DECIZIE   Nr. 232 din 16 decembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 73 din 18 februarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Elena Alexe in Dosarul nr. 1.072/1999 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal se prezinta Societatea Comerciala "Carion" - S.R.L. Constanta prin asociat Caracostea Gheorghe, lipsind celelalte parti: Elena Alexe, Societatea Comerciala "Transim 97" - S.R.L. Navodari, Societatea Comerciala "Madex" - S.R.L. Constanta si Societatea Comerciala "Siguranta" - S.R.L. Constanta, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, aratand ca textele de lege criticate sunt conforme prevederilor constitutionale cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la aparare. Mai precizeaza ca acest drept constitutional este reflectat in alin. 1 al art. 171 din Codul de procedura penala, iar in alin. 2 si 3 ale aceluiasi articol legiuitorul, potrivit competentei sale exclusive, consacrata in art. 58 alin. (1) si in art. 125 alin. (3) din Constitutie, reglementeaza asistenta juridica obligatorie. In final arata ca textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate al Curtii care, prin deciziile pronuntate, a constatat conformitatea acestora cu prevederile Constitutiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 1.072/1999, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Elena Alexe prin aparator.
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la aparare. Se sustine ca nu este asigurata asistenta juridica obligatorie in tot cursul procesului penal, existand o vadita contradictie intre dispozitiile celor doua alineate, in sensul ca, spre deosebire de alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penala, conform caruia, pentru anumite situatii asistenta juridica este obligatorie si in faza de urmarire penala, alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penala prevede obligativitatea asistentei juridice numai in cursul judecatii, fiind incalcat astfel dreptul la aparare garantat la art. 24 din Constitutie.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata a apreciat ca "dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile art. 24 din Constitutie, deoarece, in faza urmaririi penale, organul de urmarire penala are obligatia sa asigure asistenta juridica in situatiile expres si limitativ prevazute de alin. 2".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat "Faptul ca se prevad unele cazuri de asistenta juridica obligatorie in faza de urmarire penala, diferite de cele prevazute pentru faza de judecata, nu constituie o incalcare a prevederilor art. 24 din Constitutie, deoarece aceste dispozitii nu prevad obligativitatea asistentei juridice a partilor in tot cursul procesului penal, ci doar dreptul acestora de a fi asistati, drept care poate sau nu sa fie exercitat de parti, si nu obligativitatea acordarii asistentei juridice". In final, Guvernul considera ca pretentia autorului exceptiei de a face obligatorie asistenta juridica si in faza de urmarire penala, daca pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 5 ani, constituie o propunere de modificare legislativa, iar nicidecum o critica de neconstitutionalitate a reglementarii legale actuale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, enuntat de autorul exceptiei, il constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat, chiar in alta cauza.
    In cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea."
    Din motivarea exceptiei si din sustinerile orale ale autorului ei Curtea Constitutionala constata insa ca exceptia vizeaza numai dispozitiile alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penala, referitoare la obligativitatea asistentei juridice exclusiv in cursul judecatii.
    In opinia autorului exceptiei acest text de lege ingradeste dreptul la aparare, consacrat in art. 24 din Constitutie, pentru ca nu extinde obligativitatea asistentei juridice a inculpatului si pentru faza de urmarire penala, limitandu-l numai la faza judecatii.
    Examinand exceptia, Curtea constata ca prevederile art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, asupra carora se limiteaza controlul de constitutionalitate, nu contravin dreptului la aparare reglementat prin art. 24 din Constitutie, conform caruia: "(1) Dreptul la aparare este garantat. (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    Din aceste prevederi constitutionale rezulta ca legea fundamentala reglementeaza, in mod general, dreptul la aparare al oricarei persoane, precum si dreptul partilor de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului. Aceasta dispozitie constitutionala este reluata in alin. 1 al art. 171 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept". Prin acest text este garantat dreptul la aparare al inculpatului sau al invinuitului in procesul penal, prevazandu-se obligatia organelor judiciare de a aduce existenta acestui drept la cunostinta celui in cauza. Totodata dreptul la aparare este garantat si prin obligatia pe care o au organele judiciare de a asigura partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, in conditiile prevazute de lege, precum si prin dreptul de a administra probele necesare in aparare. Componentele dreptului la aparare, in cadrul procesului penal, sunt prevazute in numeroase alte dispozitii ale legii procesuale penale, printre care cele cuprinse in art. 6, 7, 8 si 171 din Codul de procedura penala.
    In aceste conditii, in alin. 2 si 3 ale art. 171 din Codul de procedura penala sunt prevazute anumite cazuri in care asistenta juridica este obligatorie, considerandu-se ca apararea este o institutie de interes social care functioneaza atat in interesul invinuitului sau al inculpatului, cat si in interesul asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal. Curtea constata ca nu constituie o incalcare a prevederilor art. 24 din Constitutie faptul ca la alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penala se prevad unele cazuri de asistenta juridica obligatorie pentru faza de judecata, diferite de cele prevazute la alin. 2 al aceluiasi articol pentru faza de urmarire penala, deoarece dispozitiile constitutionale nu prevad obligativitatea asistentei juridice in tot timpul procesului penal, ci doar dreptul partilor de a fi asistate, drept pe care ele il pot sau nu il pot exercita. Textul de lege criticat prevede deci unele exceptii de la regula generala a caracterului facultativ al asistentei juridice. Stabilirea, extinderea sau restrangerea acestor exceptii este de competenta exclusiva a legiuitorului.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, cu raportare la prevederile constitutionale ale art. 24, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, si anume prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, si prin Decizia nr. 121 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999, respingand exceptiile de neconstitutionalitate.
    In considerentele acestor decizii Curtea a retinut ca dreptul la aparare, garantat prin dispozitia constitutionala, se refera la asistenta juridica facultativa, iar exceptiile de la aceasta regula pot fi stabilite in mod exclusiv de catre legiuitor, conform prevederilor constitutionale cuprinse in art. 58 alin. (1), potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii", si in dispozitiile art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    Considerentele si solutia pronuntata in aceste decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Elena Alexe in Dosarul nr. 1.072/1999 al Judecatoriei Constanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 decembrie 1999.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan