Decizia Nr.239 din 17.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ileana Firescu în Dosarul nr. 6.101/207/2009 al Tribunalului Olt - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că tratamentul juridic diferenţiat instituit de art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 şi criticat de autorul excepţiei este justificat, întrucât categoriile de persoane comparate nu se află în situaţii identice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.101/207/2009, Tribunalul Olt - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia a fost ridicată de Ileana Firescu cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat nu conferă un tratament juridic egal în ceea ce priveşte posibilitatea de reeşalonare a creditului între persoanele care au garantat în calitate de codebitori sau fidejusori o creanţă aparţinând unei societăţi comerciale, persoană juridică, pe de o parte, şi cele care au garantat o creanţă aparţinând unei persoane fizice, pe de altă parte, deşi se află în aceeaşi situaţie.Tribunalul Olt - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, arată că nu există niciun act normativ care să oblige creditorul bancar să procedeze la reeşalonarea creditului acordat unei persoane fizice ajunse în situaţia de a nu mai putea rambursa ratele scadente. Reeşalonarea se stabileşte numai în urma negocierii dintre solicitant şi bancă şi reprezintă o facultate, iar nu o obligaţie în sarcina creditorului bancar. Pe de altă parte, arată că necesitatea protejării intereselor creditorilor unei societăţi comerciale au determinat o reglementare mai favorabilă pentru aceştia. Prin urmare şi situaţia fidejusorilor unei societăţi comerciale este diferită de cea a fidejusorilor unei persoane fizice, tratamentul juridic fiind justificat.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, aplicându-se tuturor celor aflaţi în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora „Creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.“Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că argumentele autorului excepţiei privesc existenţa unei diferenţe de tratament juridic între fidejusorii societăţilor comerciale faţă de cei ai persoanelor fizice. În acest sens, sunt invocate situaţiile diferite în care se pot afla cele două categorii de fidejusori atunci când debitorii, persoane fizice sau societăţi comerciale, obţin o reeşalonare a creditelor.Or, faţă de aceste argumente, Curtea reţine că legea insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate, şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Specificul acestei proceduri este impus de necesitatea asigurării unui mediu economic viabil şi coerent şi de înlăturarea rapidă şi eficientă a blocajelor economice determinate de incapacitatea de plată a societăţilor comerciale. Aceasta presupune, între altele, şi instituirea unor mecanisme care să asigure creditorilor recuperarea cu cât mai mare celeritate a creditelor în vederea asigurării unei bune desfăşurări a activităţii economice, dar şi a evitării unei excesive împovărări a debitorului cu dobânzi şi penalităţi. Pentru aceste raţiuni, textul de lege criticat prevede conservarea acţiunilor creditorilor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului de reorganizare.Toate aceste raţiuni justifică soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, precum şi diferenţele ce pot apărea, în practică, între modul de executare a obligaţiilor ce revin fidejusorilor persoanelor fizice faţă de garanţii persoanelor juridice - societăţi comerciale. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate, astfel că situaţii diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ileana Firescu în Dosarul nr. 6.101/207/2009 al Tribunalului Olt - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea