DECIZIE Nr.
2579 din 20 iunie 2008
Dosar nr. 1.620/2/2007
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 720 din 28 octombrie 2010
Dosar nr. 1.620/2/2007
Presedinte: LilianaVisan -judecator
Rozalia Ana Lazar -judecator
Eugenia Marin -judecator
Corina Vîlcea - magistrat-asistent
S-a luat în examinare recursul declarat de Sindicatul
Liber „Româniafilm" împotriva Sentintei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a
Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant
Sindicatul Liber „Româniafilm", prin consilier juridic Rodica Mantescu, si
intimatul-intervenient Ministerul Culturii si Cultelor, prin consilier juridic
Vasile Amelia, si au lipsit intimatul-pârât Guvernul României,
intimatii-intervenienti Ministerul Internelor si Reformei Administrative si
Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa".
Din partea Parchetului de pe lânga Inalta Curte de
Casatie si Justitie s-a prezentat procuror Daniela Tudose.
Procedura completa.
S-a prezentat referatul cauzei, dupa care, nemaifiind
alte cereri de formulat, Curtea a constatat cauza în stare de judecata si a
acordat cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea
sentintei atacate si anularea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 privind
transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea
Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor „Româniafilm" în
domeniul public al unor orase, municipii si/sau judete si în administrarea
consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora si a Hotarârii
Guvernului nr. 1.874/2006 pentru aprobarea Strategiei privind vânzarea salilor
si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente
acestora, aflate în proprietatea privata a statului si în administrarea Regiei
Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor „România-Film".
In motivare, recurentul a aratat ca pentru judecarea
primului capat de cerere, respectiv anularea Hotarârii Guvernului nr.
1.792/2006, Curtea de Apel Bucuresti nu era competenta teritorial, întrucât
prin acest act administrativ s-a dispus transmiterea a 18 cinematografe din
domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome de Distributie
si Exploatare a Filmelor „Româniafilm" în domeniul public al unor orase,
municipii sau judete si în administrarea consiliilor locale sau, dupa caz,
judetene ale acestora.
Recurentul a mai sustinut faptul ca, potrivit art. 8
alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul
juridic al acesteia, si hotarârea de trecere a bunurilor poate fi atacata, în
conditiile legii, la instanta de contencios administrativ competenta în a carei
raza teritoriala se afla bunul. Acest text de lege contine o noua imperativa de
stricta aplicare derogatorie de la dreptul comun, respectiv Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, fapt pentru care exceptia de
necompetenta teritoriala are un caracter absolut.
Pe cale de consecinta, întrucât niciunul dintre
imobilele transmise din domeniul public în domeniul privat nu se afla în raza
teritoriala a Curtii de Apel Bucuresti, rezulta ca aceasta instanta nu era
competenta sa judece cauza privind anularea Hotarârii Guvernului nr.
1.792/2006, exceptie pe care Curtea de Apel Bucuresti a respins-o în mod
neîntemeiat.
La solicitarea Inaltei Curti, intimatul-intervenient
Ministerul Culturii si Cultelor arata ca nu se impunea obtinerea avizului
consultativ al Consiliului Economic si Social, asa cum prevad dispozitiile art.
5 lit. b) din Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea
Consiliului Economic si Social, aratând totodata ca nu au fost constatate
prejudicii materiale fata de recurent.
Având cuvântul pe fond, Ministerul Culturii si Cultelor
a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate
ca temeinica si legala.
Reprezentanta Parchetului de pe lânga Inalta Curte de
Casatie si Justitie a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate
si anularea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 si a Hotarârii Guvernului nr.
1.874/2006.
Aceasta a aratat ca cele doua acte administrative
contestate în cauza au avut la baza o documentatie incompleta, întrucât nu a
existat avizul Consiliului Economic si Social. In plus, aceasta a precizat ca
din cuprinsul acestor acte administrative lipsesc datele de identificare ale
imobilelor; de asemenea, notele de fundamentare ale celor doua hotarâri sunt
lipsite de continut si de orice elemente economice care ar putea sa determine
valoarea patrimoniala a acestora.
CURTEA,
asupra recursului de fata, din examinarea lucrarilor din
dosar, constata urmatoarele:
Prin actiunea înregistrata la Curtea de Apel Bucuresti -
Sectia contencios administrativ si fiscal la data de 2 martie 2007, reclamantul
Sindicatul Liber „Româniafilm" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul
Guvernul României, anularea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, si a
Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 13 din 9 ianuarie 2007, precum si suspendarea
executarii acestora.
In motivarea în fapt a actiunii, reclamantul a aratat ca
actele administrative contestate au fost adoptate cu încalcarea dispozitiilor
Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, întrucât a reglementat
procedura de vânzare catre alte persoane decât utilizatorii actuali, fara a
respecta dispozitiile art. 7 pct. 9 din Hotarârea Guvernului nr. 78/2005
privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor,
referitor la colaborarea si consultarea sindicatelor si patronatului de catre
Ministerul Culturii si Cultelor. In plus, reclamantul a mentionat ca hotarârile
în discutie au fost emise fara avizul ministrilor de resort.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 si 8
din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, cu motivarea ca actele
administrative atacate au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale. De
asemenea, pârâtul a cerut respingerea cererii de suspendare a executarii celor
doua acte, întrucât în speta nu sunt îndeplinite conditiile impuse de art. 14
din Legea nr. 554/2004.
Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa" a
formulat cerere de interventie accesorie în interesul reclamantului, prin care
a solicitat admiterea actiunii si anularea actelor administrative.
Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum
si Ministerul Culturii si Cultelor au formulat cereri de interventie în
interesul pârâtului, în care au aratat ca au calitatea de coautori la cele doua
hotarâri ale Guvernului analizate în cauza.
Curtea de apel, prin încheierea de sedinta de la
termenul din 20 iunie 2007, nu a încuviintat în principiu cererea de
interventie în interesul reclamantului formulata de Confederatia Nationala
Sindicala „Cartel Alfa"; pe de alta parte, instanta a admis în principiu
cererile de interventie în interesul pârâtului formulate de Ministerul
Internelor si Reformei Administrative si de Ministerul Culturii si Cultelor,
pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii.
Reclamantul a depus la dosar cerere completatoare la
actiunea introductiva de instanta (filele 43-47), în care a mentionat ca cele
doua acte administrative au fost emise cu încalcarea dispozitiilor art. 7 din
Legea nr. 109/1997, modificata si completata prin Legea nr. 492/2001 si prin
Legea nr. 58/2003, întrucât nu au avut la baza si avizul consultativ care
trebuia dat de catre acest organ consultativ al Parlamentului.
In raport cu dispozitiile art. 13 din Legea nr.
554/2004, pârâtul a prezentat documentatia care a fost avuta în vedere la
emiterea celor doua hotarâri.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios
administrativ si fiscal, prin Sentinta nr. 2.363 din 3 octombrie 2007, a
respins actiunea ca neîntemeiata.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut, în esenta,
urmatoarele:
Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006 nu a fost emisa cu
încalcarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 213/1998, întrucât în anexa la
aceasta sunt mentionate datele de identificare ale imobilelor care se transmit
în domeniul public al oraselor, municipiilor si/sau judetelor si în
administrarea consiliilor locale ori, dupa caz, judetene ale acestora.
De asemenea, pentru emiterea Hotarârii Guvernului nr.
1.792/2006 nu era necesar avizul din partea Consiliului Economic si Social. In
plus, întrucât transmiterea imobilelor respective s-a facut cu obligatia de a
se pastra destinatia acestora, precum si cu preluarea personalului aferent, nu
se poate aprecia ca ar exista o vatamare a persoanelor care desfasoara
activitate în acest domeniu.
Prin Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006 a fost
elaborata strategia de privatizare a salilor si gradinilor de spectacol
cinematografic, precum si a terenurilor aferente, aflate în proprietatea
privata a statului si în administrarea RADEF „Româniafilm", în temeiul si
cu respectarea dispozitiilor art. 67 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din
Ordonanta Guvernului nr. 39/2005, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 328/2006, cu modificarile ulterioare.
Prima instanta a apreciat ca nu poate retine sustinerea
reclamantului cu privire la nerespectarea termenului prevazut la art. 67 alin.
(3) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005, întrucât aceste dispozitii legale au
fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2006 (art. I pct.
6).
De asemenea, instanta de fond a considerat ca nu pot fi
primite nici afirmatiile reclamantului în sensul ca Hotarârea Guvernului nr.
1.874/2006 este nelegala, întrucât a reglementat si alte modalitati de
privatizare decât vânzarea catre utilizatori.
In opinia instantei, pentru punerea în aplicare a
dispozitiilor art. 67 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, a fost elaborata
strategia aprobata prin Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006, care reglementeaza
atât vânzarea imobilelor catre utilizatorii actuali, cât si vânzarea salilor si
gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente,
aflate în proprietatea privata a statului si în administrarea RADEF
„Româniafilm".
Prima instanta a aratat ca, potrivit notei de
fundamentare si obiectivelor stabilite - în conformitate cu dispozitiile art.
771 lit. d) din Legea nr. 328/2006 - a fost stabilita o strategie
privind vânzarea acestor imobile, cu scopul de a sustine dezvoltarea si
exploatarea filmelor, în principal a celor românesti sau realizate cu
participare româneasca.
Strategia aprobata prin hotarârea atacata prevede ca
prima etapa vânzarea activelor aflate în administrarea regiei catre
utilizatorii actuali, prin negociere directa cu acestia, în situatia în care au
efectuat investitii în activele respective. In cea de a doua etapa se
stabileste si posibilitatea vânzarii activelor catre alte persoane, Ministerul
Culturii si Cultelor urmând a monitoriza clauzele privind garantarea realizarii
investitiilor, a pastrarii numarului de salariati, asigurarea protectiei
sociale si pastrarea obiectivului de activitate.
Instanta de fond a retinut ca aceste prevederi ale
Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006 anterior descrise sunt legale, întrucât
conditiile impuse prin contractele respective nu sunt de natura sa produca vreo
vatamare a intereselor reprezentate de reclamant.
In plus, instanta a concluzionat în sensul ca la
elaborarea Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006 au fost respectate prevederile
Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala în administratia publica,
deoarece initiatorul acesteia, respectiv Ministerul Culturii si Cultelor, a
facut publica strategia adoptata prin afisarea acesteia pe site-ul institutiei.
De asemenea, nici în cazul acestei hotarâri nu era necesar avizul consultativ
al Consiliului Economic si Social, întrucât nu se încadreaza în domeniile
prevazute la art. 5 din Legea nr. 109/1997.
Impotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat
recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii
actiunii si anularii Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 si a Hotarârii
Guvernului nr. 1.874/2006.
Recurentul-reclamant si-a întemeiat recursul pe
prevederile art. 3041 coroborate cu ale art. 304 pct. 9 din Codul de
procedura civila, aratând ca hotarârea atacata a fost pronuntata cu încalcarea
si cu aplicarea gresita a legii.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat de catre
recurent ca instanta de fond în mod gresit a ajuns la concluzia ca au fost
respectate prevederile art. 8 din Legea nr. 213/1998 la momentul adoptarii
Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006 si ca nu era necesar un aviz din partea
Consiliului Economic si Social, câta vreme aceasta hotarâre priveste cultura si
relatiile de munca.
Recurentul-reclamant a precizat ca a fost vatamat
într-un drept recunoscut de lege, întrucât organizatia sindicala la care este
afiliat - Confederatia Nationala Sindicala „Cartel Alfa" - nu a fost
consultata la elaborarea Hotarârii Guvernului nr. 1.792/2006.
Pe de alta parte, recurentul-reclamant a mentionat ca
prima instanta nu si-a motivat concluzia la care a ajuns, potrivit careia nici
pentru emiterea Hotarârii Guvernului nr. 1.874/2006 nu era necesar avizul
consultativ al Consiliului Economic si Social.
In plus, recurentul-reclamant a aratat ca instanta de
fond a solutionat gresit si exceptia de necompetenta teritoriala, în raport cu
prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
In cauza au fost formulate întâmpinari de catre
intimatii Guvernul României, Ministerul Internelor si Reformei Administrative
si Ministerul Culturii si Cultelor, care au solicitat respingerea recursului ca
nefondat (filele 22-26; 33-37 din dosar).
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate
si cu prevederile art. 3041 din Codul de procedura civila, tinând
seama de toate argumentele partilor si de dispozitiile legale aplicabile,
Inalta Curte apreciaza ca recursul este fondat, pentru considerentele si în
limitele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr.
109/1997, asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 58/2003,
Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu de catre initiatorii
proiectelor de acte normative si ai proiectelor de programe si strategii
nematerializate în proiecte de acte normative, din domeniul sau de competenta.
Rezultatul acestei consultari se concretizeaza în avize la proiectele de acte
normative si la proiectele de programe si strategii.
In temeiul art. 5 din actul normativ anterior indicat,
Consiliul Economic si Social analizeaza situatia economica si sociala a tarii
si face propuneri Guvernului si Parlamentului, în conditiile prevazute de lege,
privind: a) restructurarea si dezvoltarea economiei nationale; b) privatizarea,
functionarea si cresterea competitivitatii agentilor economici; c) relatiile de
munca si politica salariala; d) protectia sociala si ocrotirea sanatatii; e)
învatamântul, cercetarea si cultura; f) politicile monetare, financiare,
fiscale si de venituri.
In baza art. 7 alin. (1) din aceeasi lege, initiatorii
proiectelor de acte normative si de programe si strategii nationale sau
sectoriale, care privesc domeniile prevazute la art. 5, au obligatia de a
solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.
Conform alin. (2) al articolului în discutie, avizul va însoti în mod
obligatoriu proiectul de act normativ, de program sau de strategie pâna la
adoptare.
Prin Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006 s-a dispus
transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea
Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor „Româniafilm" în
domeniul public al unor orase, municipii si/sau judete si în administrarea
consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora.
Cinematografele sunt institutii de cultura, ceea ce
înseamna ca, în temeiul art. 5 lit. e) din Legea nr. 109/1997, asa cum a fost
modificata prin Legea nr. 58/2003, Guvernului îi revenea obligatia de a
solicita avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.
De mentionat ca încadrarea Hotarârii Guvernului nr.
1.792/2006 în domeniul prevazut la art. 5 lit. e) din legea mai sus mentionata
rezulta si din definitia data cinematografiei, în art. 3 lit. a) din Ordonanta
Guvernului nr. 39/2005: „...industrie culturala, de importanta nationala, care
creeaza plusvaloare prin exploatarea si raspândirea diversitatii culturale, are
drept scop realizarea, distribuirea si exploatarea filmelor cinematografice si
include totalitatea activitatilor si persoanelor care activeaza în acest
domeniu;".
In plus, art. 3 din Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006
priveste relatiile de munca, domeniu pentru care, de asemenea, este obligatoriu
avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.
Existenta avizului consultativ este o conditie
procedurala anterioara emiterii unui act administrativ a carei neîndeplinire
atrage nulitatea actului. Avizul consultativ se caracterizeaza prin aceea ca
autoritatea publica, pentru care legea prevede competenta de a emite un act
administrativ, este obligata sa solicite avizul, dar are libertatea de a
aprecia daca se conformeaza sau nu continutului acestuia.
Pe de alta parte, întrucât Hotarârea Guvernului nr.
1.874/2006 reglementeaza cadrul juridic, modalitatile, criteriile si
procedurile de vânzare care se aplica salilor si gradinilor de spectacol
cinematografic, precum si terenurilor aferente acestora, priveste, la rândul
sau, unul dintre domeniile prevazute la art. 5 lit. e) din Legea nr. 109/1997,
modificata, si anume, cultura, situatie în care avizul consultativ al
Consiliului Economic si Social era, desigur, obligatoriu. Mai mult, deoarece
acest act administrativ implica si transferul salariatilor actuali - astfel cum
se prevede la art. 20, aceasta hotarâre se refera si la relatiile de munca,
domeniu pentru care, de asemenea, era nevoie de avizul anterior indicat,
conform art. 5 lit. b) din legea în discutie.
Pe cale de consecinta, lipsa avizului consultativ atrage
nelegalitatea celor doua acte administrative contestate în cauza.
In alta ordine de idei, trebuie amintite si dispozitiile
art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala în administratia
publica, potrivit carora autoritatea emitenta a unui proiect de act
administrativ cu caracter normativ are obligatia sa publice un anunt referitor
la acest proiect pe site-ul propriu, sa îl faca accesibil publicului prin
afisare la sediul propriu sau prin mass-media, sa transmita proiectele de acte
normative tuturor persoanelor care au depus cereri pentru primirea unor astfel
de informatii, sa le primeasca propunerile, sugestiile sau opiniile, sa
organizeze întâlniri în care sa dezbata public proiectul de act normativ.
In speta dedusa judecatii, intimatul Guvernul României
nu a facut dovada îndeplinirii cerintelor impuse de textul legal anterior
enuntat.
Inalta Curte constata, de asemenea, ca sunt întemeiate
criticile formulate de recurent, în sensul încalcarii dispozitiilor art. 1
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, întrucât acesta este o
organizatie sindicala si se încadreaza în categoria persoanelor vatamate,
definite la art. 2 alin. (1) lit. a) teza finala din aceeasi lege - organisme
sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat a unui interes
legitim public, care vizeaza ordinea de drept. Rolul unei organizatii sindicale
nu poate fi limitat la initierea conflictelor de interese sau la ocrotirea
intereselor de natura salariala ale membrilor sai.
Pe acest aspect, putem retine ca, în fapt, este vorba de
o concretizare în Legea nr. 554/2004 a garantiei realizarii principiului
consacrat de art. 102 alin. (2) din Constitutie. Desi aceasta regula este
prevazuta expres numai pentru Guvern, se poate afirma, din coroborarea alin.
(1) cu alin. (2) al acestui articol, ca ea reprezinta un principiu general al
administratiei publice.
Intr-adevar, art. 102 alin. (2) din Constitutie
stabileste ca, în îndeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereaza cu
organismele sociale interesate, dar în alin. (1) se arata ca Guvernul „exercita
conducerea generala a administratiei publice". Rezulta, prin urmare, ca
ceea ce este impus expres prin Constitutie pentru Guvern, ca „sef al
executivului", se impune, asadar, si pentru celelalte organe ale
administratiei publice, în discutie fiind, printre altele, principiul transparentei.
In consecinta, fata de împrejurarea ca lipsa avizului
consultativ al Consiliului Economic si Social atrage nulitatea celor doua acte
administrative supuse controlului instantei de contencios administrativ, Inalta
Curte apreciaza ca nu se mai impune si cercetarea celorlalte critici de
nelegalitate invocate de recurentul-reclamant cu privire la acestea.
Pe de alta parte, instanta de control judiciar apreciaza
ca nu este fondata critica recurentului privind gresita solutionare de catre
instanta de fond a exceptiei de necompetenta teritoriala.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (3) din
Legea contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instantei de la
sediul sau sau celei de la sediul pârâtului. Daca reclamantul a optat pentru
instanta de la sediul pârâtului, nu mai poate invoca exceptia de necompetenta
materiala.
In speta de fata, recurentul-reclamant a depus cererea
de chemare în judecata la Curtea de Apel Bucuresti, în conditiile în care
ambele parti îsi au sediul în Bucuresti. In raport cu optiunea exprimata,
recurentul-reclamant nu mai poate invoca exceptia de necompetenta teritoriala.
Inalta Curte apreciaza ca este fondata cererea de
interventie formulata în cauza de Confederatia Nationala Sindicala „Cartel
Alfa", întrucât interventia accesorie are un scop limitat, cuprinzând
numai aparari în favoarea reclamantului.
Intervenienta face parte din confederatiile sindicale
reprezentative la nivel national care, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 109/1997, modificata, au dreptul de a desemna o parte dintre membrii
Consiliului Economic si Social, iar prin interventia accesorie se tinde ca
solutia sa fie favorabila partii pentru care a intervenit, în sensul
împrejurarilor expuse în contextul analizei recursului reclamantului.
Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în
temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, raportat la art. 312
alin. 1-3 din Codul de procedura civila, Inalta Curte va admite recursul, va
modifica în tot sentinta atacata, în sensul ca va admite actiunea astfel cum a
fost completata si cererea de interventie formulata de Confederatia Nationala
Sindicala „Cartel Alfa" în interesul reclamantului.
In temeiul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a)
teza finala, art. 8 si art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ, va anula Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, si
Hotarârea Guvernului nr. 1.874/2006, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 13 din 9 ianuarie 2007, urmând a respinge, în
consecinta, cererile de interventie în interesul pârâtului Guvernul României
formulate de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum si de
Ministerul Culturii si Cultelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Sindicatul Liber „Româniafilm"
împotriva Sentintei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
Modifica în tot sentinta atacata, în sensul ca admite
actiunea completata a reclamantului Sindicatul Liber „Româniafilm" si
anuleaza Hotarârea Guvernului nr. 1.792/2006 si Hotarârea Guvernului nr.
1.874/2006.
Admite cererea de interventie formulata de Confederatia
Nationala Sindicala „Cartel Alfa" în interesul reclamantului.
Respinge cererile de interventie în interesul pârâtului
Guvernul României, formulate de Ministerul Administratiei si Internelor si
Ministerul Culturii si Cultelor.
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica astazi, 20 iunie 2008.
Judecator,
Liliana Visan
Judecator,
Rozalia Ana Lazar
Judecator,
Eugenia Marin
Magistrat-asistent,
Corina Vîlcea