de calomnie, la plangerea prealabila a persoanei vatamate, Oana Roxana Taban.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea exceptiei arata ca dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat, ca urmare a plangerii prealabile a persoanei vatamate, se pune in miscare actiunea penala, persoana chemata in judecata devenind "inculpat" fara a se administra, in prealabil, probe care sa ateste vinovatia sa. In consecinta, aceste dispozitii creeaza pentru persoana vatamata o situatie privilegiata, in sensul ca drepturile procesuale ale acesteia sunt mult mai largi decat ale faptuitorului, citat ca inculpat in cauza, desi legea il prezuma "nevinovat" pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pronuntate de instanta de judecata. Punerea in miscare a actiunii penale "la simpla cerere" a persoanei vatamate ii confera acesteia posibilitatea exercitarii abuzive a dreptului sau procesual, sens in care sunt incalcate si dispozitiile art. 22 alin. (1) din Constitutie, deoarece prin formularea plangerii prealabile o persoana este expusa riscului de a suporta consecintele unei actiuni penale sicanatoare, fara a exista impotriva sa indicii sau probe de vinovatie. De asemenea, in sustinerea exceptiei s-a aratat ca dispozitiile art. 206 din Codul penal incalca prevederile art. 30 alin. (1) din Constitutie si ale art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la libertatea de exprimare si de opinie, fiind implicit contrare art. 20 alin. (1) din Legea fundamentala. In opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin si art. 23 alin. (8) din Constitutie [preluate de art. 23 alin. (11), dupa republicarea Constitutiei, cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor], conform caruia, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata". Persoana reclamata are ab initio calitatea de inculpat, iar pe de alta parte, art. 206 din Codul penal instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului, pe care acesta o poate rasturna numai proband un interes legitim. Totodata, sunt incalcate prevederile art. 20 din Constitutie, prin raportare la reglementarile internationale referitoare la prezumtia de nevinovatie, cuprinse in art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt in concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie, republicata, iar dispozitiile art. 206 din Codul penal nu incalca prevederile art. 20 alin. (1), art. 30 alin. (1) si ale art. 23 alin. (11) din Constitutie, republicata. In acest sens se arata ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza procedura punerii in miscare a actiunii penale numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plangere, norma procedurala criticata aplicandu-se fara discriminari sau privilegii tuturor persoanelor invinuite de savarsirea unei infractiuni pentru care o asemenea plangere este necesara. Nu se poate considera ca aceasta norma prevede ingradiri ale exercitarii drepturilor procesuale pentru inculpat sau privilegii pentru partea vatamata, simpla distinctie intre calitatea partilor in procesul penal neechivaland cu o incalcare a egalitatii in fata legii. Totodata, procedura reglementata de dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala nu poate fi considerata o incalcare a dreptului la viata, integritate fizica si psihica ale persoanei, garantat prin prevederile art. 22 alin. (1) din Constitutie, republicata, deoarece punerea in miscare a actiunii penale la plangerea prealabila a persoanei vatamate nu poate aduce atingere, in nici un caz, drepturilor constitutionale enumerate.
    In opinia instantei dispozitiile art. 206 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 30 alin. (1) din Constitutie, republicata, deoarece sanctiunea prevazuta de textul penal, aplicabila persoanelor care au savarsit fapte ce intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de calomnie, nu reprezinta o incalcare a dreptului la libertatea de opinie si de exprimare. Se mai arata ca textul constitutional indicat nu trebuie interpretat izolat, ci prin raportare la prevederile art. 30 alin. (6) si art. 57 din Constitutie, republicata, potrivit carora libertatea de exprimare nu poate prejudicia onoarea, demnitatea si dreptul la propria imagine ale persoanelor, cetatenii fiind obligati sa-si exercite drepturile si libertatile fundamentale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile celorlalti.
    Art. 206 din Codul penal nu contravine, in opinia instantei, nici prevederilor art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, deoarece, potrivit art. 12 din acest act international, nimeni nu poate face obiectul unor atingeri aduse onoarei si reputatiei sale, restrangere ce se regaseste si in art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se arata ca art. 206 din Codul penal nu contravine prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, republicata, referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece textul in discutie prevede doar fapta care poate constitui infractiunea de calomnie si sanctiunea aplicabila, fara insa sa instituie o prezumtie de vinovatie a persoanei careia ii este imputata. Formularea plangerii prealabile pentru calomnie nu inseamna ca persoana careia i se imputa fapta este considerata vinovata inaintea pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive. Ca si in cazul celorlalte infractiuni, vinovatia pentru calomnie se stabileste numai dupa administrarea de probe, iar persoanele judecate in urma unei plangeri prealabile beneficiaza fara exceptii de toate garantiile unui proces echitabil, inclusiv prezumtia de nevinovatie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul arata ca, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusa art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, referitoare la egalitatea in drepturi, aceasta este neintemeiata. Norma procedurala criticata consacra o exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal, inscris in art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala. Potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, competenta si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege. Se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat constant ca procedura plangerii prealabile nu este contrara principiilor constitutionale, ci exprima principii de politica penala democratice si umaniste in legatura cu solutionarea conflictului de drept penal. Aceasta procedura nu prevede discriminari sau privilegii pentru persoana vatamata.
    Se mai arata ca dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravin nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, republicata, referitoare la dreptul la viata si la integritatea fizica si psihica ale persoanei, deoarece nu contin dispozitii de natura sa aduca atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, ci reglementeaza doar procedura de punere in miscare a actiunii penale numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o asemenea plangere. Pe de alta parte, impotriva unei inculpari vadit nefondate si tendentioase inculpatul se poate plange pentru denuntare calomnioasa.
    Cu privire la art. 23 alin. (11) din Constitutie, republicata, in raport cu care a fost invocata atat neconstitutionalitatea art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, ca efect al dobandirii calitatii de inculpat de catre persoana indicata in plangere ca fiind autorul faptei, cat si neconstitutionalitatea art. 206 din Codul penal, intrucat ar institui o "prezumtie de vinovatie" in sarcina inculpatului, Guvernul arata ca sustinerile autoarei exceptiei nu pot fi retinute, deoarece calitatea procesuala de inculpat nu reprezinta o prejudecare a cauzei si nu rastoarna prezumtia de nevinovatie, iar persoana inculpata isi poate exercita dreptul la aparare si poate solicita administrarea oricaror probe legale pentru combaterea sustinerilor formulate in acuzare.
    Pe de alta parte, art. 206 din Codul penal nu instituie in sarcina inculpatului o prezumtie de vinovatie, ci stabileste numai faptele care pot constitui infractiunea de calomnie si pedepsele aplicabile. Persoanele judecate pentru calomnie beneficiaza de toate garantiile unui proces echitabil, inclusiv de prezumtia de nevinovatie.
    Stabilirea prin lege a unor restrangeri si sanctiuni privind exercitarea libertatii de exprimare nu este incompatibila cu caracterul inviolabil al acesteia, consacrat de art. 30 alin. (1) din Legea fundamentala, deoarece intr-o societate democratica exercitarea acestei libertati nu este absoluta, ci comporta o serie de indatoriri si responsabilitati si, ca urmare, restrangeri necesare pentru protectia reputatiei si a drepturilor altora. Una dintre aceste limitari este incriminarea calomniei, care, asa cum se vede din textul art. 206 din Codul penal, priveste fapte concrete, determinate cu privire la o persoana ori imputate acesteia. Pe de alta parte, in vederea apararii unui interes legitim, chiar individual, legea permite celui care dovedeste ca a avut un astfel de interes, in apararea caruia a facut afirmatia sau imputarea calomnioasa, sa faca proba veritatii acesteia, situatie in care fapta sa nu constituie infractiune.
    In concluzie, Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cauza este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, pe de o parte, dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, privitoare la punerea in miscare a actiunii penale in cazul procedurii plangerii prealabile, si, pe de alta parte, dispozitiile art. 206 din Codul penal, referitoare la infractiunea de calomnie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
    1. O prima critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, conform carora "Punerea in miscare a actiunii penale se poate face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere", contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari", si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie, republicata, care dispun ca "Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate". In opinia autoarei exceptiei, prin dispozitiile legale criticate, in baza carora la simpla plangere a persoanei vatamate se porneste procesul penal si are loc punerea in miscare a actiunii penale impotriva presupusului faptuitor, acesta este pus in conditii de inferioritate fata de persoana vatamata. Se considera totodata ca inculpatul este obligat sa suporte consecintele unei actiuni penale sicanatoare fara sa existe impotriva sa probe de vinovatie, ceea ce aduce atingere dreptului sau la integritate psihica.
    Analizand criticile aduse prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii acestora s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000. Cu acel prilej Curtea Constitutionala a retinut: "Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la regula generala a oficialitatii procesului penal, inscrisa la art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala". Aceste reglementari sunt de natura procedurala, iar, potrivit prevederilor constitutionale, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege. Calitatea procesuala de inculpat este definita la art. 23 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezinta o prejudecare a cauzei si nu rastoarna prezumtia de nevinovatie prevazuta la art. 23 alin. (8) [in prezent art. 23 alin. (11), dupa republicarea Constitutiei, cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor], iar textul de lege criticat "nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, republicata, referitoare la garantarea dreptului la viata, precum si a dreptului la integritate fizica si psihica al persoanei, deoarece in mod evident nu contine dispozitii de natura sa aduca atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementarii sale constituindu-l doar procedura de punere in miscare a actiunii penale numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plangere".
    De asemenea, prin Decizia nr. 163 din 21 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, si prin deciziile nr. 195 si nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea a solutionat si alte exceptii de neconstitutionalitate privind art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, statuand, in mod constant, ca aceste dispozitii sunt constitutionale.
    Solutiile si considerentele deciziilor mentionate sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
    2. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile art. 206 din Codul penal, care prevad ca "Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau amenda.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala".
    Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste prevederi contravin dispozitiilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, republicata, potrivit carora, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata", deoarece conditioneaza proba veritatii de dovedirea existentei unui interes legitim, ceea ce inseamna o prezumtie de vinovatie. Pe cale de consecinta, se sustine si incalcarea prevederilor art. 20 din Constitutie, republicata, prin raportare la reglementarile internationale referitoare la prezumtia de nevinovatie, cuprinse in art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, se afirma ca prevederile art. 206 din Codul penal contravin si dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Constitutie, republicata, coroborate cu cele ale art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care reglementeaza libertatea de exprimare si de opinie.
    Examinand sustinerile autoarei exceptiei, Curtea Constitutionala constata ca prin dispozitiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incrimineaza si sanctioneaza fapta de calomnie ca infractiune contra demnitatii persoanei, valoare esentiala prevazuta in art. 1 alin. (3) din Constitutie, republicata. Prin acest text de lege este sanctionata penal afirmarea ori imputarea in public a unei fapte determinate, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public.
    Caracterul inviolabil al libertatii de exprimare prevazute la art. 30 alin. (1) din Constitutie, republicata, nu justifica atingerea adusa demnitatii persoanei si dreptului acesteia la propria imagine. De altfel, toate prevederile din Constitutie si din actele internationale, prin care se consacra libertatea de exprimare, cuprind precizarea ca aceasta libertate nu poate fi absoluta, ea putand suferi restrangeri daca acestea sunt necesare pentru apararea drepturilor si libertatilor altora. Una dintre aceste limitari este incriminarea calomniei, care, dupa cum rezulta din textul art. 206 din Codul penal, priveste fapte concrete, determinate cu privire la o persoana ori imputate acesteia. Pe de alta parte, in vederea apararii unui interes legitim, chiar individual, legea permite celui care dovedeste ca a avut un astfel de interes, in apararea caruia a facut afirmatia sau imputarea calomnioasa, sa faca proba veritatii acesteia, situatie in care fapta sa nu constituie infractiune.
    Din perspectiva celor aratate nu se poate retine nici incalcarea dispozitiilor art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si, implicit, nici a prevederilor art. 20 din Legea fundamentala.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, conform careia art. 206 din Codul penal ar contraveni art. 23 alin. (8) din Legea fundamentala, Curtea constata de asemenea ca aceasta este neintemeiata. Textul criticat nu incalca in nici un mod prezumtia de nevinovatie, principiu fundamental al procesului penal, consacrat atat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, cat si de art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin art. 6 pct. 2.
    Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin numeroase decizii asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, respingand exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Mentionam dintre acestea Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002, si Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002. Argumentele ce au fundamentat aceasta solutie isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit motive sau elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si alin. (3), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Codrina Oana Potarniche in Dosarul nr. 15.829/2003 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 iunie 2004.

                          PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu