DECIZIE Nr. 257 din 20 septembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin.
2 si art. 258 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 842 din 28 decembrie 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata
de Marin Lutu si Romelia Rus in Dosarul nr. 1.512/2000 al Tribunalului
Bucuresti, Sectia a II-a penala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens
jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 martie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.512/2000,
Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art. 258
din Codul penal, exceptie ridicata de Marin Lutu si Romelia Rus.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata ca
dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 72 alin. (3) lit.
i) si l) din Constitutie, referitoare la reglementarea prin lege organica a
statutului functionarilor publici si a regimului general privind raporturile de
munca, sindicatele si protectia sociala, sustinandu-se ca, fata de aceasta
diferentiere stabilita de Constitutie intre statutul juridic al functionarilor
publici reglementat prin Legea nr. 188/1999 si regimul general privind
raporturile de munca, este evident ca dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art.
258 din Codul penal, care anuleaza distinctia facuta de Legea fundamentala,
sunt neconstitutionale.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta
arata ca aceasta este intemeiata. Se arata ca art. 147 alin. 2 din Codul penal
asimileaza functia pe care o indeplineste un functionar public cu functia pe
care o desfasoara un salariat, indiferent cine este angajatorul. Aceasta
dispozitie, afirma instanta, incalca prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) si
l) din Constitutie, care se refera la reglementarea separata a statutului
functionarilor publici si a regimului general al raporturilor de munca,
sindicate si protectia sociala, care se refera la ceilalti salariati.
Functionarul public este purtator al autoritatii publice, investit cu
prerogative de putere publica, pe cand salariatul este un executant al unor
activitati corespunzatoare profilului si specializarii sale, in contextul
specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice. Se mai arata ca
art. 61 alin. 1 din Codul muncii se refera la un statut al personalului din
administratia de stat, ceea ce marcheaza deosebirea de regim dintre personalul
din administratia de stat si alte categorii de personal. In alin. 2 al
aceluiasi articol din Codul muncii se facea referire la statutul personalului
din aparatul de stat, statut care nu a fost adoptat pana in 1989. Abia Legea
nr. 188/1999 reglementeaza organizarea functiei publice si Statutul
functionarilor publici. Instanta conchide ca "asimilarea"
functionarului cu functionarul public excede cadrului dispozitiilor
constitutionale, incalcandu-se prevederile din Constitutie mentionate,
respectiv ale art. 72 alin. (3) lit. i) si l).
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca prin
dispozitiile Constitutiei nu se defineste nici notiunea de functionar public,
nici aceea de functionar. Definirea si reglementarea statutului acestor
categorii de salariati sunt de domeniul legii. Intelesul acestor notiuni este
stabilit in art. 147 din Codul penal si in Legea nr. 188/1999 care
reglementeaza Statutul functionarilor publici. Deosebirile dintre aceste doua
reglementari nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una de
interpretare si aplicare a legilor, ceea ce excede competentei Curtii
Constitutionale. Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
"[...] Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de
interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar
Constitutiei". De asemenea, se mai arata in punctul de vedere al
presedintelui Camerei Deputatilor, constitutionalitatea unei dispozitii legale
nu poate fi examinata prin raportare la o alta dispozitie legala, ci doar
printr-o raportare la o norma constitutionala.
Cu privire la dispozitiile art. 258 din Codul penal, prin care faptele
prevazute in art. 246 - 250 din Codul penal se pedepsesc si in cazurile in care
autorul nu are calitatea de functionar public, ci este un alt functionar,
facandu-se distinctie doar sub aspectul limitelor pedepsei aplicabile, se arata
ca intra in atributiile exclusive ale legiuitorului stabilirea cerintei de
subiect activ calificat, in cazul anumitor infractiuni. Notiunea generala de
functionar nu este de nivel constitutional, iar reglementarile privitoare la
functionari, inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de functionari,
sunt de nivelul legii.
In concluzie, in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se
arata ca dispozitiile art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal sunt
constitutionale si se propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca prin numeroase decizii Curtea
Constitutionala a statuat ca reglementarile referitoare la notiunile de
functionar public si functionar, inclusiv cele legate de infractiunile
savarsite de persoanele care au aceasta calitate, sunt de nivelul legii. De
asemenea, se arata ca in art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie se face
referire numai la notiunea de functionari publici, nu si la aceea de
functionar, situatie in care, pe cale de consecinta, conceptul de functionar,
nefiind de nivel constitutional, este de domeniul legii. De aceea afirmatiile
privitoare la neconstitutionalitatea notiunilor de functionar public si
functionar sunt neintemeiate, deoarece ele nu incalca nici o prevedere a
Constitutiei. Ele sunt definite in art. 147 din Codul penal, nu in Constitutie.
In consecinta, reglementarea raspunderii penale pentru infractiunile de
serviciu atat pentru functionarii publici, cat si pentru ceilalti functionari
nu poate fi considerata neconstitutionala, cata vreme cele doua notiuni sunt de
nivelul legii. Dispozitiile art. 147, care le definesc, nu incalca prevederile
art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, deoarece Codul penal este o lege
organica.
Cu privire la criticile aduse de autorii exceptiei, in sensul existentei
unei neconcordante intre art. 147 din Codul penal si dispozitiile Legii nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici, se arata ca aceasta nu este o
problema de ordin constitutional, ci una de interpretare a legii.
Presedintele Senatului n-a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei
ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor si cel al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererea
formulata de autorul acesteia si din incheierea de sesizare, il constituie
dispozitiile art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal. Aceste dispozitii au
urmatorul continut:
Art. 147 alin. 2
"Prin <<functionar>> se intelege persoana mentionata in
alin. 1, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei
alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat."
Art. 258
"Dispozitiile art. 246 - 250 privitoare la functionari publici se
aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu
o treime."
Autorii exceptiei sustin ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor
art. 72 alin. (3) lit. i) si l) din Constitutie, care sunt urmatoarele:
"Prin lege organica se reglementeaza: [...]
i) statutul functionarilor publici;
[...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia
sociala."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere nici
unei dispozitii si nici unui principiu din Constitutie, ci se intemeiaza pe
acestea. Daca, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie,
reglementarea statutului functionarilor publici se face prin lege organica,
deci de catre legiuitor, cu atat mai mult reglementarea statutului juridic al
celorlalti functionari este de atributul legiuitorului. Intrucat Constitutia nu
defineste notiunile de functionar public si de functionar, ramane in sarcina
exclusiva a legiuitorului sa le defineasca. Este ceea ce Codul penal, care este
o lege organica, face prin dispozitiile art. 147, in conformitate cu
prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, in sensul carora infractiunile,
pedepsele si regimul executarii acestora se reglementeaza prin lege organica.
Tot de competenta exclusiva a legiuitorului tine si stabilirea infractiunilor
savarsite de catre functionari sau functionari publici, asa cum este cazul
infractiunilor de serviciu. Faptul ca legiuitorul a prevazut prin dispozitiile
art. 258 din Codul penal ca infractiunile de serviciu prevazute in art. 246 -
250 din Codul penal pot fi savarsite si de functionari fara atributii publice,
cu precizarea ca pentru acestia maximul pedepsei se reduce cu o treime, nu
inseamna asimilarea functionarilor cu functionarii publici, asa cum sustin
autorii exceptiei, ci exprima vointa legiuitorului de a sanctiona si incalcarea
de catre functionari a indatoririlor de serviciu, chiar daca faptele savarsite
de acestia prezinta un grad de pericol social generic mai redus decat al
faptelor comise de functionarii publici.
In practica sa jurisdictionala Curtea Constitutionala a avut de solutionat
numeroase exceptii de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art.
147 si 258 din Codul penal, respectiv notiunile de functionar public si
functionar si infractiunile la care subiectul activ nemijlocit (autorul) are
aceasta calitate. Desi multe dintre exceptii se refereau la textele art. 147 si
258 in redactarea anterioara modificarii Codului penal prin Legea nr. 140/1996,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie
1996, diferita de cea in vigoare, din deciziile Curtii se desprinde solutia de
principiu in solutionarea acestor exceptii, bazata pe teza ca notiunile de
functionar public si functionar sunt de nivelul legii si deci intra in
competenta exclusiva a legiuitorului atat definirea acestor notiuni, cat si
stabilirea raspunderii penale pentru infractiunile savarsite de persoanele cu
aceasta calitate. In consecinta, exceptiile de neconstitutionalitate avand
acest obiect au fost respinse ca fiind neintemeiate. Astfel, in Decizia Curtii
Constitutionale nr. 35 din 27 aprilie 1994, ramasa definitiva ca urmare a
Deciziei nr. 108 din 8 noiembrie 1994, ambele publicate in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, s-a aratat ca
"reglementarile referitoare la notiunea de functionar, inclusiv cele
legate de infractiunile savarsite de acestia, sunt de nivelul legii. De aceea
sustinerile privind neconstitutionalitatea notiunii de functionar sunt
neintemeiate, intrucat aceasta nu incalca o prevedere expresa a
Constitutiei". In acelasi sens s-a exprimat Curtea Constitutionala si prin
Decizia nr. 152 din 10 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 463 din 14 august 2001.
Considerentele care au stat la baza solutiilor anterioare privind aceste
dispozitii legale sunt valabile si in prezenta cauza, neexistand motive sau
elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii. Asa fiind,
critica referitoare la dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul
penal urmeaza sa fie respinsa.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1, 2, 3, art. 13 alin. (1) lit.
A.c), precum si al art. 23 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2
si art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata de Marin Lutu si Romelia Rus in
Dosarul nr. 1.512/2000 al Tribunalului Bucuresti, Sectia a II-a penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
Intrucat magistratul-asistent Cristina Radu se afla in imposibilitate de a
semna, deoarece a fost numita in functia de procuror, in locul sau semneaza, in
temeiul art. 261 din Codul de procedura civila,
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu