DECIZIE Nr.
232 din 9 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 304 1 si art. 305 din Codul de
procedura civila si ale art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 241 din 15 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3041 şi art. 305
din Codul de procedură civilă şi ale art. 96 alin. (2) pct. 1
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Continental Automotive Products" - S.R.L. în Dosarul nr.
2896.1/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 august 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2896.1/325/2007, Tribunalul Timiş
-Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 3041 şi art. 305 din Codul de
procedură civilă şi ale art. 96 alin. (2) pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Continental Automotive Products" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul acesteia susţine, în
esenţă, că dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 sunt neconstituţionale,
deoarece deschid calea aplicării lor abuzive de către autorităţile
competente, iar dispoziţiile din Codul de procedură civilă
criticate contravin Legii fundamentale, întrucât, pe de o parte, restrâng
posibilitatea părţilor de a administra în recurs alte probe decât
înscrisurile, iar pe de altă parte, în cazul hotărârilor care nu pot
fi atacate cu apel se dă posibilitatea instanţei de recurs să
examineze cauza sub toate aspectele - încălcând în felul acesta regula
caracterului „nedevolutiv" al recursului.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ nu şi-a
exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 3041 şi art. 305 din Codul de
procedură civilă şi art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30
decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 265/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 586 din 6 iulie 2006.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-Art. 3041 din Codul de procedură
civilă: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit
legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare
prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub
toate aspectele.";
- Art. 305 din Codul de procedură civilă: „In
instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia
înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor";
- Art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, modificat prin art. I pct. 46 din
Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea acestei ordonanţe: „(2) Constituie
contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000
lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei
(RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor
prevederi legale:
1. obligaţia persoanelor fizice şi
juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform
prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a
autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform
prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate; [...]".
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi
încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 44
referitor la dreptul de proprietate, art. 124 - Infăptuirea justiţiei
şi art. 135 - Economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine următoarele:
Prevederile art. 3041 din Codul de
procedură civilă au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7
noiembrie 2008, şi Decizia nr. 1.643 din 10 decembrie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2010, Curtea
a statuat că „recursul constituie în această ipoteză o cale de
atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului,
instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul
legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se
să examineze doar hotărârea pronunţată de prima
instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art.
304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină
concordanţă cu prevederile Constituţiei".
Referitor la constituţionalitatea prevederilor
art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în
mai multe cauze având o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 1.409
din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 178 din 23 martie 2009, şi prin Decizia nr. 542 din 9 aprilie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29
aprilie 2009, Curtea a reţinut că, potrivit art. 3041 din
Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei
hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este
limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând
să examineze cauza sub toate aspectele. De asemenea, Curtea a reţinut
că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a
căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului,
în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă
drepturile fundamentale ale justiţiabililor.
De altfel, instituirea unor reguli speciale de
procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este
contrară principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un
proces echitabil sau dreptăţii, atât timp cât ele asigură
egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Atât în
sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate
exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea
folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna
părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se
încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.
Prevederile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 au mai fost, de asemenea, supuse
controlului de constituţionalitate, pentru motive similare celor din cauza
de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 1.550 din 17 noiembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25
ianuarie 2010, Curtea a statuat că acestea instituie contravenţii
şi sancţiuni contravenţionale corespunzătoare pentru
nerespectarea unor prevederi legale referitoare la solicitarea şi
obţinerea avizului de mediu, ceea ce nu este de natură a înfrânge
accesul liber la justiţie al persoanei interesate şi nici dreptul la
un proces echitabil, cu toate garanţiile sale. In cadrul soluţionării
plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de constatare
şi sancţionare a contravenţiei, instanţa de judecată
va verifica legalitatea şi temeinicia actului administrativ şi va
administra probe pentru a stabili adevărul, fără ca una dintre
părţi să fie privilegiată.
Considerentele reţinute de Curte în deciziile
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu
au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei acesteia.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3041 şi art. 305 din Codul de procedură
civilă şi ale art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Continental
Automotive Products" - S.R.L. în Dosarul nr. 2896.1/325/2007 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu